3,057 matches
-
psihologic nu ar trebui s] condamne la prima vedere aceste cazuri de comportament altruist, susținând c] ele ar trebui în mod obligatoriu s] conțin] un substrat egoist. E posibil ca un egoist de acest gen s] inventeze adesea o explicație egoist] plauzibil] pentru comportamentul altruist, la fel cum e posibil ca un egoist ipocrit s] aduc] un fals și aparent nobil pretext unui comportament cu adev]rât egoist. Ins] a c]uta cu tot dinadinsul un motiv egoist în orice (și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
comportament altruist, susținând c] ele ar trebui în mod obligatoriu s] conțin] un substrat egoist. E posibil ca un egoist de acest gen s] inventeze adesea o explicație egoist] plauzibil] pentru comportamentul altruist, la fel cum e posibil ca un egoist ipocrit s] aduc] un fals și aparent nobil pretext unui comportament cu adev]rât egoist. Ins] a c]uta cu tot dinadinsul un motiv egoist în orice (și chiar a inventa unul, dac] e imposibil) este o soluție inacceptabil]. Unii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
E posibil ca un egoist de acest gen s] inventeze adesea o explicație egoist] plauzibil] pentru comportamentul altruist, la fel cum e posibil ca un egoist ipocrit s] aduc] un fals și aparent nobil pretext unui comportament cu adev]rât egoist. Ins] a c]uta cu tot dinadinsul un motiv egoist în orice (și chiar a inventa unul, dac] e imposibil) este o soluție inacceptabil]. Unii oameni g]sesc justific]rile egoiste mai credibile decât cele lipsite de egoism, deoarece tr
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adesea o explicație egoist] plauzibil] pentru comportamentul altruist, la fel cum e posibil ca un egoist ipocrit s] aduc] un fals și aparent nobil pretext unui comportament cu adev]rât egoist. Ins] a c]uta cu tot dinadinsul un motiv egoist în orice (și chiar a inventa unul, dac] e imposibil) este o soluție inacceptabil]. Unii oameni g]sesc justific]rile egoiste mai credibile decât cele lipsite de egoism, deoarece tr]iesc cu convingerea c], în adâncul s]u, orice om
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și aparent nobil pretext unui comportament cu adev]rât egoist. Ins] a c]uta cu tot dinadinsul un motiv egoist în orice (și chiar a inventa unul, dac] e imposibil) este o soluție inacceptabil]. Unii oameni g]sesc justific]rile egoiste mai credibile decât cele lipsite de egoism, deoarece tr]iesc cu convingerea c], în adâncul s]u, orice om este egoist. Dar, în ciuda numeroaselor dovezi ce demasc] acest tip de comportament (și cu care ne-au obișnuit Marx și Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
orice (și chiar a inventa unul, dac] e imposibil) este o soluție inacceptabil]. Unii oameni g]sesc justific]rile egoiste mai credibile decât cele lipsite de egoism, deoarece tr]iesc cu convingerea c], în adâncul s]u, orice om este egoist. Dar, în ciuda numeroaselor dovezi ce demasc] acest tip de comportament (și cu care ne-au obișnuit Marx și Freud), a crede c] argumentele egoiste sunt la fel de profunde, ins] mai complete, măi persuasive și deci mai satisf]c]toare decât cele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lipsite de egoism, deoarece tr]iesc cu convingerea c], în adâncul s]u, orice om este egoist. Dar, în ciuda numeroaselor dovezi ce demasc] acest tip de comportament (și cu care ne-au obișnuit Marx și Freud), a crede c] argumentele egoiste sunt la fel de profunde, ins] mai complete, măi persuasive și deci mai satisf]c]toare decât cele lipsite de egoism - așadar a considera c] explicațiile egoiste sunt mai plauzibile - ar însemna practic a accepta că adev]r gratuit ceva ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de comportament (și cu care ne-au obișnuit Marx și Freud), a crede c] argumentele egoiste sunt la fel de profunde, ins] mai complete, măi persuasive și deci mai satisf]c]toare decât cele lipsite de egoism - așadar a considera c] explicațiile egoiste sunt mai plauzibile - ar însemna practic a accepta că adev]r gratuit ceva ce trebuie demonstrat. Dac] egoismul psihologic pornește de la aceast] ipotez], rezult] c] el nu este cu adev]rât ceea ce pretinde c] este - o „descoperire” surprinz]toare și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] este - o „descoperire” surprinz]toare și deziluzionant] cu privire la natură uman] -, ci, în cel mai fericit caz, o teorie nefondat], atașat] ideii potrivit c]reia motivul real al comportamentului uman nu poate fi aflat pan] ce nu se descoper] substratul egoist al acțiunii. Utilizarea acestei explicații „realiste” pentru a susține o afirmație general] duce la formarea unui cerc vicios al argumentației. La acest punct, adepții egoismului psihologic ar putea obiectă c] orice comportament presupus altruist este în realitate unul egoist deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
substratul egoist al acțiunii. Utilizarea acestei explicații „realiste” pentru a susține o afirmație general] duce la formarea unui cerc vicios al argumentației. La acest punct, adepții egoismului psihologic ar putea obiectă c] orice comportament presupus altruist este în realitate unul egoist deoarece, la urma urmei, în exemplele anterioare individul a f]cut exact ceea ce a dorit s] fac] (și-a urmat voința proprie). Aceast] obiecție afecteaz] egoismul psihologic, care, în loc s] constituie o teorie empiric] surprinz]toare prin ins]și concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și-a urmat voința proprie). Aceast] obiecție afecteaz] egoismul psihologic, care, în loc s] constituie o teorie empiric] surprinz]toare prin ins]și concluzia c] suntem întotdeauna motivați de egoism (în accepțiunea obișnuit] a cuvântului), nu face decât s] atribuie „motivației egoiste” un sens nou și chiar derutant. În aceast] nou] interpretare, acțiunea are o motivație nu atunci și numai atunci cand individul este motivat s] fac] orice consider] el c] este spre binele s]u, chiar dac] astfel face r]u celorlalți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s]u, chiar dac] astfel face r]u celorlalți, ci atunci cand individul face ceea ce își dorește cel mai mult, indiferent dac] acest lucru este sau nu spre binele s]u ori este în avantajul altora și în detrimentul personal. În general, egoist este cel care dorește cu tot dinadinsul ceva mult mai precis, cum ar fi binele propriu, promovarea intereselor personale și satisfacerea exclusiv] a dorințelor sale. Un om altruist (lipsit de egoism) nu urm]rește asemenea scopuri, mai ales cunoscând faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mult mai precis, cum ar fi binele propriu, promovarea intereselor personale și satisfacerea exclusiv] a dorințelor sale. Un om altruist (lipsit de egoism) nu urm]rește asemenea scopuri, mai ales cunoscând faptul c] etică ins]și le condamn]. De aceea egoistul este caracterizat prin importantă exagerat] acordat] eului propriu, în timp ce altruistul manifest] o orientare adecvat] (moderat]) în raport cu ceilalți sub aspectul motivațiilor și dorințelor proprii. Versiunea prezent] a egoismului psihologic este, prin urmare, lipsit] de conținut, din moment ce dorința suprem] a individului ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
final] stabilit] în urmă analiz]rii tuturor aspectelor implicate), chiar dac] cea mai puternic] tentație a individului este mai degrab] de a-si aprovizionă pivniță cu vin. Astfel, în virtutea acestui ultim argument, egoismul psihologic susține ideea c] toți oamenii sunt egoiști prin simplul fapt c] sunt motivați de propria lor motivație și nu a altora; în acest sens, este de neconceput că motivația s] aparțin] altcuiva: vorbesc despre motivația mea și nu a surorii mele atunci cand aprind o lumânare la mormântul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îndoielnic, pan] la urm], dac] vorbim, de fapt, despre egoism, din moment ce acțiunea nu folosește egoismul decât în m]sura în care acesta constituie o strategie de atingere a binelui universal. R]mane cert faptul c] acest ideal pragmatic, fie el egoist sau nu, este fondat, în realitate, pe o afirmație dubioas], iar aceasta pentru c] înl]turarea constrângerilor legale sau etice (autoimpuse) menite s]-l împiedice pe individ în urmărea propriilor sale interese, este capabil] s] asigure binele colectiv numai în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Am distins pan] acum cinci forme al egoismului. Formă aferent] bunului simț trateaz] egoismul că pe un viciu concretizat în urm]rirea binelui personal dincolo de limitele moral acceptabile. A doua form] - egoismul psihologic - este teoria care afirm] c] toți suntem egoiști, dac] nu în aparent] cel puțin în profunzime, întrucat comportamentul nostru, determinat de propriile convingeri și dorințe, este orientat întotdeauna spre ceea ce consider]m a fi binele nostru absolut. Cea de-a treia form] st] sub semnul concepției lui Adam
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mod voit natură uman]. Cu privire la a treia form] a egoismului (în aspectul s]u de cale ce conduce înspre binele colectiv) e aproape sigur faptul c] nimeni nu a descoperit pan] acum acele condiții în care un grup de persoane egoiste, lipsite de orice constrângeri, ar putea s] se bucure de binele colectiv. Cu sigurant], nici condiția cea mai promit]toare - posibilă existent] a unei piețe perfect concurențiale, dup] cum o definesc economiștii neoclasici - nu ar fi capabil] s] asigure realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Press, 1986). Harsanyi, J.: ’Morality and the theory of rațional behaviour’, Utilitarism and Beyond, ed. A. Sen and B. Williams (Cambridge: Cambridge University Press, 1982). Laclos, C. de: Leș Liasons Dangereuses (1782); (Paris: Editions Garnier Frères, 1961). Meredith, G.: The Egoist (Harmondsworth: Penguin, 1968). Parfit, D.: ’Prudence, morality and the prisoners dilemma’, Proceedings of the British Academy, 65 (1979). Plato: The Republic, Loeb Classical Library (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1982). Stirner, M.: The Ego and Its Own (Leipzig: Phillipp Reclam
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deoarece el urm]rește protejarea mediului sau consider] c] distrugerea mediului acestuia greșit] din punct de vedere moral. Principiile morale nu trebuie s] fie cuprinse în mod obligatoriu în contextul evaluativ: anumite persoane pot fi amorale. (Pot fi genul de egoiști raționali descriși în capitolul 16, „Egoismul”.) Totuși, multi oamenii doresc într-adev]r că acțiunile proprii și cele ale altor persoane, inclusiv a corporaților și guvernelor, s] fie conforme unor principii morale. Pentru aceste persoane, soluționarea controversei parcului Kakadu prsupune un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
considerat esențial pentru mersul oric]rei societ]ți, chiar mai puțin complexe; al doilea, chrematisike, înseamn] comerț în vederea obținerii profitului. Aristotel consideră c] aceast] activitate este complet lipsit] de virtute și îi denumea pe cei angajați în astfel de practici egoiste „paraziți”. Atacul lui Aristotel la adresa practicii murdare și neproductive a c]m]ț]riei și-a menținut forță pan] în secolul al XVII-lea. Numai cei aflați la marginea societ]ții, si nu cet]tenii respectabili, se ocupau de astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de relații de productie care plaseaz] controlul producției în mâinile membrilor acelei clase. Dar de aici nu rezult] c] interesele clasei sunt pur si simplu interesele personale ale membrilor clasei sau c] interesele acelei clase sunt urm]rite că interese egoiste. Într-un r]zboi al claselor, ca și într-un r]zboi al națiunilor, victoria este câteodat] posibil] numai prin sacrificiul intereselor individuale. Indivizii chemați s] se sacrifice astfel se v]d luptând pentru ceva mai important și care valoreaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau caracteristici ale acelei persoane care nu fac parte din acțiunea sau din atitudinea sa personală față de noi" (Shils, 1957:139-40). 24 "Așa cum o văd eu, societatea modernă nu înseamnă o mulțime singuratică [...] Nu este o Gesselschaft lipsită de suflet, egoistă, lipsită de dragoste, de credință, total impersonală și lipsită de orice forță integrativă în afară de interes sau coerciție" (Shils, 1957:131). 25 "Integrarea unei societăți mari prin atașament, altul decât cel la un sistem central de valori, a apărut în mintea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
permanent (și justificat) ororile fascismului, uitînd, făcîndu-se că uită țările abandonate comunismului sovietic, ce asemănare îngrijorătoare deci între momentul de atunci și cel de astăzi, cînd comunismul se vede prea bine nu a predat încă armele după prăbușire! Aceeași Vest-Europă egoistă, cu mare grijă pentru bunăstarea proprie, sare arsă la ivirea unei scîntei neofasciste în centrul continentului, agită lozincile anilor '30, părînd însă să nu vadă că în acest Răsărit, care i-a adus și ei atîta rău, forțele de stînga
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
integra teleastă spre nisipurile mișcătoare ale compromisului? Să fi acceptat ea în schimbul a ce întrevederea cu unul din monștrii (sacri?) ai acelei disponibile părți a emigrației românești dispuse a face jocul ceaușismului ascendent și a credita crima în fața unui Occident egoist și distrat? Și asta de pe platforma unui deșănțat protocronism, unui caraghios traco-dacism de cancelarie C.C., unui dubios mecenat al culturii multilateral dezvoltate. Să fi acceptat (pentru ce?) teleasta paranteza aceasta riscantă în serialul conceput cu atîta atentă probitate morală și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zîmbitori ai lui Arnold. La vernisajul Anualei noastre de la hipermodernul hotel Europa, în numeros-eclatanta asistență predominant tînără stăteau de vorbă o pălărie leopard cu o căciulă kazaciok. "Floristele", cum le zicea Tonitza. Proaspăt pătrunse, buluc, în Uniunea Artiștilor Plastici. Cinism egoist neghiob. De cîte ori radioul (național) ne anunță vreun cutremur devastator într-o zonă a globului recent, Iranul sîntem asigurați că printre sutele (sau miile) de victime nu se află nici un român... Se pare că nimeni (poliția, oricum nu) nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]