3,474 matches
-
îndeosebi literatura pentru copii, romanul de aventuri și genul SF. De pildă, Gheizerul înghețat (1969) este o încercare în linia prozei lui Jack London, condimentată cu elemente de senzațional: un reporter atașat pe lângă o expediție științifică se străduiește să lămurească enigma unui Eldorado nordic, într-o epică uzând de răsturnări de situație și revelații insuficient preparate. Ca și în restul cărților, excesiv e didacticismul, simbolurile fiind explicate îndată ce sunt puse în pagină. Probabil că sectorul cel mai reușit rămâne la T.
TITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290198_a_291527]
-
cu timpul în divinitate. În cadrul Mahăyănei nu numai că sunt satisfăcute necesitățile religioase ale maselor, dar și filosofia sublimată cunoaște o nouă înflorire. „Ansamblul doctrinelor sale complexe constituie unul din principalele eforturi ale umanității de a interpreta problemele Universului și enigma destinului uman”. Buddhismul Mahăyăna a avut două școli principale: Mădhyamika, fondată în jurul anului 200 d. Hr. de Năgărjuna, și Yogăćăra, al cărui întemeietor a fost Asanga și care a trăit în secolul al IV-lea d. Hr. Subtilitățile metafizice ale
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
luat-o înaintea judecății comentatorilor. *În fiecare zi mă înving, ca să nu fiu învins. *Priveam icoana și nu știam dacă gestul lui Crist înseamnă, pentru mine, iertare sau excluziune!... *Steaua Nordului! Mereu prezentă în variantele mele de trecut. Efectiv, o „enigmă”. „Enigma din Nord”! Ce vag, ce eufemistic sună cînd spui (eu n-o fac): „Am avut «discuții» în casă”. Fraza nu evocă tensiunea, iritarea, exasperarea, amărăciunea finală pe care le cuprinde aproape întotdeauna respectiva „discuție”. Adesea aceasta e asemănătoare cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-o înaintea judecății comentatorilor. *În fiecare zi mă înving, ca să nu fiu învins. *Priveam icoana și nu știam dacă gestul lui Crist înseamnă, pentru mine, iertare sau excluziune!... *Steaua Nordului! Mereu prezentă în variantele mele de trecut. Efectiv, o „enigmă”. „Enigma din Nord”! Ce vag, ce eufemistic sună cînd spui (eu n-o fac): „Am avut «discuții» în casă”. Fraza nu evocă tensiunea, iritarea, exasperarea, amărăciunea finală pe care le cuprinde aproape întotdeauna respectiva „discuție”. Adesea aceasta e asemănătoare cu cea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
literară și artistică văzută prin prisma/sau în lumina Tezelor Congresului al XIV-lea”. Am vorbit însă despre „literatură și politică”, „literatură și societate”, „literatură și sărăcie”. M-am pus sub scutul unor fraze de-ale lui G. Călinescu, din Enigma Otiliei: „în sărăcie, marile sentimente nu se pot dezvolta. (...) Sărăcia te face posac, acru”. Restricțiile nu sînt nici în favoarea celor de azi (cît or mai trăi), nici în favoarea celor ce vin. La Biblioteca Județeană, unde am pățit-o odată, fiind
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tren, frații Naum; Victor Slăvescu)”. Dacă Victor Slăvescu e economistul, fost ministru de Finanțe, acești frați Naum aveți idee cine 715 sunt? Erau oare de prin partea locului? 2. Pe pagina cu generalul Todicescu și cazul Bucșenescu erau Încă două enigme, la care nu aveați cum răspunde, deși le Însemnasem. și asta pentru că una este, cred, o lecțiune greșită, iar cealaltă era doar o... inițială. Pentru a vă dumiri, Îmi permit să vă trimit un nou xerox - sper că nu va
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
după „ceasul meu interior”, acum ar trebui să fim prin mai... De-aș mai avea patru cinci luni În față! Cred că vă imaginați - dar tot nu În proporțiile reale - că apar mereu zeci de mici neclarități, ciudățenii de grafie, enigme de sens; de cum mă aplec pe vreuna, se și deschide o lungă suită de aventuri detectivistice, care costă nu doar timp și răbdare (cele mai prețioase), dar costă la propriu... Asta, a propos de sugestiile delicioase, dar Într-adevăr, ingenioase
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
despre mine, desigur nu lucruri prea măgulitoare după o atât de lungă tăcere, dar unul singur n-aș vrea cu nici un preț să-l gândiți: că sunt un om ingrat, care nu-mi amintesc de dvs. decât cînd mă somează enigmele lovinesciene. Adevărul e că vă evoc mereu existența, pasiunea, promptitudinea și generozitatea În schimbul de informații, ori de câte ori vine vorba, printre colegii de breaslă, de ceea ce lipsește astăzi În mediul cercetării literare: uite, zic adesea, dacă ar mai fi, astăzi, frecvent și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
toamnă, e drept, biciuită atunci de câteva necunoscute pe care Încercam să le dibui În timp record. Nimic nu mi-aș dori mai tare decât zăbavă și destindere Întru taifas, cu ritualuri săptămânale de pus la cale țara... amintirilor și enigmelor. De va fi să fie, ar fi minunat. Singurul meu vag motiv de consolare, ca să zic așa, este că totuși o sursă de efort și deci de osteneală - a epistolelor doldora de informații - v-a fost deocamdată cruțată, astfel că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
face! Măcar din când în când mizeria de-un fel ori altul trebuie îndepărtată, spre binele nostru, al tuturor. Și-apoi, tot am intrat într-o nouă perioadă a supremației muncii voluntare. Oricum, pentru mine rămâne încă nedezlegată o anume enigmă, pe care am exprimat-o. Și anume: ori organele în atribuțiile cărora intră și deținerea datelor de tot felul privind viața și activitatea noastră, a cetățenilor români, își bat joc de Eugen Barbu, furnizându-i, din timp în timp, informații
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
1995), au urmat Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României” (1999), Ionescu În țara tatălui (2001), Filosofia lui Caragiale (2003). Noi expediții, mai răbdătoare, spre zonele de criză, de contradicții și contrast ale vieții și ale gândirii, ale enigmelor adevărului uman, până la urmă. Excelentele eseuri despre Cioran, Ionesco, Caragiale confirmă metoda, probitatea, originalitatea investigației critice, focalizând cu alte mijloace tot asupra „tensiunii vizionare Între om și destin”. Marta Petreu se slujește cu devoțiune și strălucire de complementara dăruire, scrutând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
contradicția dintre extraordinara mobilitate a spiritului și Ideea Fixă. Vârstele Rațiunii (Edit. Cartea Românească, 1982), volumul de convorbiri cu Florin Mugur, Își păstrează interesul nu doar pentru fascinantele fragmente de viață literară, ci și pentru cât dezvăluie (și ascunde) din enigma acestei contradicții. Stimulat de un interlocutor cultivat, inteligent, afectuos - intervievatul depășește, nu o dată, atât persoana sa, pusă În cauză, cât și Cauza, pusă În cauză. Confruntăm fervoarea unui scriitor total dăruit scrisului, dar revendicând, totuși, mereu, o altă „totalitate”, care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să Însemne „dispariția” completă a lumii externe? Ar rămâne totuși „ceva”, independent de noi, scrie liceanul Blecher: o necunoscută, o undă, lucrul În sine (după Kant), natura (după Spinoza), incognoscibilul (după Shopenhauer), divinitatea (după teologi). Ar rămâne marele mister, destinul, enigma originară și taina ultimă. Acel ceva pe care tânărul gânditor Îl consideră, deopotrivă, „obiectiv, etern și independent”, dar și În intimă relație generică și stimulativă cu conștiința pe care o numește activă și creatoare. Alăturarea acestor noțiuni - realul de necuprins
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mefiența față de vanitatea vulgară a triumfului (o sumă de neînțelegeri, aceasta, cum nu uitați a ne reaminti mereu). Omul rămâne adevăratul mister al existenței. În om se află, de fapt, și potențialul Dictator, și Îndrăgostitul adolescentin, și Orbul torționar, și enigma amforei pătimașe, și plictisul surdomut al sclaviei gregare. Nu „mitul” pios, nici mitologizarea facilă, În vaste panorame de o stupefiantă seducție puerilă, În descendența prolifică a basmelor și superproducțiilor de grandoare exotică, la care s-au angajat atâtea zgomotoase talente
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
exilului, au devenit inseparabile de timpul nostru. Unii ar prefera probabil să creadă, copilărește, că ar fi o dovadă că scrisul, ca rugăciune laică, Își mai poate găsi un loc În comedia cotidianului. Oricare ar fi explicația, ea Își păstrează enigma sau gluma, care Își caută Încă locul În repertoriul de curiozități al atâtor Patrii derizorii. New York, martie 1998 (Intervenție la „Seara Kafka”, la Town Hall, din New York, la 26 martie 1998 și apărut În Lettre International, toamna 1998, Partisan Review
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adevărată tocmai pentru că fantasmagorică, un fanatic apărător al „pozițiilor pierdute ale poeziei”, acest „artist al improvizației” și „prestidigitator metafizic”, tatăl-copil este o sinteză Între Atena și Ierusalim. Un cavaler neobosit al improvizației, un glorios bufon al ezotericului, spion neobosit al enigmelor, pionier pregătit a detecta și exploda minele ascunse În tranșeele războiului burlesc Împotriva plictiselii, el păstrează, totuși, amprenta premisei contra căreia se revoltă. Un profet, totuși... chiar când eșuează În clovn, chiar când Îmbracă mantia alchimistului experimentator? Perpetuu neînțeles de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prin trama sa detectivistă, de decodarea identității cadavrului livrat, fără minimă informație biografică, la morgă, decât prin efectul pe care Întâmplarea Îl are asupra lui Spino (o ludică derivație de la Spinoza), „recepționerul” medical, obsedat de reconstituirea existenței decedatului. „Sugestiile privind enigma uciderii lui Carlito sunt spectrale, de importanță relativă. Adevărata enigmă se află În orizontul privirii lui Spino”, afirma un student. Avertizat asupra propriei sale mortalități, Spino se opune trecerii timpului, În care percepe vidul anonimatului și al ne-memorării. Motivează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
minimă informație biografică, la morgă, decât prin efectul pe care Întâmplarea Îl are asupra lui Spino (o ludică derivație de la Spinoza), „recepționerul” medical, obsedat de reconstituirea existenței decedatului. „Sugestiile privind enigma uciderii lui Carlito sunt spectrale, de importanță relativă. Adevărata enigmă se află În orizontul privirii lui Spino”, afirma un student. Avertizat asupra propriei sale mortalități, Spino se opune trecerii timpului, În care percepe vidul anonimatului și al ne-memorării. Motivează Încăpățânarea de a regăsi și reconstrui existența celui absent: „pentru că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În care narațiunea Îi plonja, fără minime repere orientative, cum se Întâmplă frecvent În scrisul lui Tabucchi, În aventura codificată a lecturii. Forțați să instituie și reconstituie, ei Înșiși, logica absurdului existențial, apreciau faptul că autorul nu intenționa să „soluționeze” enigma, nici să ofere uluitoare revelații, doar să reamintească „ceea ce știam și uitasem”, cum scria frumoasa Irina, studenta basarabeană din clasă. Sugestia că ar fi putut fi vorba, În cazul lui Carlo-Carlito, și de o sinucidere, nu neapărat un omor, pare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de lichidare a conturilor.” Apropierea dintre Antonio Tabucchi și virtualul său mentor portughez părea inevitabilă... În Întâlnirea dintre narator și misteriosul invitat care Îl personifică pe Pessõa În Recviem, poemul Autopsihografie este menționat de două ori, ca o cheie spre enigma poetului. Naratorul care și-a petrecut ziua În tovărășia spectrelor trecutului Încearcă să-l restituie pe Pessõa trecutului, pentru a afla ceea ce poetul nu a spus niciodată În poemele sale și făcându-l să afirme ceea ce gândise dintotdeauna: „Singurele emoții
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cuprins de un duh misterios. Acesta a fost duhul prevestitor al marilor patimi ce ni le-a pregătit destinul tragic al Căpitanului și al întregii Mișcări Legionare. Mi-au rămas mereu în suflet nopțile de la Vurpăr, cu caracterul neliniștitor al enigmelor lor. M-au însoțit în zilele grele ale luptelor duse mai târziu în țară, iar în pribegia din străinătate le-am purtat ca un ecou prelungit în bolta răsunătoare a sufletului omenesc. Când m-am trezit din noianul de gânduri
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dragostea familiei, a putut să se întremeze atât cât să-și trăiască zilele ce le mai avea. Supraviețuirea lui, după ce a trecut prin acel lanț de chinuri infernale, care se reînnoiau cu fiecare nouă închisoare unde era azvârlit, e o enigmă a cerului. Poate că Dumnezeu i-a dăruit ultimii patru ani din viață, ca să aibă mângâierea să-și vadă familia și pe toți cei dragi ai lui, satul în care s-a născut, locurile pe unde l-au purtat avântul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dinainte și de după. — Cu atât mai bine că nu mai pierd timpul și cu calculatorul. Bătrânul s-a ridicat și și-a plimbat puțin degetele pe peretele din spatele lui. Părea un perete obișnuit, dar s-a deschis deodată. Doamne, câte enigme! A scos un dosar cu acte și a închis ușa. În momentul acela, a redevenit perete alb, obișnuit. Nu se vedea nici urmă de îmbinare. Am răsfoit cele șapte pagini pline de cifre și nu mi s-a părut nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gândesc tocmai pentru că gândirea nu va putea fi niciodată salariată”. (Giovanni Papini ) ,,Răsar, Mă-nalț. Cobor Șiapoi dispar, Și apusul meu e totuși răsărit...” (Ion Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu) ,,Ninge naiv. Poate că pe o fereastră aburită, un deget mic a desenat o căsuță cu o ușă, două ferestre și hogeagul din
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
gândesc tocmai pentru că gândirea nu va putea fi niciodată salariată”. (Giovanni Papini ) ,,Răsar, Mă-nalț. Cobor Șiapoi dispar, Și apusul meu e totuși răsărit...” (Ion Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu) ,,Ninge naiv. Poate că pe o fereastră aburită, un deget mic a desenat o căsuță cu o ușă, două ferestre și hogeagul din
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]