3,970 matches
-
Iorgovan se circumscriu ordinului ofidian, deci momentului precosmogonic, și se identifică cu țelul incursiunii în haos: șarpele mitic. Năpârca, „asociată femeii, comorilor și cunoașterii locurilor ascunse” anticipează descoperirea Fetei Sălbatice sub o piatră, așadar, în recluziune inițiatică. Cu asemenea înzestrare eroică, Iovan nu poate să rateze încercarea extremă a confruntării cu fiara atemporală, el a asimilat toată forța necesară în probe anterioare, doar implicite în text. Șarpele este și preopinentul lui Mistricean din balada antologată la numărul I(7). Nașterea lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ratarea recunoașterii. Valorizarea acestor trăsături amintește de funcția socială a inițierii, pentru că în urma reiterării scenariului mitic, flăcăul trebuie să devină un bun membru al comunității. Pe de altă parte, „comporta¬mentul frumos”, caritabil, devine o primă treaptă pentru dobândirea abilităților eroice, un întemeietor nu poate fi necivilizat! Binefacerile eroului au fost considerate „un automatism propriu prozei fantastice, urmat de alte automatisme, așa-zisele donațiuni. Ele devin elemente narative, indispensabile acțiunii”. Automatismele reprezintă însă gesturi fixate de funcția lor rituală, scenariul inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a-și primi recunoașterea cuvenită. Chiar și atunci când nu avem în text indicii asupra conștiinței de sine, feciorul cel mai tânăr intră firesc în rolul eroului, fără nici o ruptură la nivelul percepției proprii. Alteori, chiar Dumnezeu îl alege pentru destinul eroic: „Care-o fi dicins, dizlegat...dicins di brâu, pi copilu ceala sî-l trimetiț’ di la casî, cî el n-are noroc” (Izvoare - Soroca). Evident semnul indicat se află la mezin, care pare astfel să fie eliberat de chingile profanului și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ține de el poartă emblema superiorității: castelul e de aur, calul năzdrăvan, soața cea mai frumoasă dintre cumnate. Lupta cu mezinul rău este cea mai grea și ultima din seria confruntărilor, frații mai mari reprezintă doar trepte intermediare către modelul eroic: de aceea, în plan social stau frații nesăbuiți, în plan mitic, frații infernali. Dacă ne referim la înfruntarea fraților mai mari între ei, pământeni contra zmei, vom descoperi o nouă funcție a mezinului în basme: el recuperează viețile consangvinilor săi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
între ei, pământeni contra zmei, vom descoperi o nouă funcție a mezinului în basme: el recuperează viețile consangvinilor săi, îi ajută să depășească moartea inițiatică și astfel le dăruiește statutul superior implicit. Sfaturile, luate în seamă sau nu, și actele eroice săvârșite în locul fraților fac din mezin un maestru inițiator la rândul lui, această menire împlinindu-și-o concomitent cu propriul salt ontologic. Frații mai mari nici nu primesc nume în textele folclorice, funcția lor narativă constă doar în antiteza cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poarta iadului; acesta este drumul lui obicinuit, de unde apoi vine acasă”. Liantul dintre sacru și profan, dintre lumea morților și contingent, apare aici într-o ipostază animistă hipersensibilă la binele faptic, ceea ce îi întărește o dată în plus natura de model eroic pentru flăcău. Basmul Viliș Viteazul din colecția lui Arthur și Albert Schott surprinde pe larg funcția inițiatică a câmpiei. Plecat în căutarea prințesei pe care o visa, feciorul împăratului eliberează pe Viliș și îl ia ca tovarăș de drum. Acesta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bătrână” nu este descrisă în baladă direct, textul limitându-se la conturarea funcției ei primordiale. Colindele de năvodar „accentuează trăsăturile monstruoase ale animalului”, în timp ce în textele aflate aici în discuție, doar atemporalitatea îi sugerează însemnătatea mitică. Vânătoarea și pescuitul „Pețitul eroic”, după sintagma lui A. Fochi, se materializează cel mai adesea într-o confruntare cu forțele primordiale, ca dublă întemeiere: a familiei pe care și-o va putea face voinicul după victoria repurtată și a lumii însăși, prin actualizarea tiparului sacru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prezent și în colindele cu leu, rămâne o constantă a cadrului arhetipal. Înserarea, ca moment de tranziție între două perioade, poate fi privită drept un echivalent al sărbătorilor de iarnă, diminuarea gradată a soarelui necesitând, în ambele cazuri, o faptă eroică. Gestul saltului „în vânt, în pământ” nu e caracteristic numai calului năzdrăvan, care pare, din acest unghi, să înglobeze caracteristicile infernale ale eterului și pământului. S-a considerat că glasul mărului este, de fapt, al fetei, ca o „întruchipare a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a blăstămat:/ - « Iu, iu, muică, iu, iu-te/ Pui de șarpe sugă-te!»”. Înghițirea parțială a revigorat deja puterea de rod a lumii, căci arborele mitic care veghează scena este înflorit. Cele trei timpuri verbale stratifică temporal discur¬sul, prezentul eroic, fără durată, a fost deschis prin acțiunea mamei prinsă în curgerea timpului trecut, dar vorbele ei au modelat destinul pruncului prin puterea de instaurare a imperativului, cu o formă rară. Explicat ca „temă universală a geloziei materne pe fiul ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
două feluri: frații mai mari trebuie să coboare în pântecul monstrului și săși piardă identitatea slabă, de bieți coconi neexperimentați, în timp ce mezinul, în cazul căruia vitejia se află într-o stare latentă, preia cunoașterea de la Mircea ciobănaș și învinge pe cale eroică Șarpele. Dublul voinicesc este aflat în colinda Voinicii dezvăluiți frați IV, 74, în urma laudei falnice a unuia dintre flăcăi, pretext mitic pentru descoperirea partenerului potrivit pentru incursiunile în sacru. Puterile identice îi fac să se descopere parcă în oglindă, mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a făcut stâncă dă piatră” (Scheiu de SusDâmbovița). Porunca magică utilizează timpul conjunctiv prezent ce materializează voința divină fără întârziere. Efectul vorbelor este egal resimțit cu sens imperativ de armăsarul feciorului, demonstrând o dată în plus trupul spiritual comun al perechii eroice. Ipostaza avimorfă a feminității sacre împietrește voinicii care au pătruns pe tărâmul ei prin cele 24 de melodii cântate de ea și prin gestul magic al așezării pe umăr. Atingerea umărului circumscrie individul în mod spiritual într-o dimensiune superioară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ceremonialul menit flăcăilor, inițierea feminină, revelată de textele folclorice românești, se caracterizează prin comple¬mentaritate: fecioara stă sub semnele lunarului, acvaticului, al staticului și al ocupațiilor ritual feminine, în timp ce tinerii de însurat sunt solari (uranieni), dinamici și cu o dominantă eroică. Cele două embleme astrale sunt sintetizate întrun text de Nunească, din Bumbuiești, Vâlcea: „Ce mai soare luminos,/ Ce mai ginere frumos!/ Ce mai lună luminoasă,/ Ce mai mireasă frumoasă!/ Cruciuliță de argint,/ Amândoi v-ați potrivit!”. Egale ca importanță, cele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și un semn al apropiatei nunți, căci mireasa are obligația de a „coase daruri cu semnificații rituale precise”. Pregătirea fetei pentru etapa existențială următoare pune în mișcare abilitățile creatoare al căror beneficiar este exclusiv masculin, ca act complementar pentru capacitățile eroice. Schimburile îndătinate pentru viitorul soț sunt „o cămeșă, un brâu și o păreche de izmene”, ceea ce dezvăluie gestul premonitoriu al lunii, pețite de fratele său. In colinde, multitudinea de daruri pentru bărbați include o basma pentru frate: „Ci-mi șede
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
manifestărilor Haosului”. Cadența cu care instanța lirică montează etapele supunerii are la nivel poetic o frecvență crescută a verbelor predicative la perfect compus. Timpul definește acțiuni încheiate și rapiditatea cu care aceste gesturi se înfăptuiesc atribuie tinerei țesătoare o aură eroică. Fusul creator de fir a fost numit „talisman împotriva destinului”, fiindcă „torcătoarea care folosește un atare mecanism (...) e stăpâna mișcării circulare și a ritmurilor, așa cum zeița lunară e stăpâna lunii și a fazelor sale”. Fecioara devine ea însăși o divinitate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mătase și în același timp un axis mundi dublu ce susține lumea în echilibru. Erodarea acestor piloni vegetali trezește imaginea arhaică a ipostazei malefice rozând la stâlpul de susținere a lumii, ceea ce transformă rugămintea fecioarei către fluviu într-un act eroic, de înfruntare a principiului distructiv însuși. Specificitatea cântecului este dată de momentul ontologic și contextul lui mitic. Într-o colindă din Dragoslavele, Argeș, fecioara își justifică „insolența” de a cânta o melodie sacră prin indicarea etapei existențiale dramatice: „Nu cânt
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a epuizat resursele și tânăra trebuie să reia cântecul genezei. Răspunsul ei la îngrijorarea împărătesei clarifică identitatea mirelui, împăratul care o va îndrăgi pe ea fiind un tânăr ce a parcurs recent traseul sacru, și nu împăratul ale cărui puteri eroice au fost deja măcinate de durată. Recunoașterea „imnului” inițiatic este posibilă doar de un alt inițiat, al cărui rol poetic este totodată de a „traduce” receptorilor din profan amplitudinea magică a cântecului din leagăn: „Câți boieri pe drum îmi trec
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
singurul verb la imperfectul indicativ, care rupe continuitatea prezentului istoric în care se mișcă boierii și introduce durata mitică, a prezentului fără timp. În Titești, Vâlcea, cântecul minunat este intonat la fântână, după o pregătire rituală, specifică mai ales incursiunilor eroice: „Când fu joi de dimineață,/ Ileana de dimineață se scula,/ Cetină, cetioarele!/ Mijlocul și-l încingea,/ Perișorul pieptăna,/ Pe ochi negri se spăla,/ La icoane se-nchina,/ Vedrița-n mână și-o lua,/ La fântână se ducea”. În contextul acestei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
țese” lumea asemeni lunii, a cărei antropomorfizare este. Universul întreg pare născut din lunar, acvatic și pământ, un univers specific principiului feminin aflat sub interdicția de a vedea lumina solară. Motivul țesutului peste apele revărsate are aceleași conotații ca actele eroice ale feciorului. Forța recuperatoare vine aici din magia ordonării: „Există totodată o supradeterminare benefică a țesăturii. Desigur, țesătura, ca și firul e mai întâi o legătură, dar și o legătură liniștitoare, e simbol de continuitate, supradeterminat în inconștientul colectiv de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
temporală acută. Gestul lui Ioniță și urmările lui sunt surprinse în două registre, ca o reflectare la suprafața apei: avem o dată actul desfășurat în istorie și marcat de prezentul indicativ („o deschide”), dublat prin oglinda mitică de o continuitate în timpul eroic, prin imperfect: „cum o deschidea”. Perspectivele sunt complementare, venind din ambele părți ale ușii, de o parte fiind durata limitată, de cealaltă, vederea atemporală a zmeului. Urmarea actului de intruziune ce furnizează cunoașterea misterului inițiatic are, de asemenea, două niveluri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Călătoria reprezintă alegoria inițierii, căci ea cuprinde toate datele simbolice ale acesteia: ieșirea din familial, probele drumului, întâlnirile revela¬torii, lupta cu monstrul și revenirea în Cosmos, cu sensul etimologic al acestui cuvânt. Baladele prezintă însă două forme ale plecării eroice, una caracteristică acestei specii, care descrie drumul și întâlnirea cu sacrul dincolo, și una preluată de la basm, ce începe printr-o situație dată de absența unei ființe sau a unui obiect, urmărește traseul eroului mai ales prin detalierea întâlnirilor miraculoase
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
copilul, zâna îl urmează și criza se încheie (XIX) cu revenirea în profan (funcția XX). Integrată în totalitate în tipul Neraida al Ciclului Părăsirilor sau om - animal este balada Ciocârlanul I(30) antologată de Al. I. Amzulescu în Cântecul epic eroic. Pătru, aflat la balta zânelor (a cărei localizare o cunoaște de la mama lui, persoană încărcată de puteri magice), surprinde zânele la scăldat și le fură hainele. Ca și în Ardiu crăișor I(30), mezina este făgăduită în schimbul eliberării surorilor mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de acum evident că baladele au preluat aceleași funcții din basme, acelea flexibile la mutația de specie. Absența inițială, pereche cu remedierea, plecarea, dobândirea ajutoarelor năzdrăvane, succesul cu care sunt trecute probele și căsătoria eroului, finalitate a ritualului de inițiere eroic, sunt motivele recurente în baladele ce conțin alegoria căsătoriei. Balada soarelui ce vrea să-și ia sora de nevastă se apropie tematic de Ciclul Incestului delimitat de Lazăr Șăineanu în cultura română și cea universală, cu diferența că nu relația
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să vedem în imaginile comune o organicitate dată de viziunea solidă a omului arhaic asupra universului și o trăinicie a credințelor sale modelate în diferite forme artistice. Probele vitejești Călătoria ca temă integratoare a motivelor inițiatice constituie, adeseori, finalitatea ritualului eroic. Ea este precedată de probe voinicești de o dificultate progresivă, care condiționează plecarea în sacru, unde energiile primordiale devin accesibile. Deși probele constituie „unul din cele mai răspândite motive ale basmului”, încercările aparent imposibile au depășit limita speciei. Fratele îndrăgostit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacru. Amenințarea cu anihi¬larea totală (decapitarea ucide spiritul prin distrugerea integrității corporale) vine ca urmare a eșecului de a construi verticalitatea rituală, al cărei număr de metri „are o semnificație paradisiacă, este nemurirea fericirii”. Construcția fabuloasă sintetizează capacitatea ordonatoare eroică și deschide puntea de comunicare cu sacrul, dăruind lumii șansa eternului început. Alteori, realitatea este transformată, iar schimbarea duce lăcașul modest în planul bogăției opulente: „Di la mini șî păr’ la dumneata să să facî șușă di aur, pon’ șî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-a avut/ Un pui de măr de argint./ Pe-o parte pârguit,/ Da pe-unambobocit,/ Pe-alălaltă a roșit./ Asta pui de merișor/ De păzât mi-l păzăște/ Vo trii zâne, fete mari”. Prima sugestie a acestei recuperări este cea a actului eroic ce trebuie repetat de fiecare generație, ca o actualizare a gestului mitic, fiindcă „«Lumea» (adică «lumea noastră») este un univers în care sacrul s-a manifestat și unde ruptura de nivel este așadar posibilă și repetabilă”. Axis mundi se află
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]