3,349 matches
-
-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică. Parcurile puturoase, pline de gunoaie și polițiști, bezna bulevardelor moarte, aglomerația din fața magazinelor goale sau a stațiilor supraaglomerate de călători, arșița și ploile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că amestecând cuvintele dicționarului într-o pălărie și apoi, scoțând la întâmplare unul câte unul, ai produs o "poezie". În felul acesta, delirul novomaniei dă cale liberă imposturii. Ce-ar fi dacă astrele, revoltate pe "sclavia" aceleași învârtiri perpetui, ar evada de pe orbite și ar alerga bezmetice prin haos ? Numai armonia asigură viabilitatea creației din începuturi și a creației umane. În rest words, words, words... Repet, poezia este un lucru grav al spiritului. Un exercițiu uman al ordinei universale, al armoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vieții. Este interesant și revelator faptul că acela care îndrăgește cel mai mult mitul, povestea, deci alt posibil, care întrece realul, este copilul, deși el nu știe încă să judece valoarea realității. El este frate cu poetul care, de asemenea, evadează din realitatea comună, nesemnificativă. El nu rămâne sclav al realului, al complexului infinit de influențe din afară, așa cum urmează să fie copilul mai târziu. Un mare mister: are copilul o conștiință apriorică a dezamăgitoarei vieți zilnice și are, tot aprioric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
opera de artă, cu înșiruirea de imagini, asocieri incongruente de cuvinte, precum aruncarea la întâmplare de forme și culori în tablourile lui Pollock (happening art). Poemul se transformă într-o proză versificată a unui puzzle haotic, neinteligibil, simulând subtilitatea, profunzimea. Evadând în spații false, pur lingvistice, simple aventuri ale cuvintelor oarbe, poezia nu mai vorbește despre imposibil, ci tinde să devină ea însăși imposibilă. Poezie și transposibil Precum am arătat în publicații anterioare, meditând, la anii adolescenței, asupra libertății metafizice radicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
trăit deruta identitară pînă la obsesie („Nimeni nu mai e nimeni!”zice și un erou din Pietonul aerului). Teza conturează cu precizie portretul artistului În tinerețe, naveta sa anxioasă Între lumi afolante, tragedia exilului (și-a celui interior) din care evada, alternativ, În paradisuri artificiale. Și exilul era, alternativ, cînd Bucureștiul, cînd Parisul. Bilingvismul este extrapolat, cercetarea aducînd În discuție și alte cazuri de creatori iluștri - Kundera, Nabokov, Beckett, Pessoa. „La Ionesco, ca și la Beckett identitatea se construiește și se
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
un bovaric? Ba da, demonstrează teza, fără a ne uimi, căci În lumea aceasta care adună actori și actori din viață, creatori de fantasme și năluci delirante, personaje celebre din artă și anonimi din realitatea Înconjurătoare, personaje de hîrtie și evadați din spitale, Începi să crezi că nimeni nu poate scăpa de aplicarea peceții dublului : histrion ratat, născător de histrioni celebri, dramaturg neglijat (deși a creat treizeci de piese!), dar personaj impresionant, rubicondul Gustave Își Înțelege, empatic, bovaricii, ajutîndu-i să trăiască
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Pe lîngă deviația sexuală, Tennessee a mai suferit, În meandrata-i existență, de : maladie cardio vasculară, insomnie, etilism, cataractă, hepatită, mono nucleoză, dependent de sedative, demență...era un isteric notoriu șiun pacient fidel al spitalelor, din care dorea mereu să evadeze. Și traducătoarea cărții, respectabila profesionistă Antoaneta Ralian parcă moțăie uneori, traducînd neromânește, pesemne dezgustată de tonul general al cărții : „Pescărușul este cea mai mare dintre piesele moderne cu excepția, poate, a Mutter Courage”(p.78); „dă drumul animalului ăstuia să se
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Mințim... / 15 Suspin tomnatic / 16 Reamintire / 18 Rătăcit / 19 Solitar / 20 Învălmășit / 21 Te(oretic)...vreau! / 22 Îndepărtat / 23 "Rămas bun!" / 24 II. Negru în alb / 25 Absurd de ambiguu / 27 Decor de fum / 29 Nevăzut / 30 ...de Noi / 32 Evadez! / 34 Albastru / 35 III. Inocent / 37 Ești aici / 39 Regăsit / 41 Fără sprijin / 42 Frumos și efemer / 43 Căldura iernii / 44 A divinității... / 45 I Aripi topite Pământean alambicat Iar coșmar... Cât de apăsător îmi amintesc de tine iar Durerile
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
speranță? De-ai vrea s-auzi De-ai simți finalul De-ai realiza ce-i bun De-ai căuta în tine De-ai regreta o clipă De-ai privi duios De-ai ști că poți De-ai putea să lupți! Evadez! Chiar rătăcindu-mă în gânduri, lumi și vise Am descoperit că suntem tot mai triști. Și o spun doar după ce văd în jurul meu Dar mi-e greu să cred că cei mulți au în suflet altceva! Nu sunt învățat să
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
de ar fi mai bine sè nu ne mai vedem, prezența ei acolo, conferind, astfel, relației dintre ei, un sens mai profund, înèlțètor și poetic, mai presus de plècerea arzètoare a simțurilor sau de nevoia unei femei mèritate de a evadă din conformismul și plictisul conjugal, N-am fost la târgul de mașini, explicându-i Matei, am intrat în baza de date a poliției și am cèutat mașina ta, îmi doream s-o cumpèr! Cu 400 de euro în plus peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cale ferată prin care trec trenuri lăsând în urmă nori albi, scuturând batiste de nea peste mine. Mă învălui într-un giulgiu impregnat cu doruri, simt că în ochii mei se topesc ninsori și ard, se scurg peste trupul meu. Evadez din iarna care abia acum începe și mă scurg ca o apă, peste focul din suflet, ce arde-n pustiu. Stare 3 Mi-e sufletul abur de căldură; fluturi se scaldă tremurând, zboară descătușați către lumină și aerul de neiertat
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
este ipocrizia, arma cu care oamenii își croiau drum printre viețile altora, tocmai datorită măștilor de rigoare, mulate perfect pe chipul fiecăruia. Aceste tertipuri nu le știa pentru că în spatele gardului nu poți învăța decât meseria de deținut. Ceva din ea evadase dincolo, poate omul acela era vreun gardian inventat de Mama special pentru a o supune testelor, a-i descoperi sursa dorinței de libertate și de a o suprima pentru totdeauna. Numai că Mioara avea și ea un gard interior, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu volții divini procreația. Se bea vodcă din cupele tăcerii împietrite a blestemaților de copii sau se priza cenușa sufletelor arse în iad a strămoșilor care atomizau în codul lor genetic electronii mai scăpătați, își volumizau viitorul pe un iaht evadat din lanțul spiralat al ADN-ului, ca să acosteze pe țărmuri mai liniștite și să aștepte un alt dezastru. Mama 1 și Mioara 2 se amestecară prin mulțimea pestriță. Mioara 1 și Mama 2 se certau. Un cuplu spunea că viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și îi mulțumesc viitorului că mi te va reda și Mama se va evapora, pentru că vom fi numai noi doi, egoiștii care trăiesc pe cadavre de lumi: ale amintirilor, ale întâmpinărilor, rezistențelor, culorilor neînțelese, bemolilor vagabonzi din partitura dragostei, cifrelor evadate din ecuația cunoașterii, timpii din solzii timpurilor golite de refulări, pline de dezamăgiri, de... poate mâine, această flamură a speranței care, după cum se știe, nu va fi înfiptă pe crenelurile cetății cucerite, pentru că orice cucerire înseamnă o dezamăgire la pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aduce acasă pe românii lui din Siberia, cu Rusie cu tot, dacă se poate. Eram tânăr spuse Satelitu când am dislocat cătunul din pământul înghețat, elanii, mai mulți decât copacii, erau împușcați de soldați, nu pentru că vreun deportat încerca să evadeze legat cu metrul curelei de coarnele lor, ci pentru că prizonierii trebuiau să mănânce bine, ca să aibă forță la tractat și noi mâncam evadați fierți în fasolea lor multicoloră, iar rușii carnea divină de elan, așa cum divină era pentru ei fresca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe cei ce încă mai vorbeau, după cum bine știți, în cancelarie se află profesori, împreună cu un număr destul de mare de Gardieni. De asemenea, este copilăresc din partea noastră să presupunem că nici unul din cei existenți înaintea preluării controlului școlii nu au evadat din mâinile noastre pentru a se duce direct la cea mai apropiată sursă de a contacta Guvernul. Prin urmare, este un gest egoist să presupunem că ei nu se înarmează chiar acum, când vorbim, și nu se pregătesc să reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
incredibil de minunată. Totuși, în ciuda frumuseții sale răpitoare, ceva nu era în regulă. Ai plecat azi-dimineață înainte de a mă scula eu, zise încet ca o mustrare mieroasă. De ce nu m-ai sculat și pe mine? Îmi luă câteva clipe să evadez din capcana frumuseții sale și să-i răspund. Dormeai prea liniștit ca să te deranjez. Cum ai dormit, totuși? Ca un înger, zise ea. Luasem drumul cantinei, deoarece auzisem pe holuri că era o mare atracție acolo, chiar dacă nimeni nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vă știu cererile și poate voi găsi o soluție să le rezolv. Marele Ministru a venit tocmai în Ieșiron ca să rezolve o problemă administrativă? Inspectorul meu regional pare să-și fi luat un concediu în ultima vreme. Deci nu au evadat profesorii. Inspectorul nu era cu ei. Vești bune! Într-adevăr... probleme administrative. Nu era mult loc de discuții. Atmosfera era incredibil de încordată. Cererile voastre? Retragerea legilor stupide și demisia Guvernului. Zâmbi. Ce glumă bună trebuie să fi spus! Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
trecu cardul de acces prin fanta ușii interioare, îl lăsă pe Dave să treacă și deschise ușa exterioară. Așa cum se aștepta, nu se auzi nici o alarmă. Facilitatea din Lambertville era proiectată ca să țină intrușii afară și ca să împiedice animalele să evadeze, dar nu ca să-i împiedice pe cercetători să scoată animale de acolo. De fapt, din diverse motive, cercetătorii aveau nevoie uneori să scoată animalele, fără prea multă birocrație. Așa că Henry îl așeză pe Dave pe podeaua mașinii lui, în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aici?! Privi cu ochii minții spre Vizanti și Își spuse În gând: De ce nu au lumini?! Cine sunt și ce au de gând să facă? Cât au de gând să stea? Oare vor porni cercetări pe metru pătrat? O fi evadat cineva de la pușcărie? Dacă am fost pârâți iar și Miliția ne caută pe noi?! Victor a prins cu oarece delicatețe botul câinelui, la strâns ușor și apoi a mângâiat capul lui Vizanti, era un ordin extrem și de maximă urgență
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
șters și, deși doar cu câțiva ani mai mic, nu era băgat mai niciodată În seamă. Anton și-a plătit celebritatea ca pilot de război cu ani grei Într-o Închisoare din care, aici Îl recunosc, este singurul care a evadat, dar a fost prins. Din ce am Înțeles, familia a plătit din greu ceea ce ei, acolo, numesc, cu un termen teologic, „păcatele politice”ale lui Anton. * Giulia strânge farfuriile soioase, cu resturi de sosuri și dâre de grăsime, și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
când eu știam bine că acest lucru se Întâmpla pur și simplu, fără un plan prestabilit și În momente neașteptate...trăiri pe care nu mi le puteam explica atunci. Dar să revenim. După terminarea liceului, m-am căsătorit pentru a evada din „lagărul” vieții de la țară, de praful de pe uliți, de mentalitățile celor care nu puteau Înțelege filozofia lui Friedrich Nietzsche. S-a născut fiul meu M-V, astăzi În vârsta de 26 ani și stabilit În Birmingham Împreună cu familia; soția
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-și lua zborul. Și ce fascinant, amețitor și tulburător zbor! Poezia este pentru mine cântecul de sirenă, ce m-a urmărit și mă urmărește, zorii, scăldându-se ca pruncii În lacrimi de fericire! Poezia este cea care mă ajută să evadez din sclavia voinței, iar spiritu-mi poate hoinări liber pe nesfârșirile albastre, căutându-și drumul spre adevăratele origini, spre o lume neștiută Încă, lepădându-și pe țărmul vieții trupu-i cu iz nociv de lut! Marele Creator mi-a dăruit un talant
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am știut cum să-l fac să strălucească În plină lumină . Cuvântul m-a chemat! O adevărată amforă din care am băut mereu, mereu, mai Însetată de noi Înțelesuri. Dintotdeauna, poetul a râvnit la comuniunea cu absolutul. Dorința de a evada din spațiul cotidian, profan, limitat În spațiu imaginar, metafizic - a fost și este acerbă. Aici ești mai acasă ca oriunde. Cuvântul, acest miracol, a făcut posibilă aducerea la lumină a trărilor, sentimentelor și a făcut posibilă comunicarea lor. Cuvintele sunt
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
hotărârea judecătorească ca să te împiedic să pleci. Nu puteți să faceți așa ceva. Eram gâtuită de o furie neputincioasă. —Ba pot și chiar asta o să fac. Dacă n-aș proceda așa, ar însemna să nu-mi îndeplinesc obligațiile. O să fug, o să evadez de-aici, am declarat cu sălbăticie. Deocamdată, nimic nu mă poate împiedica să ies pe poartă. — Cred c-ai să descoperi că sunt destule lucruri care te împiedică. Nu în ultimul rând zidurile înalte și poarta încuiată. Ascultă, nebun disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]