3,475 matches
-
dislocările blocurilor de vorbire ale soției, așezate ca În construcții monumentale sau mai degrabă semănînd cu grohotișurile Încremenite de un miracol pe căderi În pantă. Simțea reușita lui ca pe o abilitate de gimnast sau de jongleur perfect care-și exersa talentul sau geniul cu un neasemuit aer de demnitate, ce zidărea asemenea solemnitate, prin nemișcarea ce și-o impuse În cea mai mare parte a acelei dimineți, se strecura În conversații, rar, grijuliu la alcătuirea și tonalitatea vorbirii, și, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
parte, da, dar am apelat și la... alții. Asta explică pigmentul viu întunecat al ultimului ? Ași, nicidecum. Asta i se trage de la centură. Ia uite vezi ce neagră e ?! Dar penultimul Dan e galben... Da. Da...E galben, c-am exersat și boxul thailandez c-un arab. Hu...hu,hu. Da. Iar primul e roș de tot!! Da. Că e făcut dinainte de revoluție.... Și ultimul...Ultimul cum credeți că va fi? Ultimul? Ultimul va fi european sută la sută. Sigur că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
toată desfătarea limbii n’au cuprins, iubite cetitoriule, decît acela vornic CV Tudoriu cu jupânița Florica Mitroi (o doamnă) ce la dânsu-i face lucru de mare trebuință, cu pomponu. Mai Întâiu vornicu se aburcește-n logofeții Buduca și Țeposu „ca să-și exerseze mâna” zice dumnealui, carele ni să pare aș răsipi crieru-n vânturi, iară mâna mai cu folos ar fi de-ar pune-o doar la trebuinți singuratice. Ținându-i vicleșugul, cu cinstită plecăciune, jupânița scrie dulce ca o anemoană, de să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-și șteargă ochelarii, fără s-o privească. - Eu pentru asta venisem, vorbi târziu. Venisem să-ți spun că duminica viitoare mă logodesc cu Melania... Așa i se întîmpla și altădată, când lăsa ușa deschisă și-l asculta pe Antim exersând aici, în salon. După câteva minute se trezea că ascultă Corul, povestindu-i ce se va întîmpla în scena următoare sau cum ar fi trebuit să se întîm-ple lucrurile în piesa pe care o citise chiar în ziua aceea. Pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te simți ca atunci cînd erai mic. În vreme ce alți copii visau să omoare În războaie, tu voiai să fii În postura să-i trimiți pe alții la moarte din siguranța unui birou cu lambriuri de stejar. În mintea ta, tu exersai discursuri În care condamnai inamicul. Tu ți-ai privit slujba și ți-ai Înjurat propriile-ți limite și pe cele care ți se impuneau. În circumstanțe ca ale tale, știi că nu poți dobîndi puterea fără să treci prin niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mai limbă! Primitiva asta? Nici unicat nu mai e. A mai apărut una, tot romanică, peste Prut, moldovenească, maldavana, maldavskii iazîk nu-i aproape la fel? Avem nevoie de translator s-o înțelegem? Nu. Aceeași istorie? Care istorie? Istoricii "legendează", exersează cele "șapte feluri de ambiguitate", ficționalizează istoria mai ceva ca ficționarii*, să obțină premiul cel mare: manualul de istorie... alternativă. Alternativa Mitu. Mit? Ăsta-i cuvînt de rușine. Noi avem nevoie de Mitu, nu de "mituri" istorice ca "mitul" latinității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tai), cu un nuc respectabil. Mă suiam în nuc și de acolo îl ascultam cîntînd la pian: Elegia lui Grieg, Debussy, prima Arabescă, Fantezie de Schumann, Variațiunile fierarului de Haendel, Marea poloneza opus 22 de Chopin. Era fanatic în perseverență: exersa zilnic 5-6 ore. Muzica mă vitaliza. Aș fi putut sări, să fi vrut, ca Păstrăvii lui Schubert. Tot din nuc îl urmăream cum pregătește noua bucată, pentru proximul concert. Cu notele în mînă, încruntat, mergînd de colo-colo. Un bărbat masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei, era nesigur. Așa călca și Mica Sirenă, după ce și-a dat nemurirea și coada pe-o pereche de picioare. Ia-mă de braț, Dințișor, să exersăm mersul pe tocuri". Dacă ți-ar cădea și amintirile cum îți cade părul. Sărutul acela mi-a picat pe inimă. L-am pus la suflet. Făcusem pauză de mers în chioșcul de pe dîmboc și mîncam în genunchi, dintr-un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care a suportat-o (cu complicații) anul trecut. Am crezut că-mi moare cîinele. Și-i mai greu, are dreptate Magda U., să-ți moară cîinele decît un prieten. Să mă întorc la debutul meu? După răsturnarea din '89, se exersează Ars oblivionalis. Numai că Umberto Eco inventase într-o joacă "arta uitării". La noi, falsificarea biografiilor numai joacă nu este, ci "inginerie" lucrativă. Ne întrecem în a argumenta cine-a fost mai slab după '44, deși pe mulți nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pentru el. Gura pe gîtul umed de teamă, mîinile de pianist iubindu-mă. "O să cînt pe umerii tăi un vals brilliant". Cristoase, de ce nu pot atinge ca tine clapele pianului? N-am învățat solfegiile cum ai vrut, nu le-am exersat, n-a mers. Dar exersez mereu gamele clipelor cu tine, gamele zilelor cu tine, gamele anilor cu tine. "Ce glissando, Iordana!" exclama Iordan, în variantă volubilă, după o îmbrățișare. Uneori era superb. "Vreau o viață obișnuită. Să știu pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
umed de teamă, mîinile de pianist iubindu-mă. "O să cînt pe umerii tăi un vals brilliant". Cristoase, de ce nu pot atinge ca tine clapele pianului? N-am învățat solfegiile cum ai vrut, nu le-am exersat, n-a mers. Dar exersez mereu gamele clipelor cu tine, gamele zilelor cu tine, gamele anilor cu tine. "Ce glissando, Iordana!" exclama Iordan, în variantă volubilă, după o îmbrățișare. Uneori era superb. "Vreau o viață obișnuită. Să știu pe unde umbli, pe unde întîrzii, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
transform, după ce dau "bunul de culoare", într-un tablou nonfigurativ: înmoi o sfoară groasă în cerneluri negre-albastre, mixez cu galben strălucitor. Sfoara o petrec prin coala îndoită anume, trag de ea și iese ceva à la Hartung. Din tentația mai-binelui, exersez cu sfoara. Așa-zișii Picabia, Kandinsky, Arp, Mondrian, colajați cu bilete de autobuz, cu timbre, cu pliculețe de ceai, cu capace de Ness, umplu pereții redacției. Se poate descifra orice în colajele mele: un fluture înghițind un elefant, o libelulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obținut ceva: rediscutarea "cazului" de două ori. Tot de două ori, reîncadrarea. Bine n-a fost, l-am stîrnit și mai rău. M-a supravegheat-ocărît-bîrfit-hulit. Insuficiența intelectuală e categorică, se exprimă "în gura mare". Mai toți, în frunte cu Milucă, exersau ritualurile lingușirii. Se lăsau hărțuiți "fecund" de Mistrie. "Te supui ori îi ignori, mi-a suflat Franga. Altfel devine insuportabil". Avea un aer din ce în ce mai defensiv. Un mers șerpuit, diferențiat†††††††††††. Arăta ca o virgulă mare. Ajunsesem să-mi doresc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-și caută răspuns. Este și cazul volumului de față, „”, scris de Svetlana Iurcu - o tânără abia ieșită din adolescență, locuitoare a străvechiului sat Bravicea din Moldova istorică de peste Prut. Într-un discurs artistic, lipsit de inutile podoabe stilistice, Svetlana Iurcu exersează valoarea maximei sincerități, dând expresie unei confesiuni care, nu în puține cazuri, conține elemente dramatice. Marcată profund încă din copilărie de pierderea mamei sale, autoarea va încerca să refacă din întâmplări și gesturi rămase în amintire chipul mamei, într-un
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
își găsi ambii părinți, care dădeau impresia că îl așteptau. Îi îmbrățișă și le mulțumi doborât de emoție pentru darul făcut. Din ziua aceea, după ce își făcea lecțiile, mergea la clubul copiilor, învăța după Metodă primele acorduri apoi, întors acasă, exersa mai multe ore pe zi. Deși se străduia din răsputeri să stăpânească acest instrument mai nărăvaș ca un armăsar neînvățat la călărie, vioara scârțâia cumplit; nu scotea acele sunete melodioase pe care le auzea el la unii violoniști de profesie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
știri mărunte, cronici, registre, procese verbale etc.“), al simbolului În favoarea semnului, configurează o retorică a literalității cu consecințe negative asupra capacității de motivare reciprocă, de modelare implicită a temelor 1. - În care Marin Mincu este eclectic - și 2., În care exersează În manieră ironic-ludică. Marin Mincu este, fundamental, un teoretician, iar Intermezzo, ca tentativă de corporalizare a unor concepte, confirmă această vocație. Ramuri, nr. 1 (259), 15 ianuarie 1986 Ioan Bogdan Lefter: Jurnale, scrisori și-un narator Să reținem modelul creator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cărțulia de rugăciuni, silabisind din vârful buzelor. Își făcea, din când în când, câte o cruce largă și continua, absorbit. — Nu te mai fă atâta, îi aruncă Pârnaie, plictisit. Nu e nimenea pe aici să te vadă. — Lasă-l să exerseze, interveni Bunelu, privind trist la chiștocul pe terminate. Ca să poți convinge pe alții că nu te prefaci, trebuie să fii și tu convins. Cum vine, ca să păcălești pe alții, tre’ să fii primul păcălit. Uite, io de multe ori nici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strecura, din fuga moto cicletei, și o codiță, ca litera să fie întreagă. Poate că de data asta greșise. Literele mici sunt mai complicate, e mai greu să faci linii curbe pe un spațiu așa de mic. Ar trebui să exerseze întâi cu literele de tipar. Și poate că, într-o bună zi, ar putea atinge sublimul, scriindu-și de la cap la coadă, din scrâșnete și pocnete, numele întreg din care, la repezeală, prietenii foloseau doar o prescurtare ce te îndepărta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Priveliștea e de un comic insuportabil și nu reușesc să-mi înăbuș dorința de a chicoti. Fann Sora cea Mare mă împunge cu cotul. Îmi cer scuze, însă nu mă pot controla. N-o să mai râzi când o să începi să exersezi tu însăți, crede-mă, zice patroana. E nevoie de mult efort ca să stăpânești trucul. O întreb pentru ce e această mișcare. — E ca să te ajute să câștigi putere și control asupra corpului tău, răspunde patroana. Și ca să mărească sensibilitatea buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
efort ca să stăpânești trucul. O întreb pentru ce e această mișcare. — E ca să te ajute să câștigi putere și control asupra corpului tău, răspunde patroana. Și ca să mărească sensibilitatea buzelor tale de jos. Buzele de jos? — Urmează-mi sfatul și exersează, și atunci vei înțelege pentru ce e. Odată această artă stăpânită, îl vei îmbăta de plăcere pe bărbatul de sub tine, iar el își va aminti cu siguranță numele tău. Cuvintele ei m-au vrăjit. Da, aș vrea să-l fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hotărăsc să renunț la gândul de a-i părea atrăgătoare. Ce ar mai putea face o singură mutare a unei piese de șah, dacă partida a fost deja pierdută? În ultimele nouă zile am stat trează în fiecare noapte să exersez dansul eventaiului. De asemenea, am luat de la An-te-hai lecții de cântat la qin. Am reușit să învăț destul ca să mă acompaniez la câteva cântece. Nu am o voce de privighetoare, dar e de la natură plăcută și dulce. Nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și fericit înăuntrul meu. Mă rog ca dezvoltarea să nu-i fie tulburată de coșmarurile mele. Chiar dacă voi face o fată, tot am să mă simt fericită și binecuvântată. Diminețile stau în camera scăldată de soare și citesc. După-amiaza îmi exersez caligrafia, parte a unui antrenament budist de cultivare a echilibrului și armoniei. Încep treptat să simt revenirea liniștii. De vreme ce eu am captat atenția Majestății Sale, el a vizitat-o pe Nuharoo doar de două ori. O dată - cu prilejul morții doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În ultimele câteva săptămâni am încercat să-l ghidez spre „alegerile bune“. I-am arătat o hartă a Chinei, picturi cu peisaje pline de culoare și, desigur, obiectul pe care trebuie să-l aleagă, sigiliul imperial - unul fals, bineînțeles, ca să exerseze. L-a confecționat An-te-hai, dintr-o bucată de lemn. Am ștampilat cu „sigiliul“ pe tot felul de bucăți din lemn, ca să-i atrag atenția lui Tung Chih. Însă el a fost interesat mai mult de acele din părul meu. Oaspeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în loc să-l las cu Nuharoo, îmi petrec timpul cu el, observându-l. Descopăr cauza relei sale purtări. Eu aranjasem ca Tung Chih să ia lecții de călărie cu Yung Lu, însă Nuharoo a găsit pretexte pentru ca acesta să lipsească. În loc să exerseze cu cai adevărați, Tung Chih călărește pe eunuci. Mai mult de treizeci de eunuci trebuie să meargă în patru labe prin curte ca să-l facă pe el fericit. „Calul“ lui preferat este An-te-hai. Acesta este felul copilului de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nu se mai spune nici un cuvânt despre incident. Trupul împăratului Hsien Feng urmează să fie dus de la Jehol la Peking pentru înmormântare. Repetițiile pentru ceremonia deplasării sunt epuizante. În timpul zilei, eu și Nuharoo ne îmbrăcăm în robe albe și ne exersăm pașii în curte. Purtăm în păr coșuri de flori albe. Facem nenumărate inspecții: de la costumele purtate de zeii de hârtie, la accesoriile decorative pentru cai; de la funiile care vor lega sicriul, la cărăușii care îl vor purta; de la steagurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]