9,442 matches
-
și cu sugestia că primele înregistrări ale istoriei umane, inclusiv narațiunea biblică, au fost inventate pentru a servi intereselor umane. Într-adevăr, Diodor lasă deschisă posibilitatea că toate mărturiile istoriei timpurii a omului să fi fost, la urma urmei, doar ficțiuni. Așa cum scrie cu ironie, "este evident că istoricii sunt, sub aspect de clasă, o apariție destul de recenta în viață omenirii" (1933, p. 33: 1.9.2). Un scriitor renascentist care l-a asociat pe Diodor cu controversele contemporane despre eternitatea
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a unui om învățat printre munteni. Deși se bazează pe un pasaj din Legile lui Platon (676b-678a), Machiavelli face de asemenea un comentariu cu privire la povestea lui Noe. Implicația este că materialul din Geneză de la Creație la Potop este, probabil, o ficțiune concepută de Noe însuși. Într-adevăr, nu suntem departe de opinia exprimată de profesorul universitar eternalist Biagio Pelacani cu mai puțin de un secol mai devreme și anume ideea că povestea lui Noe a fost o "poveste născocita". Machiavelli nu
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
să mă opresc mai detaliat asupra trăsăturilor eului creator blakean. 1.2. Problemă eului De la bun început, eul generează întrebări extrem de complexe. Este acest concept într-adevăr "o realitate misterioasă în ceea ce privește natură și originile sale și nu neapărat consubstanțiala cu ficțiunile pe care le folosim pentru a o exprimă" (Paul John Eakin, 1988, p. 277) sau i se poate găsi o explicație anume? Trebuie oare să înțelegem eul în raport cu dezvoltarea limbajului, precum susține Karl R. Popper 18, sau în raport cu etică, precum
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
chiar și după decesul acestuia”. În ce măsură aceste recomandări sunt și în realitate un fundament al practicii medicale a fost subiectul multor critici asupra profesiei medicale. În literatura bioetică americană, reglementările oficiale descrise mai sus au fost apreciate drept „formule ritualistice”, „ficțiune formalistă”, acceptate public de către profesioniști, dar larg ignorate și încălcate în practică. Mark Siegler (28) apreciază confidențialitatea drept un „concept decrepit”, fiind compromisă sistematic în rutina îngrijirilor medicale. În viața de zi cu zi este greu de echilibrat balanța între
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
invaziile barbare. Nu găsim aici gînduri foarte profunde și nici poezie de calitate, inclusiv pentru că scrierea ne-a parvenit în stadiul de schiță. Fontaine vorbește despre un „examen de conștiință personal și colectiv”, dat fiind că dialogul e doar o ficțiune. Oricum, în imitația după Bucolicele lui Vergiliu, poetul atinge un anumit nivel de precizie a exprimării. Se pare că acest Paulinus a trăit în Gallia Narbonensis - după unii, lîngă Pirinei, după alții, ar fi vorba de un epicop de Biterrae
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Aceasta era structurată ca o povestire, relatată unui anume Teostene, a unei dispute, care durase cinci zile, între autor și un păgîn învățat care nu e numit, însă e menționat ca filozof sau „filolog”. în realitate, cadrul dialogului e pură ficțiune: de fiecare dată, păgînul lansează atacuri, adesea sarcastice, contra unei serii de pasaje din Scripturi, în general din Noul Testament și în special din evanghelii și din Apostolul Pavel, iar autorul îi răspunde îndelung, fără ca interlocutorul său să-l mai contrazică
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
greu să ne închipuim că acest important grup de tratate s-a pierdut în întregime, în timp ce operele celelalte constituie o tradiție unitară, transmisă dintotdeauna ca un corpus compact. Prin urmare, e foarte posibil să avem de-a face cu o ficțiune. Aceste șapte (!) tratate pierdute ar asigura, judecînd după trimiterile prezente în celelalte, acoperirea unor teme teologice dezvoltate puțin sau deloc în operele existente și le-ar îngloba așadar pe acestea într-un proiect teologic „total”. Am avea astfel un fel
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Rusiei, ne referim la ceva real, ceva ce poate fi identificat cu conștiința și acțiunile unor indivizi anume. Când spunem despre Comunitatea Britanică de Națiuni (Commonwealth), sau doar despre Marea Britanie, că are obligații morale față de Statele Unite sau Franța, utilizăm o ficțiune. Din cauza acestei ficțiuni, dreptul internațional tratează națiunile ca și cum acestea ar fi persoane individuale, deși nimic din sfera obligațiilor morale nu corespunde acestui concept juridic. Orice ar cere conștiința monarhului, în calitate de șef constituțional al Commonwealth-ului și al Marii Britanii, privind conducerea afacerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la ceva real, ceva ce poate fi identificat cu conștiința și acțiunile unor indivizi anume. Când spunem despre Comunitatea Britanică de Națiuni (Commonwealth), sau doar despre Marea Britanie, că are obligații morale față de Statele Unite sau Franța, utilizăm o ficțiune. Din cauza acestei ficțiuni, dreptul internațional tratează națiunile ca și cum acestea ar fi persoane individuale, deși nimic din sfera obligațiilor morale nu corespunde acestui concept juridic. Orice ar cere conștiința monarhului, în calitate de șef constituțional al Commonwealth-ului și al Marii Britanii, privind conducerea afacerilor externe ale Marii Britanii
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
menținerea păcii internaționale să reprezinte principalele preocupări ale civilizației occidentale. Războiul a fost întotdeauna detestat și considerat un flagel. Pe măsură ce ivirea statului național a transformat Sfântul Imperiu Roman din organizația politică veritabilă a creștinătății într-o nucă seacă și o ficțiune legală, cărturarii și oamenii de stat au reflectat tot mai mult la modalitățile de refacere a unității pierdute a lumii occidentale. Erasmus în secolul al XVI-lea; Sully, Éméric Crucé, Hugo Grotius și William Penn în secolul al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
reprezentant legal al guvernului său. El este agentul legal al guvernului său în același fel în care o corporație națională cu sediul în Wilmington, Delaware, este reprezentată de agenți legali în alte țări și orașe. Acești agenți acționează în numele acelei ficțiuni legale pe care o numim corporație, întocmesc acte cu caracter obligatoriu, semnează contracte care creează urmări juridice și acționează în limitele cartei respectivei corporații ca și cum ei înșiși ar fi corporația. În mod similar, ambasadorul Statelor Unite la Londra îndeplinește în numele guvernului
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cele două producții și elementele care le separă, delimitarea realitate-ficțiune. Având în vedere faptul că românul lui Eliade este unul în care autorul "topește" pagini întregi din jurnalul sau indian, devenind astfel "mai degrabă o confesiune decât o creație de ficțiune"3 și, apoi, majoritatea persoanelor care sunt modelul aproape fidel al protagoniștilor din peliculă lui Klotz trăind, încă, în perioada filmărilor în India, problema punerii în paralel a celor două demersuri artistice este, cu atat mai mult, delicată. 2. Scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
soțului ei și a fost realizată de Catherine Spencer după ediția franceză, nu după cea în limba română, sub titlul Bengal Nights. Eliade nu "camuflează" suficient în românul sau datele care să infirme faptul cum că acesta ar fi o ficțiune. A păstrat adresa străzii familiei Dasgupta (familia Sen în text), numărul de telefon și detalii semnificative care descriu viața respectabilului profesor bengalez, astfel încât se pot reconstitui cu ușurință pasaje biografice. În schimb, în filmul lui Klotz este păstrat doar numele
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dar atât de puțin specifică unui romancier agreat de regimul comunist, precum cea a "fantasticului interior", a fost împinsă prin urmare într-un nemeritat con de umbră. În aceste condiții, ecranizarea nuvelei, convertita de talentatul regizor Mircea Daneliuc într-o ficțiune cinematografică subversiva, semnificativ intitulată Glissando, a putut constitui, în felul ei, o revanșa. Din păcate, însă, puținii comentatori de astăzi care se referă la calitățile ori, dimpotrivă, limitele acestei pelicule acordă atenție acestui detaliu semnificativ pentru dialectica raportului dintre ficțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ficțiune cinematografică subversiva, semnificativ intitulată Glissando, a putut constitui, în felul ei, o revanșa. Din păcate, însă, puținii comentatori de astăzi care se referă la calitățile ori, dimpotrivă, limitele acestei pelicule acordă atenție acestui detaliu semnificativ pentru dialectica raportului dintre ficțiunea literară și transfigurarea ei cinematografică: Glissando este, finalmente, (și) o ecranizare a unei nuvele cezarpetresciene. În cel mai bun caz, specialiștii în cinematografia românească îl recomandă drept "ecranizarea unui român de epocă" confuzia nuvelă-roman o regăsim, spre exemplu, în singura
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
cinemaului românesc. 1, la filmul din 1984. În general, aspectul este eludat cu totul. A se vedea, din această perspectivă, nu numai analiza lui Cristian Tudor Popescu din Filmul surd în România muta. Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune, ci și notația mai mult decat lapidara despre Glissando dintr-O scurtă istorie a filmului românesc. A short history of Romanian Cinema; autorul acesteia, Marian Tutui, exilează filmul care ne interesează la capătul unei enumerări despre notele definitorii ale stilului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
la cel de-al doilea se mai pot observa obsesia autenticității (1978, Cursa, 1980, Proba de microfon, 1988, Iacob) și sarcasmul (1984, Glissando)12". În varianta în care alege să ignore această eticheta de-a dreptul injusta, un pasionat de ficțiuni cinematografice autohtone poate descoperi, în acest Glissando din 1984, cu mult mai mult decat "ecranizarea" unui text "de epocă". Scenaristul, nimeni altul decât regizorul Mircea Daneliuc, recunoaște de altfel de la inceput faptul că și-a asumat extrem de multe libertăți față de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a lui Theodorescu pentru guvernanță atrăgător-parșivă a copiilor lui Alexandru, alături de care protagonistul va experimenta, ceva mai tarziu, si gustul amar al eșecului matrimonial. Încă din debutul părții a doua a filmului, spectatorul care își mai propune să identifice în ficțiunea lui Daneliuc reminiscențele lecturii din Cezar Petrescu trebuie să se recunoască, practic, învins. Pe scheletul epic din Omul din vis regizorul articulează un spectacol cinematografic fără nici un precedent românesc, care stă, indiscutabil, sub semnul alunecării insinuante, demonice înspre o moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
1972. 6) Dan, Sergiu Pavel, Proza fantastică românească, Editura Minerva, București, 1975. 7) Lovinescu, E., Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937, Editura Minerva, București, 1989. 8) Popescu, Cristian Tudor, Filmul surd în România muta. Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune, Editura Polirom, Iași, 2011. 9) Sava, Valerian, O istorie subiectivă a tranziției filmice. Al Patrulea Val, restaurația mediocrată și reformarea cinemaului românesc. 1, Editura Paralelă 45, Pitești, 2011. 10) Tutui, Marian O scurtă istorie a filmului românesc. A short history
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
social, fiind redata că libertate de exprimare, în contrast cu reprimarea presupusa de structurile sociale. În român, Fanny îi scrie numeroase scrisori fratelui ei, William; Patricia Rozema însă, o transformă pe Fanny în ceea ce reprezintă ideea modernă de scriitoare, o creatoare de ficțiune. Preocupările literare ale lui Fanny sunt cheia ei către libertate. Pasiunea eroinei pentru literatură și afirmarea că scriitoare este, de asemenea, redata în strânsă legătură pe de o parte cu relația dintre Fanny și Șir Thomas și pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Maitreyi știa de mai mulți ani că Eliade a publicat un roman care-i poartă numele, dar abia în 1972, după întâlnirea cu Sergiu AlGeorge, care i-l povestește, scrie replică în încercarea de a "îndrepta" ceea ce, afirmă ea, e ficțiune în multe din paginile pe care Eliade le propune că autobiografice. Eliade însuși mărturisește în "Memorii (1907-1960)", vol.l, ediție și cuvînt înainte de Mircea Handoca, Editura Humanitas, București, 1991, p. 260, ca a schimbat numele unor personaje, cu excepția celor ale
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
stima lacurilor; Comoara regelui Dromichet; Plecat fără adresa (1900); Nepoata Hatmanului Toma, în Scrieri 4, Editura Minerva, 1970, p. 285; 6 Opinia îi aparține aceluiași Pompiliu Constantinescu, care, după ce punctează defectele majore ale bucății (la amestecul incoerent de realitate și ficțiune adăugând "lipsa de logică interioară a diferitelor părți ce compun nuvelă") conchide că Omul din vis este cea mai slabă nuvelă din volum. Verdictul din finalul succintei analize este necruțător: "Totodată, e dovada că fantasticul nu este o regiune poetica
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Tutui, O scurtă istorie a filmului românesc. A short history of Romanian Cinema,ediția a II-a, revăzuta, Noi Media Prinț, 2011, pp. 48-50. 13 Cristian Tudor Popescu, Filmul surd în România muta. Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune, Editura Polirom, Iași, 2011, p. 253. 1 Fragment din teza de doctorat Personajul feminin în românele lui Jane Austen și în ecranizările acestora, susținută în 9 septembrie 2013 la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iași. 2 Cf. Parrill, Sue. Jane Austen
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pregătește asceza poetului mistic (¿Ques es la vida? Una ilusion,/ Una sombra, una ficcion, / Y el mayor bien es pequeño; / Que toda la vida es sueño; / Y los sueños son"Calderón, Teatro// Ce este viața? O iluzie?/ O umbră, o ficțiune?/ Și cel mai mare bine este mic/ Pentru ca viața este vis/ Și toate visuri sunt.)" Rosario Assunto, Universul că spectacol. Artă și filosofía Europei baroce, traducere de Florina Nicolae, postfața de Ion Frunzetti, Editura Meridiane, București, 1983, pp. 154-155. 102
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
unui mare număr de studii. Tabelul 13.1 Valorile estimative ale IQ-ului în funcție de ocupație, conform lui Cox (1926) Grupul Numărul Procentul Valoarea estimativă corectată a IQ-ului Filosofi 22 8 180 Oameni de știință 39 14 175 Scriitori (în afară de ficțiune) 43 15 170 Conducători religioși 23 8 170 Scriitori (ficțiune) 52 18 165 Oameni de stat revoluționari 9 3 165 Oameni de stat și politicieni 43 15 165 Artiști 13 5 160 Muzicieni 11 4 160 Militari 27 10 140
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]