3,561 matches
-
arderea vie? Pașii mai dorm în cuvinte de ani și-n înserări de niciunde. În chipul lui Eminescu încerc a rămâne și-n tăcerea caldă de-o lume am viețuirea așezată-n văluri de mări și-n razele de dragoste flămânde... 9 oct. 2008 LUPTĂTORUL IUBIRII Ai să mă întrebi ce-am făcut ieri? îți voi răspunde: deși inima-mi mie înfășurată în zdrențele unor cuvinte interminabile... Mă apasă adevărul precum această zi în care am desenat în ploaia hapsână un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dispărută o imagine a frumuseții eterne? Oare în ceruri Dumnezeu a văzut cum ghioceii mai au sufletul plâns și toate florile pământului poartă doliu în ochii lor de sinceritate? Doamne, de ce mai poți ierta în nefericiri așazisele plecări în eternitatea flămândă a blestemului plămădit din seceta adevărului? 20-03-1997, orele 1330 ÎN IARNĂ în amintirea prof. Iancică Dobriță Sunt condamnată la singurătatea iernii. Fulgii îmi pedepsesc păcatele să nu mai am nimic, nici măcar regrete. Sunt obosită de atâta răutate de oameni. Ei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
au lăsat numai umbrele lor pentru a-mi crede suferințele și-n îndrăgostitele ispite n-am zărit decât cenușa vântului ce mi-a astupat rămășițele gândului din ocrotitoarea moarte a păcatului. De la o zi la alta îi aud glasul pe timpul flămând de speranțe. De la o zi la alta, realitatea îmi întunecă sufletul ce sâgerează pe genele eclipsei unde rămân un element abstract de gânduri. Sfâșietor de sincer mă dezbrac de ispită și-n pustietatea căinței îi rostesc numele ce mi plouă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
iubiri de cuvânt Până nopțile plâng și se ning în veșmânt Și florile la ferestre își trag draperiile geroase Pân’ce se contopesc legendele în trăiri mormoroase. Și astfel o lume de dragoste se combină, Sub un cer de iubire flămândă ciudată Cu trupul de ceți prin rodii aromate Sunt ziua înghețată, sunt lacrima nopții uitată. Și așa o viață mi s-a rupt în iubire Și am tremurat iubind o tăcere de sori, Pâ-n ce anii m-au făcut nemurire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n spații, Iar visele adormite n taina unei mări, Un murmur se-nfioară-n alte generații Prin rana unei stele, corabie de zări, Un glas suspină-n trupul alb de vânt, Iar cerul trist îngenunchiază-n geruri, Pământ al suferinței și-al dorului flămând În care lacrimi ard prin clipe de Edenuri. Ascult cum univesrul se destramă, Prin codrii de aramă și peste vârfuri luna, La sfatul veșniciei izvoarele-i sunt mamă, La steaua ce a răsărit, El va veghea întruna. 14-01-1999 (ADEVĂRUL - anul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rece pe față. Venim la tine ca la un Dumnezeu, să-ngenunchem pe corabia de cer sângeroasă, Din sabia ta curge un sânge albastru de Promoteu Peste osânda țăranului întoarsă pe oază. Venim la tine, ai milă de toți cei flămânzi, bolnavi și plini de-ntuneric căci pământul mai iartă fărâme de nopți și seacă în trecerea calmă aerul sferic. Venim la tine cu sufletul-chin, din trupul nostru se tânguie o vară legenda românului din cerul divin mai plouă-n tăceri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tău de sfânt. 27-08-2007, 1200h CHIP ASTRAL în memoria soțului Eugen Rășchitor Ploaia-mi bate-n suflet cu viețile de foc, Tremurătoare noapte din cioburi suferinde Prin țarina arzândă i-o rază de noroc. Ce viețuiește-n taina unor lumini flămânde. Deasupra cerul plânge că mi-a murit iubirea Și viața mi este plânsă și trupul mi-e străin Departe în vecie e-un chip ce-a dus gândirea Din prea multă iubire un înger e hain. Privește cum mă zbat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ai privit din sferele drogate Ca o licoarnă-n spații, rămase încă vii. Și-ai vrut probabil să te întâlnești în carte, Chiar dacă vei fi tânăr sau bătrân, Un CERȘETOR DE VIEȚI, prin amfore visate, În sufletul poetului, ca un DECOR FLĂMÂND, Cui să-i vorbesc de tine, tu muritor și rece, Din lumea ta de doliu c-un ALB lăsat pe brațe, Ca-ntr-o robie demnă, al tău dor, se petrece, Și-n albe căutări un soare să-ți fie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în AERUL DE CER DURUT, Cu lacrimi vii de stele, privirea-mi pare ninsă De-un plânset surd și albastru, un ASTRU nevăzut Ce mi-a furat iubirea din neștiute doruri Și viața mi-a fost condamnată la un delir flămând Ca un pribeag de stele prin negrele decoruri Un trup de AER, în ruina unui FIOR zăcând. Așteaptă înnoptarea, din veacuri risipite, Prin viața unor stele, în murmur de izvoare, Când, dorul de-o iubire, prin versuri înmărmurite, Din AȘCHIA
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Se petrec clipe de ploi sângerânde Peste umărul meu planetar. Mi-e foame, mi-e sete și-n dorul de tine M aș transforma în Eden cu trupuri în van. Până noaptea m-aș nunti în dorințe Spre cerul meu flămând de univers. Mi-e viața albită de sensuri, Mi-e mantia albită de vers. Și nu mai pot să țip să mă auzi Cum în cutremure mă zbat pentru esență. În suflet mi-e focul aprins Și-n singurătăți mi-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a unei dimineți În dansul umbrelor ce n a știut să-nvingă Timpul de iubire rămas de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când chipul cerului s-a prefăcut în nor Încununat de simfonii flămânde. Sufletul divinului prin viața grea Așteaptă să aștearnă în țipătul de umbră Când legiunea gândului - fior de stea Mai stă să odihnească în așteptarea sumbră. SÂNGELE DE TIMPURI Voi fi un vânt în miez de noapte Și-oi rupe trupurile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acorduri de chitară mă clatin pe ceața albastrelor vise. Sufletul mi-e seva câmpului-dor, Amiezi de iubire, uitate-n veșmânt Mă sărută în treacăt, alintul de zor și-mi lasă prin zile, fărâme de vânt. Timpul lungit pe-o șoaptă flămândă așteaptă mirifice unde-n cuvânt și-n zări devorate sunt ochiul de de umbră, suspinul de cer prin brațe de sfânt. IUBIRI DIVINE Te iubesc, iubire, și-n durerea înnoptărilor din noi te iubesc, iubire, și-n plânsul surd al
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
șoapte. De-ai să pleci în vântul ușor să nu te oprești în cerul de stele să pășești peste trupuri de ani și de dor rătăcind în edenuri, dormind în himere. Căci trupul lor de păcat încărnat într-o iarnă flămândă abandonată de muze cu destine de iad și trecătoare în ziua descarnată de nume. N-am cui să-i spun această tristețe decât unul frumos muritor ce în tăcerea din vise mai simte o viață născută din nouri de cer
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trăirea e o clipă Ce despletește o umbră-n veșminte, Prin zborul ucis de-o carnală aripă,... Ce se avântă-n soarele vers Și-n pământuri de dragoste sfântă, Mi-e sete de vocea durerii-n ERES, Și-n amiezi flămânde, o viață-mi cuvântă,... Cum să opresc timpul în spații? Și să-l mângâi cu o privire de zori, Și-n ploile anilor, printre generații, Să rămân nemurirea CEȚOASĂ DE SORI.... 28-03-1999 SUFLAREA ALBĂSTRITĂ DE GÂNDURI domnului pictor Dabija Dab
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o strânge țiganca în brațe cu aceeași dragoste pe care o avea pentru copiii ei. Vezi, omule, și puradeii noștri sunt năcăjiți, dar și puradeii lor n-o duc mai bine. Nu toți, fă! În timp ce țiganii discutau, Teofana obosită, plânsă, flămândă, adormise la pieptul țigăncii simțind un strop de dragoste pe care nu-l mai simțise de la moartea mamei sale. —lat-o că a și adromit sărmana. A așezat-o în căruța cu coviltir pe salteaua pe care dormeau și ei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a mai agățat un domn care venea încărcat cu cumpărături, printre care se vedeau niște pâini frumoase și niște cornuri. — Boiarule, îndură-te dă noi ca să-ți ajute Domnul lisus și toți sfinții și dă-ne o pâne că suntem flămânde și n-am mâncat nimic. — De ce n-ați mâncat? — Dacă n-avem ce mânca. — Ai voștri nu vă dau mâncare? Care-ai noștri, mânca-te-aș? — Părinții. N-avem boiarule, părinții au murit. N-avem pe nima. La orfelinat cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fost în turnee în câteva țări. Ce mai? Este o solistă renumită. — Muncește și mult , măi Dane. Îți închipui când trebuia să ne întâlnim după atâta timp, ea a venit direct de la repeiția pentru un concert, grăbită că întârziase, obosită, flămândă. — Vezi? — Și cu toate acestea am regăsit-o parcă mai frumoasă de cum am lăsat-o. O iubesc atât de mult! În Africa, nu era zi să nu mă gândesc la ea, să nu retrăiesc clipe din veșnica noastră hârjoană. — Voi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de carne pe ele, era mult mai bine pe vremea când se făcea în mațe naturale pe care, la nevoie, le puteai mânca fără probleme, nu ca acum când plasticul ăla celofanat e refuzat până și de un câine vagabond flămând ca mine, câțiva sâmburi de măsline ieftine, borcan de muștar gol, o bucățică de slănină râncedă în colțul unei pingele de șorici întărit pe care de obicei îl mai mesteci la disperare când chiar nu a mai rămas nimic în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
descoperi Bărzăunul că nici o muzică din lume nu-i mai frumoasă ca vocea Ilincăi. Dar tu? bîigui el încet, nereușind încă să întindă mîna după tartină. Mie nu mi-i foame, nu ți-am spus?... Ia tu... tu ai plecat flămînd... Știu eu ce știu. Și-i întinse tartina pînă sub nas rîzînd și topindu-se toată în ochii Bărzăunului. Bărzăunul luă tartina, dar în clipa aceea nu mai simți nici un fel de foame. Parcă atunci s-ar fi ridicat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Alexandre plătește o masă nemâncată și o ia aiurea, pe străzi bătute de pașii marilor romancieri francezi, doldora de cuvinte vii, născute, poate, chiar în umbra mută a clădirilor pe care-i rătăceau lui privirile. Se simțea mic, în vins, flămând. Îl urmărea gândul la Ivan și la vasul lui care plutea spre Nord, ducând cu sine toate aromele pământului, toată geo grafia cunoscută a gastronomiei universale, gata să bulverseze definitiv cerul gurii oricărui călător avid de plăcere culinară și de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îți voi vorbi în zilele următoare. Oricum, ceva temniță tocmai pe la Botșănii ceia, legat de Respublicuța nostră Huțulească. Dar numai cât a durat procesul, că m-au găsit nevinovat și iată-mă-s alăturea de tine, întreg și nevătămat, Mălină, flămând și însetat de toate cele... Mă bucur că ne-am revăzut aici, la poala pădurii. Vezi că ți-am adus un bucium nou, ca să-ți aud chemarea când mă voi afla tocmai la fâneața de peste munte, și iarba dracului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bulcă! Bulca mea! Și a început să se tăvălească prin bătătură și să se dea cu fundul de pământ, însoțindu-și tumbele cu strigăte disperate de papa-papa. Înspăimântată ca de o mare primejdie, Vasilica a recuperat cănița aruncată de frățiorul flămând și a plecat în mare grabă la privatul Geambașu din vecini, hotărâtă să-i ceară să i-o umple pe datorie cu ceva lapte, nemaiținând seama că pentru bogătani era ora mesei. Nici măcar să prânzească omul în liniște nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe tata, că odată și odată se va mărita cu tata, că numai tata știe s-o pupe pe unde și cum îi place ei... Asta îți umple casa cu pitici și-apoi descurcă-te, Vasile, cu ceata lui Pițigoi flămândă. Povești și iară povești, mamă dragă! Ori, mai degrabă, minciuni, mamă! Că eu îți spun din știute, iar dumneata mi le spui după bănuite sau după auzite, mamă! Nu te mai căzni să-mi otrăvești sufletul și gândurile în legătură cu Mariuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care le rânduiește pe toate... Eu, atâta doar că-s mai aproape de oameni, că-s brigadir, Bine, dar lui Gheorghe al lui Covrig cine i-o durat casa când o ars în miez de iarnă și-au rămas goi-pușcă și flămânzi în ulița de la Broscărie? Cine? Tot colectiva, mătușă! Cea hulită de multă lume, dar care-i ajută pe toți când ajung la ananghie. Cu o singură condiție: să muncească, să nu lenevească, să aibă zile-muncă. De-amu le convine, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
altă atitudine față de semenii lor. CÎnd e vorba de obținerea hranei, la animale funcționează dreptul celui mai tare, sau al celui mai iute. Cel mai tare rupe halca cea mai mare pentru el și nu-i pasă dacă ceilalți rămîn flămînzi, da? Sau cel mai iute, fură bucățica din fața celui mai greoi, sau mai bolnav, da? E vreo diferență Între ceea ce fac animalele și atitudinea oamenilor? Să fim serioși, doar n-o să-mi spui că la fel procedează și oamenii! Nu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]