6,098 matches
-
astfel încât folosirea unei nave inamice pentru a trece pe o altă navă, a fost cunoscută apoi în mod glumeț drept "Nelson's patent bridge for boarding ennemy vessels" (podul brevetat de Nelson pentru a aborda navele inamice). La căderea nopții flota spaniolă se retrage spre Cadiz. În afară de cele două nave capturate de Nelson, britanicii au capturat alte două nave. Nelson este victorios, dar nu a ascultat ordinele. Apreciat de Jervis, acesta nu-l mustră oficial și nu menționează nimic despre acțiunile
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
în 20 februarie, în funcție de vechimea sa și nu în legătură cu lupta, este numit amiral și i se acordă "Ordinul Naval". În 27 mai 1797, Nelson la comanda vasului HSM Theseus, primește ordinul de a merge în largul Cadizului pentru a supraveghea flota spaniolă și a aștepta sosirea navelor spaniole cu comori, din coloniile americane. În 3 iulie, organizează un asalt asupra orașului și un atac amfibiu. Conducând personal atacul, barja sa intră în coliziune cu cea a comandantului spaniol și începe o
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
constrâns să negocieze cu comandanții spanioli și ulterior i se permite să se retragă. Expediția este un faliment, un sfert din forțele britanice sunt morți sau răniți. Britanicii rămân la Tenerife trei zile, iar în 16 august escadrila se unește flotei lui Jervis, la Cadiz. Considerând că un amiral stângaci nu este util, Nelson îi scrie lui Jervis: "Un amiral stângaci nu va fi considerat niciodată util, prin urmare cu cât mai repede primesc o căsuță umilă cu atât mai bine
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
Nelson se alătură Lordului St. Vincent. Acesta îl trimite la Toulon pentru a spiona activitățile francezilor. Nelson trece prin strâmtoarea Gibraltar, dar în 20 mai o furtună puternică dispersează escadrila. În timp ce britanicii se luptă cu furtuna, Napoleon Bonaparte navighează cu flota sa de invazie, condusă de viceamiralul François-Paul Brueys d'Aigalliers. Flota lui Nelson primește întăriri și ordinul de a-i intercepta pe francezi. Începe să-i caute pe coastele italiene, dar este încetinită de lipsa fregatelor, nave ușor manevrabile și
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
pentru a spiona activitățile francezilor. Nelson trece prin strâmtoarea Gibraltar, dar în 20 mai o furtună puternică dispersează escadrila. În timp ce britanicii se luptă cu furtuna, Napoleon Bonaparte navighează cu flota sa de invazie, condusă de viceamiralul François-Paul Brueys d'Aigalliers. Flota lui Nelson primește întăriri și ordinul de a-i intercepta pe francezi. Începe să-i caute pe coastele italiene, dar este încetinită de lipsa fregatelor, nave ușor manevrabile și mai rapide. Napoleon ajunge la Malta și după o demonstrație de
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
reuniune cu căpitanii săi, se decide că cea mai probabilă destinație a lui Napoleon este Alexandria. Dar, la 28 iunie când sosesc la Alexandria, nici urmă de francezi. Consternat, începe căutarea pe partea estică a deltei Nilului. La 1 iulie, flota lui Napoleon debarcă la Alexandria, fără să întâmpine nici o opoziție. Viceamiralul Brueys ancorează flota sa în golful Abukir, fiind gata să-l sprijine pe Napoleon dacă va fi necesar. Nelson între timp traversează Marea Mediterană și nereușind să-i găsească pe
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
este Alexandria. Dar, la 28 iunie când sosesc la Alexandria, nici urmă de francezi. Consternat, începe căutarea pe partea estică a deltei Nilului. La 1 iulie, flota lui Napoleon debarcă la Alexandria, fără să întâmpine nici o opoziție. Viceamiralul Brueys ancorează flota sa în golful Abukir, fiind gata să-l sprijine pe Napoleon dacă va fi necesar. Nelson între timp traversează Marea Mediterană și nereușind să-i găsească pe francezi, merge la Neapole pentru aprovizionare. Pleacă din nou și decide să treacă pe la
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
află primele vești despre francezi: îi văzuseră cu o lună mai devreme, trecând la sud-est de Creta, în direcția Alexandriei. Pleacă la Alexandria, dar din nou nici urmă de francezi. Caută de-a lungul coastei și într-un sfârșit găsește flota lui Napoleon ascunsă în Golful Abukir, în apropierea Alexandriei. Nelson se află la comanda unei flote net inferioară celei franceze, dar deosebit de omogenă și cu comandanți foarte uniți. Mai târziu vor fi numiți "band of brothers" (banda fraților). Flota engleză
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
Creta, în direcția Alexandriei. Pleacă la Alexandria, dar din nou nici urmă de francezi. Caută de-a lungul coastei și într-un sfârșit găsește flota lui Napoleon ascunsă în Golful Abukir, în apropierea Alexandriei. Nelson se află la comanda unei flote net inferioară celei franceze, dar deosebit de omogenă și cu comandanți foarte uniți. Mai târziu vor fi numiți "band of brothers" (banda fraților). Flota engleză este compusă din treisprezece nave cu câte 74 de tunuri și un mic vas cu 50
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
găsește flota lui Napoleon ascunsă în Golful Abukir, în apropierea Alexandriei. Nelson se află la comanda unei flote net inferioară celei franceze, dar deosebit de omogenă și cu comandanți foarte uniți. Mai târziu vor fi numiți "band of brothers" (banda fraților). Flota engleză este compusă din treisprezece nave cu câte 74 de tunuri și un mic vas cu 50 de tunuri. Francezii dispun de treisprezece nave, una cu 120 de tunuri, trei cu 80 de tunuri, nouă cu 74 de tunuri și
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
Nelson ordonă navelor sale să avanseze. Căpitanul Thomas Foley, descoperă un decalaj între bancurile de nisip și navele franceze și, la bordul lui "Goliath", îi atacă pe francezi din spate. Luați pe nepregătite, francezii se trezesc atacați din două părți: flota britanică se divide între cei care-l urmează pe Foley și cei care atacă pe partea tribord a liniei franceze. Nava franceză "L'Orient", cu 120 de tunuri și având la bord comoara Cavalerilor de Malta, este atacată prima de către
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
fie capturate de englezi. Doar două nave franceze se salvează "Généreux" și "Guillaume Tell" și două fregate "Diane" și "Justice". Confruntarea navală din anul 1798, a rămas un punct de referință în cărțile de istorie. Practic, Nelson, privându-l de flota lui, l-a izolat pe Napoleon în Egipt. Bătălia stabilește superioritatea marinei engleze și este o contribuție importantă la faima crescândă a lui Nelson. Nu se mai întâmplase, ca o flotă așa de numeroasă să fie anihilată. Având în vedere
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
în cărțile de istorie. Practic, Nelson, privându-l de flota lui, l-a izolat pe Napoleon în Egipt. Bătălia stabilește superioritatea marinei engleze și este o contribuție importantă la faima crescândă a lui Nelson. Nu se mai întâmplase, ca o flotă așa de numeroasă să fie anihilată. Având în vedere importanța sa strategică, unii istorici consideră realizarea lui Nelson de pe Nil cea mai importantă din cariera lui, mai importantă chiar decât cea de la Trafalgar, șapte ani mai târziu. După ce supervizează reparațiile
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
de la țarul Paul I al Rusiei. Lordul Hood, după o discuție cu primul-ministru William Pitt cel Tânăr, propune ca Nelson să primească titlul de viconte, dar Lordul Spencer se împotrivește, susținând că Nelson fusese la comanda unui escadron, nu comandantul flotei și o astfel de atribuire ar creea un precedent nedorit. Astfel Nelson primește doar titlul de Baron Nelson al Nilului. Nelson este consternat de decizia lui Spencer și declară că mai degrabă nu ar fi primit nici un titlu, decât cel
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
întoarcă în Anglia. Dar regele Neapolelui, Ferdinand I, la insistențele soției sale Maria Carolina a Austriei și a lui sir William Hamilton, decide să declare război Franței. Armata napolitană, condusă de generalul austriac Karl Mack von Leiberich și susținută de flota lui Nelson, recucerește Roma de la francezi, la sfârșitul lui noiembrie. Francezii, se regrupează în afara orașului și pun pe fugă armata napolitană, care, în dezordine se îndreaptă spre Neapole. Nelson, organizează în grabă evacuarea familiei regale și a mai multor nobili
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
Nelson, la bordul lui "Foudroyant", este indignat și sprijinit de regele Ferdinand, susține că rebelii trebuie să se predea necondiționat. Îi preia sub pază armată pe cei care s-au predat, inclusiv pe amiralul Francesco Caracciolo, care fusese la comanda flotei napolitane pe timpul lui Ferdinand, dar schimbase tabăra și trecuse de partea iacobinilor. Nelson ordonă să fie judecat de Curtea Marțială, respingând cererea lui Caracciolo de a fi judecat de ofițeri britanici și nici nu îi permite să citeze martori în
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
acordă lui Nelson titlul de Duce de Bronte și noul ducat de Bronte, împreună cu castelul Maniace. Nelson revine la Palermo în august, iar în septembrie devine ofițer superior în Marea Mediterană, după ce succesorul lui Jervis, George Keith Elphinstone, pleacă în urmărirea flotei franco-spaniole în Oceanul Atlantic. Își petrece restul anului 1799 la curtea din Neapole și se întoarce pe mare în februarie 1800, după reîntoarcerea lui Keith Elphinstone. La 18 februarie, "Généreux", una din navele ce s-au salvat în bătălia de la Abukir
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
împreună cu familia Hamilton, se îmbarcă pe "Foudroyant " în aprilie 1800, pentru o croazieră în jurul Maltei. La întoarcere, o transportă pe regina din Neapole și suita ei la Livorno. Din nou nu ascultă ordinele lui Elphinstone și refuză să se alăture flotei principale. Elphinstone vine personal la Livorno pentru a cere explicații. Până la urmă cedează insistențelor lui Lady Hamilton și decide să se întoarcă în Marea Britanie. În 13 iulie, pleacă de la Livorno la Florența, împreună cu Familia Hamilton și alți călători britanici. Se
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
cu Fanny Nelson și dezaprobase comportamentul lui Nelson. Horatio nu participă la înmormântare, dar plătește toate cheltuielile necesare. Luna următoare izbucnește războiul, iar Nelson se întoarce pe mare. Pacea de la Amiens nu durează mult și Nelson este numit comandant al Flotei Mediteraneene și primește comanda vasului HMS "Victory". La bordul lui "Victory" se alătură flotei britanice în 27 septembrie, luând locul amiralului Cuthbert Collington. Petrece următoarele săptămâni, examinând și pregătind tactica pentru lupta ce părea inevitabilă. Decide să împartă flota în
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
plătește toate cheltuielile necesare. Luna următoare izbucnește războiul, iar Nelson se întoarce pe mare. Pacea de la Amiens nu durează mult și Nelson este numit comandant al Flotei Mediteraneene și primește comanda vasului HMS "Victory". La bordul lui "Victory" se alătură flotei britanice în 27 septembrie, luând locul amiralului Cuthbert Collington. Petrece următoarele săptămâni, examinând și pregătind tactica pentru lupta ce părea inevitabilă. Decide să împartă flota în escadrile, în loc de o tradițională linie de luptă paralelă cu inamicul. Flota franco-spaniolă este compusă
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
al Flotei Mediteraneene și primește comanda vasului HMS "Victory". La bordul lui "Victory" se alătură flotei britanice în 27 septembrie, luând locul amiralului Cuthbert Collington. Petrece următoarele săptămâni, examinând și pregătind tactica pentru lupta ce părea inevitabilă. Decide să împartă flota în escadrile, în loc de o tradițională linie de luptă paralelă cu inamicul. Flota franco-spaniolă este compusă din treizecișitrei de nave de luptă, sub conducerea lui Pierre-Charles Villeneuve. Napoleon Bonaparte hotărâse ca Villeneuve să navigheze în Canalul Mânecii, cu scopul de a acoperii
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
Victory" se alătură flotei britanice în 27 septembrie, luând locul amiralului Cuthbert Collington. Petrece următoarele săptămâni, examinând și pregătind tactica pentru lupta ce părea inevitabilă. Decide să împartă flota în escadrile, în loc de o tradițională linie de luptă paralelă cu inamicul. Flota franco-spaniolă este compusă din treizecișitrei de nave de luptă, sub conducerea lui Pierre-Charles Villeneuve. Napoleon Bonaparte hotărâse ca Villeneuve să navigheze în Canalul Mânecii, cu scopul de a acoperii invazia planificată în Marea Britanie. Dar intrarea Austriei și Rusiei în coaliția împotriva
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
să anuleze atacul și să transfere trupele în Germania. Villeneuve nu vrea să riște o luptă cu britanicii, ceea ce îl face pe Napoleon să-i ordone generalului François Étienne de Rosily Mesros, să meargă la Cadiz, pentru a prelua comanda flotei. Totuși, Villeneuve decide să navigheze înainte de sosirea succesorului său. În 20 octombrie 1805, flota franceză este reperată de fregatele de patrulă britanice, iar Nelson este informat că se îndreaptă spre vest. La 4 dimineața în 21 octombrie, Nelson ordonă ca
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
o luptă cu britanicii, ceea ce îl face pe Napoleon să-i ordone generalului François Étienne de Rosily Mesros, să meargă la Cadiz, pentru a prelua comanda flotei. Totuși, Villeneuve decide să navigheze înainte de sosirea succesorului său. În 20 octombrie 1805, flota franceză este reperată de fregatele de patrulă britanice, iar Nelson este informat că se îndreaptă spre vest. La 4 dimineața în 21 octombrie, Nelson ordonă ca HMS "Victory" să se îndrepte spre flota inamică și semnalizează restului flotei sale să
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
sosirea succesorului său. În 20 octombrie 1805, flota franceză este reperată de fregatele de patrulă britanice, iar Nelson este informat că se îndreaptă spre vest. La 4 dimineața în 21 octombrie, Nelson ordonă ca HMS "Victory" să se îndrepte spre flota inamică și semnalizează restului flotei sale să se pregătească de luptă. În ultimul moment schimbă tactica de luptă: în loc de a ataca într-o formație de trei coloane, alege să dispună navele engleze în două coloane, una sub comanda vice-amiralului Collingwood
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]