5,879 matches
-
pe care le combină cu cele împrumutate în recipientul cuprinzător al practicilor culturale cotidiene. Diagrama lui Nachbar și Lause (vezi Fig. 2) este probabil mult mai precisă decât alte interpretări. Privită pe orizontală, cultura populară nu este nici superioară celei folclorice, nici inferioară culturii de elită; este însă mai cuprinzătoare decât ambele, deci poate fi cu ușurință considerată ca fiind forma contemporană culturală dominantă. Existența diverselor manifestări ale culturii populare de-a lungul secolelor este un fapt bine-cunoscut, dar istoricii și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
populare de-a lungul secolelor este un fapt bine-cunoscut, dar istoricii și antropologii le studiază de obicei în relație cu mentalitățile și stilul de viață ale indivizilor (ritualuri, sărbători, forme de comunicare, de distracție, culinare, vestimentare etc.). Aceste ma-nifestări, considerate folclorice, și-au făcut apariția în cultura orașelor în momentul dezvoltării acestora. Când s-a produs migrarea populației de la țară către oraș, au avut loc și modificări ale formelor culturale folclorice: unele s-au păstrat, altele au fost schimbate, iar altele
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de comunicare, de distracție, culinare, vestimentare etc.). Aceste ma-nifestări, considerate folclorice, și-au făcut apariția în cultura orașelor în momentul dezvoltării acestora. Când s-a produs migrarea populației de la țară către oraș, au avut loc și modificări ale formelor culturale folclorice: unele s-au păstrat, altele au fost schimbate, iar altele au interferat cu elemente caracteristice comunităților învecinate. Potrivit lui Peter Burke, deși opinia sa este contestată de alți cercetători britanici, cultura populară s-ar fi dezvoltat mai degrabă în țările care
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
literar încă din secolul al XIX-lea, alături de colegii de breaslă care îl priveau cam de sus. Romanele lui Dickens reprezintă un exemplu de ficțiune populară care a pătruns în structura literaturii de elită. Există însă și exemple de literatură folclorică care a devenit populară și a ajuns să fie studiată ca formă a literaturii de "elită", așa cum există și modele ale culturii populare actuale care-și trag rădăcinile din folclor sau din mitologie. Antropologul englez Pounds denumește populațiile tribale "popoare
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
decedați recent sunt o altă metodă de a împiedica sufletul să se vadă reflectat și să refuze să plece; de asemenea, țărușul înfipt în inima celui înmormântat, când se presupune că acesta este sau se va transforma în vampir. Tradiția folclorică a vampirului în Europa centrală și estică s-a combinat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea cu credința vest-europeană (anglo-sa-xonă) în fantome și creaturi malefice supranaturale ca "forme" ale celor care n-au murit. Genul gotic în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
devenind, în ciuda multiplelor fațete, un adevărat icon al culturii populare din secolul al XIX-lea71. Potrivit lui Leatherdale, Dracula lui Bram Stoker reprezintă o combinație "între tradiția răufăcătorului de tip byronian sau gotic și ceea ce numim femme fatale, îmbrăcate într-o aură folclorică 72". Raymond McNally, însă, îl descrie drept echivalentul eroului de tip Clark Kent/Superman și Bruce Wayne/Batman, cu puteri similare, dar malefice 73. Dracula este, prin urmare, un model compozit din surse provenite atât din tradiția gotică occidentală, cât
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
deci negativă). Al doilea termen al opoziției apare în general ca o suplimentare a primului. Tensiunea între termeni este reconciliată prin intermediul conceptului de "cultură populară", care mediază între extremele opoziției. Cultura populară, care presează "cultura înaltă", dar și pe cea "folclorică", reconciliind cele două extreme prin includerea lor, poate fi considerată o "invenție" a societății postmoderne, mai ales da-torită faptului că se preocupă în special de reciclarea la infinit a originalelor, de crearea de copii, de revi-zitarea culturii de elită și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
clișeelor și colajelor. Chiar dacă termenul de cultură populară (popular culture) ne trimite în primul rând la cultura americană, rădăcinile acesteia sunt însă cu siguranță europene. În primul rând, coloniștii lumii "noi" au fost europeni, care au adus cu ei moștenirea folclorică și mitică europeană, precum și religia creștină. În al doilea rând, colonizarea a debutat în secolul al XVI-lea și a coincis cu nașterea modernității în Europa. În plus, după cum afirmă Umberto Eco, atât europenii, cât și americanii sunt "moștenitorii tradiției
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cultură joasă", voi folosi ,,subcultura" ca echivalent, deși termenul implică mult mai mult decât englezescul low culture. Termenul popular culture și-ar găsi echivalentul în limba română în ,,cultură de masă", deoarece ,,cultură populară" are încă vădite înțelesuri de ,,cultură folclorică". Cu toate acestea, pe parcursul studiului voi folosi ,,cultură populară" cu sensul de ,,cultură de masă", și nu ,,folclorică". 2 ,,Glocalizare" este un termen-umbrelă alcătuit din ,,globalizare" și ,,local". 3 Vezi John Storey, Inventing Popular Culture (Oxford, Blackwell, 2003), pentru o
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
popular culture și-ar găsi echivalentul în limba română în ,,cultură de masă", deoarece ,,cultură populară" are încă vădite înțelesuri de ,,cultură folclorică". Cu toate acestea, pe parcursul studiului voi folosi ,,cultură populară" cu sensul de ,,cultură de masă", și nu ,,folclorică". 2 ,,Glocalizare" este un termen-umbrelă alcătuit din ,,globalizare" și ,,local". 3 Vezi John Storey, Inventing Popular Culture (Oxford, Blackwell, 2003), pentru o excelentă analiză a rădăcinilor culturii populare în Anglia și a diferențelor între diversele manifestări ale culturii populare în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Introducere Tradițiile folclorice constituie o mină inepuizabilă de informații istorico religioase, poate deocamdată insuficient exploatată sau greșit interpretate. Lucrarea are ca subiect un fenomen cu care și astăzi ne confruntăm: magia. Pentru a Înțelege fenomenul reprezentat prin practici rituale existente Încă, am Încercat
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
unor perioade când creștinismul nu se impusese. O caracteristică a mitologiei legate de sărbători o constituie fantezia populară care a operat În voie creând numeroase legende despre sfinți, multe prezentându-i pe aceștia ca având caractere umane comune. În creația folclorică și legendele despre sfinți sunt de o diversitate derutantă chiar acelea despre unul și același sfânt. Legat de prezența lui Dumnezeu și a sfinților pe pământ, părintele Dumitru Stăniloaie, În lucrarea Reflexii despre spiritualitatea poporului român, spune că „aceste povestiri
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
În legătură cu originea Călușarilor există trei interpretări, iar originea latină este la rândul ei explicată prin patru teorii. Conform primei teorii, Călușarii au fost moșteniți de daci de la romani prin diferite căi și pledează pentru originea lor salică, reprezentând o reminiscență folclorică a vechiului spectacol de coregrafie rituală, executat de preoții zeului Marte. Compoziția cetei de Călușari, ierarhia ei, structura și dansul, costumele specifice amintesc de dansul ritual al celor doisprezece sali conduși de căpetenia Vates, În românește vătaf. O a doua
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
închiderea sub cheie. Dar asta nu se poate face decât prin negociere, prin gândire pe termen lung. "În mare măsură, acuza americană conform căreia Eliade ar fi fost nazist este nefondată" Domnule profesor, ați pomenit de o așa zisă "abordare folclorică" a operei lui Eliade. Vreau să vă întreb, probabil știți mult mai bine decât noi, cei de aici, care sunt ultimele tendințe în atitudinea occidentalilor față de mult discutata perioadă de tinerețe a lui Eliade? Au mai slăbit atacurile de felul
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
de prezentare a unui eveniment, dar nu religios, ci eveniment semnal. Însă l-am inclus în acest capitol pentru a arăta că elementele discursive religioase nu pot fi desprinse de cele de natură naționalistă sau chiar de cele de natură folclorică. Acestea din urmă nu pot exista fără elemente discursive religioase. De asemenea, există și alte genuri de discursuri care folosesc elemente religioase, uneori în sens opus ansamblului discursiv din care fac parte (amalgam cu descântece, superstiții). h. Discursul apocaliptic Am
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
bună cunoaștere a religiei ortodoxe. În acest moment însă, Biserica trebuie să ia în calcul o soluție față de noile manipulări ale comunicării generalizate, față de tendința demagogică de reflectare pe scară largă a unui anumit fel de religiozitate (emoțional, superficial și folcloric), pe care chiar mass-media îl creează în beneficiul unei logici comerciale. Între o atitudine dură, condamnând mass-media secularizată ca fiind expresia unei lumi corupte și atee, și tendința de vedetizare și colaboraționism ieftin, drumul care rămâne de făcut este lung
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
originalității în povești) De la momentul apariției și până în zilele noastre, opera lui Ion Creangă a constituit obiectul unui impresionant număr de studii literare, majoritatea acestora aplecându-se asupra câtorva aspecte esențiale ale creației scriitorului humuleștean (cum ar fi umorul, sursele folclorice sau originalitatea autorului). Pornind de la această premisă, orice nouă încercare de abordare critică a operei lui Creangă nu poate fi, cel puțin la prima vedere, decât o sinteză a unor opinii deja enunțate sau, cel mult, o preluare nuanțată a
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în spiritul acestuia, dar având o conformație intelectuală deosebită, Creangă este, la o privire de ansamblu a operei, genul de artist care pare a fi călăuzit permanent de instinct, iar arta sa pare a se situa în prelungirea unei tradiții folclorice, a unui fel aparte de sensibilitate țărănească. Aparținând unei epoci în care creativitatea era îndrumată spre reflectarea adevărului vieții românești, Creangă este primul scriitor român de o certă valoare care, având o ascendență țărănească directă, oferă cititorului o perspectivă a
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
între Amintiri din copilărie, povești și povestiri. Făcând această distincție, analiza basmelor lui Creangă presupune referirea la câteva aspecte esențiale care converg către o problemă mult discutată în rândul criticii literare: în ce măsură sunt basmele lui Creangă dezvoltări ale unui tipar folcloric și care este contribuția originală a scriitorului în acest proces astfel încât să putem afirma, fără rezerve, că Ion Creangă este cel mai de seamă reprezentant al basmului cult românesc. Ambiguitatea care caracterizează statutul poveștilor lui Creangă (creații oral-folclorice sau creații
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
basmului cult românesc. Ambiguitatea care caracterizează statutul poveștilor lui Creangă (creații oral-folclorice sau creații originale, culte) a apărut chiar în momentul publicării lor. Ea a luat naștere datorită faptului originalitatea scriitorului, deși este mereu prezentă, este adecvată la esența prototipului folcloric. Poveștile lui Creangă au ajuns astfel să reprezinte un adevărat „caz” al literaturii române pe care nu puțini exegeți au încercat să-l soluționeze. Opinia lui Tudor Vianu din Istoria literaturii române moderne din 1944 pare a fi, în acest
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
acela al problematicii. Afirmația lui Vianu („Poporul întreg a devenit artist individual în Creangă”) nu face, într-un fel, decât să complice problema. O încercare mai reușită de a defini basmele lui Creangă, în sensul raportării acestora la un tipar folcloric și al motivării logice a acestei raportări, pare a fi cea a lui Vladimir Streinu din monografia sa apărută în 1938: „Creangă știind să scrie pentru oameni în vârstă, diferențiați ca tip colectiv și individual, a folosit conturul social-țărănesc, etnic
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
o etapă premergătoare îndepărtării unei alte granițe - aceea dintre real și fabulos. Acesta este unul dintre aspectele esențiale ale originalității lui Creangă. S-a vorbit adesea despre așa-numita localizare a fantasticului la Creangă, despre o „domesticizare a miraculosului mitic folcloric”. Limite clare între real și fabulos nu existau nici în basmul folcloric. Acolo însă, trecerea era de la real la fantastic și nu invers. În cazul lui Creangă avem de-a face cu o umanizare a fantasticului, autorul ajungând, în spiritul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Acesta este unul dintre aspectele esențiale ale originalității lui Creangă. S-a vorbit adesea despre așa-numita localizare a fantasticului la Creangă, despre o „domesticizare a miraculosului mitic folcloric”. Limite clare între real și fabulos nu existau nici în basmul folcloric. Acolo însă, trecerea era de la real la fantastic și nu invers. În cazul lui Creangă avem de-a face cu o umanizare a fantasticului, autorul ajungând, în spiritul umorului care îi este caracteristic, până la parodierea acestuia. Ilustrative pentru acest tip
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
care diavolul nu poate aduce decât rele. La fel se întâmplă și în Dănilă Prepeleac unde întrecerea lui Dănilă cu dracii pare a reda o întrecere între flăcăii unui sat. Dialogul este impregnat și în acest caz de un suflu folcloric: „ Ia zvârle-l și tu acum, zise dracul îngâmfat. L-oi zvârli eu, nu te îngriji, dar scoate-l mai întâi la fața pământului, cum a fost și la tine. Dracul ascultă și-l scoate. Haiti! mai răpede, mai răpede
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
fabulosul în cele mai surprinzătoare moduri. Poveștile stau sub semnul acestei permanente oscilări care ilustrează de fapt nevoia omului de a se situa între realitate și idealitate. Atemporalitatea basmelor, sugerată prin formula inițială „Era odată” care urmărește doar aparent tiparul folcloric, reflectă încercarea autorului de a permanentiza întâmplările, de a le da un caracter de generalitate cu dominantă umoristică. Mesajul basmelor lui Creangă este, în cele din urmă, ideea că singura modalitate de a face față destinului este umorul, un umor
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]