5,324 matches
-
a uzurii în relația cu celălalt, a implicării emoționale excesive, a incompetenței relaționale, ca și a ambiguității rolului profesional. Ca urmare, el va fi tentat să se comporte Infantil, căutând în tranzacțiile pe care le inițiază beneficii rezultate din exteriorizarea frustrărilor, a nemulțumirilor și insatisfacției în relațiile cu clienții sau din obediența excesivă în raporturile cu superiorii. 3. Obiective, ipoteze, metode Ca obiectiv, ne-am propus să investigăm relația dintre nivelul de anxietate al funcționarilor publici și tipurile de tranzacții interpersonale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
caracterizat de: motivație puternică pentru responsabilitate și sarcină; persistență în urmărirea scopurilor; originalitate în rezolvarea problemelor; motivație pentru exercitarea inițiativei în situații sociale; încredere în sine; acceptarea consecinței deciziei și acțiunii; capacitate de a face față stresului interpersonal; toleranță la frustrare; capacitate de a structura interacțiunea socială și scopurile de grup. Deplasarea cercetărilor de la trăsături ca atare spre interacțiunea lor a sugerat și prelucrarea rezultatelor prin metode factoriale. Au fost astfel identificate trei mari categorii de factori: categorii ce descriu diferite
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
lent al unor comunități - și reprezentările acestora asupra succesului sau eșecului unui proiect comunitar - par să aibă o explicație mult mai simplă: au fost ignorate de autorități (sau de alte instituții) de-a lungul timpului și au acumulat o anumită frustrare în ultimii ani, văzând că au rămas la fel de sărace, iar resursele și proiectele se îndreaptă spre alte sate din comună sau din alte comune învecinate. Astfel de frustrări pot avea și efecte pozitive: așa cum conflictele legate de restituirea pământului i-
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
de alte instituții) de-a lungul timpului și au acumulat o anumită frustrare în ultimii ani, văzând că au rămas la fel de sărace, iar resursele și proiectele se îndreaptă spre alte sate din comună sau din alte comune învecinate. Astfel de frustrări pot avea și efecte pozitive: așa cum conflictele legate de restituirea pământului i-a transformat pe locuitorii din mediul rural în avocați, juriști, „experți” în probleme legate de proprietate (Hann, 1993, Kideckel, 1995), interesul crescut față de dezvoltarea propriei comunități îi poate
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
eficiență) este produsul stilului de supervizare, dar nu direct și prin intermediul unor variabile latente. Procesul prin care are loc influența a fost descris de Day și Hamblin cu ipotezele următoare: stilul punitiv sau închis de supervizare conduce la experiențe de frustrare printre supervizați; când supervizații sunt frustrați, va descrește productivitatea, va crește cantitatea de agresiune verbală față de supervizor, insatisfacția față de procesul de muncă și agresivitatea verbală față de ceilalți supervizați; cu cât aceste forme de agresiune vor fi mai puțin frecvente, mai
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
poate să ducă la o altă atitudine a acestora față de îndeplinirea unor proceduri pe care le pot considera ca restrictive și poate să aibă efecte pozitive în îndeplinirea planurilor de implementare a proiectelor (comparativ cu atitudinile punitive care pot genera frustrare, respingere, neînțelegere, abandon): - apelul la o normă comună împărtășită; - menționarea indirectă a normelor procedurale, prin înmânarea la sfârșitul comuncării a unei liste cu reguli și proceduri; - recunoașterea maturității și responsabilității supervizaților („Știu că voi sunteți atenți și știți ce faceți
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
care presupune decentrare, trecere de la egocentrism la allocentrism∗. CUPRINS Prefață Argument Cap. I. „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Cap. II. Obstacol, conflict, frustrație, stres Cap. III. Concepții și interpretări ale fenomenului de frustrație Cap. IV. Situații de frustrare și tipurile respective de conduită Cap. V. Frustrația în procesul de integrare socială a personalității Cap. VI. Fenomenul de frustrație din perspectiva psihopatologică Cap. VII. Sentimentul de frustrație în opere literare Capit. VIII. Frustrația „Eului”: sentimentul de autovinovăție, de culpabilitate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de frustrație în opere literare Capit. VIII. Frustrația „Eului”: sentimentul de autovinovăție, de culpabilitate Referințe bibliografice CAPITOLUL I „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Faptele curente de viață arată că există o gamă foarte largă a gradelor de frustrare, care diversifică formele de trăire internă și de manifestare comportamentală la frustrație: de la frustrarea ușoară și pasageră, inerentă oricărei forme de activitate, care reprezintă o condiție a dezvoltării psihice generale, a maturizării sistemului personalității, până la cazurile individuale în care sentimentele
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Referințe bibliografice CAPITOLUL I „Integrarea” și „frustrația” în sistemul științelor despre om Faptele curente de viață arată că există o gamă foarte largă a gradelor de frustrare, care diversifică formele de trăire internă și de manifestare comportamentală la frustrație: de la frustrarea ușoară și pasageră, inerentă oricărei forme de activitate, care reprezintă o condiție a dezvoltării psihice generale, a maturizării sistemului personalității, până la cazurile individuale în care sentimentele de frustație se stabilizează, devenind deosebit de complexe și de intense, fapt caare le transformă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nici etalonului A. Adler, potrivit căruia interpretăm dezvoltarea personalității ca o dramă a omului împovărat de sentimentul neîmplinirii și tinzând spre „putere” și dominare. În general, se poate observa că atunci când s-a realizat studiul reacțiilor copilului la conflict și frustrare, accentul s-a pus mai mult pe metodă, pe îmbunătățirea mijloacelor de măsurare al conduitei la conflict și frustrare; tehnicile jocului, ale productivității imaginative (în special desenul), au permis notarea diferențelor individuale în general, dar problema inducției teoretice a fost
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
tinzând spre „putere” și dominare. În general, se poate observa că atunci când s-a realizat studiul reacțiilor copilului la conflict și frustrare, accentul s-a pus mai mult pe metodă, pe îmbunătățirea mijloacelor de măsurare al conduitei la conflict și frustrare; tehnicile jocului, ale productivității imaginative (în special desenul), au permis notarea diferențelor individuale în general, dar problema inducției teoretice a fost, adesea, ignorată. De aici și acele limite pe care le mai prezintă încă unele discipline psihologice, cum ar fi
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
tensiune emotivă, sau să găsească satisfacție în acțiunile care implică efort. În prezent, tot mai multe experiențe ți studii psihologice ne confirmă faptul că frustrațiile moderate din timpul copilăriei pregătesc organismul în lupta cu stressorii, sporind gradul toleranței persoanei la frustrare. În această privință se cere, însă, determinarea unui prag optimal al frustrării. Acest prag, care vizează gradul intensității sau durata frustrătii, este direct condiționat de vârsta subiectului frustrat. În acest sens, o serie de psihologi (ex. Spity, Beres, Obers, Schraml
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prezent, tot mai multe experiențe ți studii psihologice ne confirmă faptul că frustrațiile moderate din timpul copilăriei pregătesc organismul în lupta cu stressorii, sporind gradul toleranței persoanei la frustrare. În această privință se cere, însă, determinarea unui prag optimal al frustrării. Acest prag, care vizează gradul intensității sau durata frustrătii, este direct condiționat de vârsta subiectului frustrat. În acest sens, o serie de psihologi (ex. Spity, Beres, Obers, Schraml - vezi Thomas Hans: Entwicklung und Prägung în „Handbuch der Psychologie”, B/ 3
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pot, cu timpul, să ducă la un conflict interior, de tipul: „vreau - nu pot”, cu unele intenții suicidare), apariția periodică a stărilor disforice, distimice (alcătuite dintr-un complex de emoții diferite care desemnează, adesea acea stare numită de unii psihologi „frustrare agresivă”). Psihologia medicală, prin cele două roluri importante ale ei - participarea la formularea „Diagnosticului” și la realizarea „actului terapeutic” - contribuie la cercetarea raportului dintre frustrație și patologie (somatică sau psihică). Studiind, printre altele, efectele psihologice ale bolii, implicațiile etico-psihologice ale
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mult de leziunile organice și nu de bolnav și nevoile sale. În acest sens, tot mai mulți autori subliniază faptul că tehnicizarea din ce în ce mai accentuată a mijloacelor investigatorii a minimalizat dezideratul etico-moral al medicinii, creând astfel implicit o importantă sursă de frustrare: „Dialogul interpersonal cu bolnavul este tot mai mult înlocuit de dialogul medicului cu aparatele, pe seama și în dezavantajul bolnavului. Astfel, bolnavul care solicitase nu numai un sprijin tehnic din partea medicului, ci și unul subiectiv, afectiv, trăiește o adâncă frustrație: pe
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
minor unor repetate pedepse și privațiuni, atunci ele deschid drumul spre diferite acte și atitudini antisociale. Pentru majoritatea criminologilor, explicația actelor infracționale ale minorilor trebuie legată de procesul perturbării timpurii a relațiilor copil-părinți, copil-școală, copil-societate, adică în diferitele sentimente de frustrare pe care aceștia le-au resimțit la o fragedă vârstă. Psihologii atrag atenția asupra faptului că aceste eventuale influențe negative venite din partea mediului familial sau școlar au un impact deosebit mai ales la vârsta pubertară a conflictelor, când se produc
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de sine, când apar „numeroase cazuri de dezadaptare, de rupere a echilibrului psihic în favoarea emoționalității. Cercetarea fenomenului de frustrație la vârsta pubertății ne poate furniza, prin urmare, date valoroase referitoare la: gradul dezvoltării independenței tânărului și a toleranței acestuia la frustrare; dezvoltarea conștiinței răspunderii și a obligațiilor față de societate; nivelul de socializare și de integrare socio-morală etc. 4. Psihologia muncii, știință care se ocupă de problemele psihologice ale adaptării omului la mașină și ale mașinii la om, de relațiile existente în cadrul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
loc de muncă și la diferite stiluri manageriale. Cu cât răspunderea (sarcina) în ierarhie profesională, e mai mare, cu atât pronosticul asupra adaptabilității persoanei va fi mai greu de formulat, numărul mare de factori implicați diversificând posibilitățile de adaptare. Problema frustrării în muncă, a numeroaselor ei implicații, a fost cercetată de mulți psihologi, dintre care menționăm pe G. Friedman, J.A. Brown, F. Mavo, J. Tiffin, Ernes J. McCormick. Astfel, J.A. Brown, sesizând just faptul că muncitorul este întotdeauna membru
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
alta, de sistemul de supraveghere, îndrumare și control, ca și de alți factori de natură psihosocială, a reușit să facă o descriere sugestivă, prin intermediul unor exemple interesante luate din domeniul muncii industriale, a celor patru caracteristici de bază ale comportamentului frustrării: „agresiunea”, „regresiunea”, „fixarea”, „resemnarea”. Ținând seama de faptul că între individ și microgrupul din care acesta face parte există o strânsă corelație, - psihologia grupului este condiționată de psihologia și motivația membrilor și, așa cum comportamentul fiecărui individ poartă amprenta psihologiei grupului
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
autoritar”, „stilul democratic” , „stilul îngăduitor, permisiv - laissez-faire”), șeful grupului de muncă trebuie să aibă priceperea de a adopta comportamentul potrivit, cerut de fiecare împrejurare concretă din viața grupului său și de particularitățile psihice ale fiecăruia dintre subordonații săi. 5. Teoria frustrării interferează și cu o serie de probleme ale Antropologiei și Etnologiei care, în vederea caracterizării colectivităților umane, fac apel la studiul psihologic. Africa, Insulele Hawaii au HYPERLINK "constituit.de"constituit, de regulă, terenul de aplicare a tehnicilor psihologiei experimentale, îndeosebi a
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
împrejurări: el poate să fie intim sfâșiat de judecata dublă și contradictorie făcută asupra actelor sale, pe de o parte, de consensul social, pe de HYPERLINK "alta.de"alta, de nivelul de aspirație individual. De aici și numeroasele ocazii de frustrare care nu pot fi neglijate, cu atât mai mult cu cât ele sunt permanente. Frontiera neprecisă între permis și interzis este, desigur, o sursă de nedumeriri. Este evident că, într-o societate ca cea capitalistă occidentală, impulsul social merge în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sub raport teoretic, deoarece cercetarea, comportării în timpul unei „blocări” sau a unui „conflict de interese” poate furniza date valoroase în legătură cu legile dinamicii psihice interne, cu mecanismele psihologice ale comportării etc. - aspecte psihologice indispensabile elaborării unei teorii științifice a personalității. Atunci când frustrarea nu capătă proporții excesive (producându-se în limite normale), ea constituie un factor natural deosebit de important pentru dezvoltarea armonioasă a personalității (ex. pentru formarea independenței, a inițiativei în raporturile cu semenii, a trăsăturilor moral-volitive de caracter). Când frustrarea devine, însă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
personalității. Atunci când frustrarea nu capătă proporții excesive (producându-se în limite normale), ea constituie un factor natural deosebit de important pentru dezvoltarea armonioasă a personalității (ex. pentru formarea independenței, a inițiativei în raporturile cu semenii, a trăsăturilor moral-volitive de caracter). Când frustrarea devine, însă, un fenomen nociv, ca rezultat al depășirii anumitor limite de intensitate și de durată, ea sporește dificultățile integrării socio-profesionale, amenințând echilibrul global al personalității. Anihilarea consecințelor negative ale frustrării severe pretinde dezvoltarea de către fiecare nu numai a gradului
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
raporturile cu semenii, a trăsăturilor moral-volitive de caracter). Când frustrarea devine, însă, un fenomen nociv, ca rezultat al depășirii anumitor limite de intensitate și de durată, ea sporește dificultățile integrării socio-profesionale, amenințând echilibrul global al personalității. Anihilarea consecințelor negative ale frustrării severe pretinde dezvoltarea de către fiecare nu numai a gradului de toleranță, individuală la frustrare, dar și a unor aptitudini sociale, prin interiorizarea, în așa fel a valorilor și a normelor morale, încât ele să poată acționa ca motivații interioare. Integrarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nociv, ca rezultat al depășirii anumitor limite de intensitate și de durată, ea sporește dificultățile integrării socio-profesionale, amenințând echilibrul global al personalității. Anihilarea consecințelor negative ale frustrării severe pretinde dezvoltarea de către fiecare nu numai a gradului de toleranță, individuală la frustrare, dar și a unor aptitudini sociale, prin interiorizarea, în așa fel a valorilor și a normelor morale, încât ele să poată acționa ca motivații interioare. Integrarea morală, a personalității nu se poate realiza, altfel spus, în afara unității dintre atitudinea interioară
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]