11,568 matches
-
apoi altul, iar în jumătate de oră cerul a devenit negru că smoala. S-a pornit o furtună cum rar mi-a fost dat să văd. De la grăniceri până la posturile de control, nu era țipenie de om pe afară. Pe furtună și ploaia aceea teribilă am descărcat Bibliile, și le-am încărcat în remorci. Cu toate că acolo controalele erau foarte dese, pentru că se făcea contrabandă cu țigări și cafea, în momentul când noi am trecut pe la toate punctele de control grănicerii doar
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356555_a_357884]
-
noi am trecut pe la toate punctele de control grănicerii doar ne făceau semn dinăuntrul gheretei lor "Treceți, mergeți, plecați, nu ieșim afară să vă controlăm". Am văzut atunci că Dumnezeu, care este Dumnezeul universului, poate să pună în mișcare marea, furtună și cerurile pentru cauza Lui. După alte astfel de experiențe - mai făceam și evanghelizare de la om la om, aveam și o echipă cu care seară cântam pe faleză cazinoului din Constantă - am fost chemat la conducerea întreprinderii noastre. Mi s-
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356555_a_357884]
-
ipostaze : Iisus din podul bisericii, Iisus bătut în cuie de cositor, Iisus ding rădina Sfintei Sofii, Iisus care nu a ajuns niciodată pe cruce, Mireasă pentru Iisus, Icoane pe sticlă, Fratele meu adolescentul, Sus, între Iisus și o pasăre a furtunii, Isus al meu și gușterul din vis, Iisus de pe pat de spital, Iisus de la Dunăre, lucrarea de față reprezintă tot atâtea trepte ale spiritualității și ale credinței autoarei dar și forme exterioare ori lăuntrice ale credinței. Toate aceste ipostazieri ale
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
cu toate. A plecat în Cer printr-o respirație, într-un abur aproape palpabil și frunzele mărului se clătinară întruna în ziua aceea, apoi ... toate cele trei zile de priveghi s-au scurs ca și cum ar fi trecut prin curtea noastră furtuna. Sufletul tatei a plecat în Cer cu Iisus al nostru cu tot. Din ziua aceea nu i-am mai văzut pe nici unul dintre ei, oricât i-am cautat în albumele de familie, în vis, prin vecini, peste Carpați, peste Ocean
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Privesc moartea în ochi și nu îmi este frică pentru că ea, Moartea, s-a născut, a crescut și îmbătrânește odată cu mine, cu aceeași apă, cu aceeași pâine. Soarta-i în mine pe fărâme și asta o simt așa cum simt țăranii furtuna ițită din copitele centaurilor lu' Sântilie . Țărani care au bine întipărite în sufletul minții, rosturile firii.Știau fiecăruia, locul și rostul lui. Morții stăruiau în amintirile și-n pomenirile celor vii. Toate acestea erau pentru că : Așa trebuia să fie! Noi
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
traversa oceanul către Canada, i-l revelează din nou pe Iisus, din crucea unui cardinal afro-american. De data aceasta, Iisus se implică și reabilitează pasărea de metal care-i cărăușea pe deasupra norilor, la cca. 10.000 de metri, în timp ce pasărea furtunii zămislea goluri de aer în viscerele pasagerilor aerieni. Pentru Melania Cuc, scrisul este mai mult decât o necesitate, este o asuprire, un fel de furia laptelui la mămicile lehuze. Autoarea luptă efectiv, cu toate forțele, să se descătușeze, e o
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
eu cu ei și i‑oi liniști, a întrerupt‑o Vasile nepoliticos, iritat și, în aceeași măsură, rușinat. Iar cu băiatu’ stau eu de vorbă. Vede el pe domnu’ dracu’! Bine, o să mai discutăm, tovarășa. Săru’ mâna! Acasă a fost furtună. Vasile a trecut pe la cârciumă și a dat pe gât două păhărele de țuică, pe nerăsuflate, ca pe apă, i‑a salutat din mers pe cei ce sperau că le face cinste cu vreo cincizeacă, cum se mai întâmpla în
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
să cred, mereu, mai mult în mine- vroiam, de fapt, să-i fie aproapelui mai bine, să simtă-n suflet rază soarelui pe flori - cật pot iubi un iezer, un fluture, un clopot, dar, mai ales, un curcubeu ivit după furtună? o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de luna și fulgerul viteazului, si freamătul din șipot - cật pot iubi o iarnă așezată-n capul mesei, dar, mai ales, stejarul răzvrătit pe-un rug încins? o! cred că-l
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
vrut să cred, mereu, mai mult în mine-vroiam, de fapt, să-i fie aproapelui mai bine,să simtă-n suflet rază soarelui pe flori -cật pot iubi un iezer, un fluture, un clopot,dar, mai ales, un curcubeu ivit după furtună?o!,vreau să-mi pun la suflet și secera de lunăși fulgerul viteazului, si freamătul din șipot -cật pot iubi o iarnă așezată-n capul mesei,dar, mai ales, stejarul răzvrătit pe-un rug încins?o! cred că-l voi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
septembrie 2011. ELOGIU VREMII Lui George Bacovia Cine iubește, mai mult, ploaia decât nesfârșita preerie a lui Walt Witman? de câte ori o picătură mi se prelinge pe frunte simt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu - cine iubește mai mult furtună, ori noaptea ... Citește mai mult ELOGIU VREMIILui George BacoviaCine iubește, mai mult, ploaiadecât nesfârșita preerie a lui Walt Witman?de câte ori o picătură mi se prelinge pe fruntesimt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu -cine iubește mai mult furtună
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
furtună, ori noaptea ... Citește mai mult ELOGIU VREMIILui George BacoviaCine iubește, mai mult, ploaiadecât nesfârșita preerie a lui Walt Witman?de câte ori o picătură mi se prelinge pe fruntesimt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu -cine iubește mai mult furtună, ori noaptea... XXXII. ELOGIU ZIDURILOR, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011. ELOGIU ZIDURILOR De nu s-ar fi înălțat, până la Ceruri, și zidurile, si meșterii, si iedera, ar fi murit de melancolie - de nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
Celălat o împarte la noi doi. Curg lacrimile ca ploile pe casă Și roua ochilor se scurge pe barbă, Iar durerea în inimă rămasă De n-o găsește o caută-n prin iarbă. Atunci începe ploaia șiroind sub gene Ca furtuna ajunsă-n apogeu, Sângele îmi clocote iar în vene Ca râul revărsat de Dumnezeu. Îmi rog ochii, Doamne, să mai steie, Lacrimi să nu curgă din păcate Chiar dacă frumoasa mea femeie O mai ierți încă de se poate. Inflația de
LACRIMA CELUI NĂSCUT ÎN GEMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356660_a_357989]
-
un izvor ieșit în cale se strecoară din inimă în gură mai multe în fluviu se-adună ce curge la vale înspumat, ziua și noaptea pe lună râul de cuvinte născut din păcat. Se-adună toate în Marea Limbii Române, Furtună de verbe în adâncuri și valuri, Seninul cuvântului rămâne în patria întinsă la plaje pe maluri... Icoana, singură printre picturi O mână de Dumnezeu a desenat chip în suflet, Așa a pogorât Icoana preasingură-n lumină Cu Fiul milei și Mama
FLUVIU CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356692_a_358021]
-
antichității și începutului de ev mediu, și nu este deloc simplă, întrucât stă sub semnul mitului, al ecletismului, al metamorfozei spirituale. Elementele acestea sunt identificate în efortul în cristalizării, prin trecerea psihologiei de grup care trăiește aventura, pe timp de furtună, pe un râu cu podul plutitor, amintind de trecerea Styx-ului, dar și de Caron, la acela de individ, prin coagularea „sacral-filosofică” a sfâroitului când „destinul este implacabil”. Toate aceste elemente stau sub forma neoplatonismului, al triumfului retoricii, prin consolidarea
PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356689_a_358018]
-
mărăcini. Ați ridicat prostia la rangul de virtute, Pe unde călcați voi, țărâna țării pute. Pământul ăsta sfânt... l-ați otrăvit cu mită, E prea sătul de voi, i-e scârbă să vă-nghită.” (Ei ne presară vânt... noi culegem furtună) Marin Bunget își cântă iubirea și durerea, de regulă, în acea formă de poezie clasică pe care mai tinerii critici o consideră ca fiind desuetă, învechită, cenușăreasă a domeniului de referință, dar o face cu forță și cu respect față de
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
cer în mine prăvălind către pustiu... Tristețea gărilor ce plâng cu ochiul drept, cu ochiul stâng, sădită-n mine e mereu: că gara, trenul, sunt chiar eu în dor nătâng. Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu „Bântuit de furtuni” (2009) Referință Bibliografică: tristețea gărilor ce plâng / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 544, Anul II, 27 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
TRISTEŢEA GĂRILOR CE PLÂNG de LEONID IACOB în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355090_a_356419]
-
o desfășurare deplină a unui episod de violență urmează o acalmie, cănd aparent violență încetează, agresorul începe să aibă un comportament exemplar în familie, ajunge chiar să își ceară iertare de la victima, însă după această perioadă de acalmie urmează o furtună mai grozavă și mai intensă decât ultima. Pentruca așa cum cineva este dependent de alcool, droguri etc. Agresorul devine dependent de violență și asta îi place, îl îmbată, îl satisface, disfruta la maxim, insă mereu e atent că victima să nu
JURNALUL UNUI CALATOR (5) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355134_a_356463]
-
are luciditatea de a privi în urmă „fără mânie” și un real talent de „constructor” al formelor. Toată această fabuloasă împletire a prezentului cu amintirea culminează sau, mai degrabă se ostoiește, se topește într-o mare oglindă a liniștii de după furtună. În fons, rolul ei, al oglinzii - de a reduce dimensiunile, de a împreuna spații și de a transpune ca un obiect de apropiere - s-a îndeplinit. Lentile nu au existat și nici nu ar fi fost importante, scriitorul vizând fenomenul
ÎN LOC DE PREFAŢĂ LA ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355147_a_356476]
-
Din verde proaspăt, împletește-ți salbă,/ iar cerul cu privirea să nu-l minți. / Gingășie ori surprinde neprevăzutul cu răul ce-l poate aduce: „Și ramuri care altădată,/ Împodobeau pădurea toată,/ Deodată-s rupte la pământ,/ De iureșul acelui vânt...”/ Furtuna Alternând între versul poeziei clasice și versul alb, autoarea manifestă îndemânare, dar și unele stângăcii în ceea ce privește păstrarea constantă a rimei de-a lungul poeziei ca întreg ori chiar în interiorul unei strofe. Sunt aspecte inerente începuturilor, iar situațiile în care apar
MEDITAŢII ŞI CUVINTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355159_a_356488]
-
e puțin până la miezul nopții. Trebuie să ne facem datoria, a hotărât magistratul și s-a deplasat către ușă fără grabă, cu pași târșiți, parcă îmbătrânit în clipele de meditație realizată la adăpostul acelei liniști mormântale ce prevestea parcă o furtună. După câteva minute a încetat toată zarva de pe holul lung al instanței. Polițiști și civili intraseră în sala de judecată în care avocatul Alexiu își revenise din emoțiile prin care trecuse și moțăia liniștit pe banca de la care urma să
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
nu a dorit să se înscrie în CAP ), cu prozele:”Fantezii răsăritene “( 1946),”Păuna Mică “( 1948 ) și ”Mitrea Cocor “( 1950). A urmat Zaharia Stancu cu “Desculț “, Alexandru Jar cu “Sfârșitul jalbelor “( 1950 ), Petru Dumitriu cu “Drum fără pulbere “ și “Pasărea furtunii “, Eusebiu Camilar cu romanul “Negura “( 1949), Eugen Barbu cu ”Groapa “ și “Șoseaua Nordului “, Aurel Baranga, Mihai Davidoglu, Lucia Demetrius, Alexandru Mirodan, etc. Mai târziu, după 1960, au apărut romane care au mai “ îndulcit “ realismul-socialist, dar slujind și în acest fel
LITERATURAN FOLOSUL DEMOCRAŢIEI ŞI DEMOCRAŢIA ÎN SLUJBA CULTURII LA ROMÂNI, DAR ŞI ÎN FOLOSUL DICTATURII COMUNISTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355162_a_356491]
-
frunze verzi Adulmecând odihna din nemaiscrise semne... Și-ascultă-mă în taină când nopțile-ți desfac Cu mâinile-ți adun de sub pământ un prunc Prin vrăji și incantații, blestemele arunc Nedeslușite lacrimi mai plâng pe catafalc Ascunde-mă-n adâncuri ce răscolesc furtuni La rădăcina vieții în care toamna crește Eu, vânt rostogolit de dorul tău , firește Tu,calmul mării-albastre, din nori să mă aduni! Referință Bibliografică: Din nori să mă aduni... / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 279, Anul I
DIN NORI SĂ MĂ ADUNI... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355596_a_356925]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SCRISOARE GRĂDINII Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 274 din 01 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Deschid geamul și privesc; Văd furtuna prin copaci. Apoi, stropii argintii Pipăind frunza din vii. Vântul, Dă în sus și-n jos sunetele rostogol. Ploaia toamnei unduiește Frunze, flori fără ocol ! Când zăpada mai spre seară Fulguie pe sub frunzare, Toamna, pleacă scăpătată Și uitată-n hibernare
SCRISOARE GRĂDINII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355609_a_356938]
-
în vestea cu căprioare la izvor ucise. Sunetul scrie-n creier un poem în timp ce lumina vibrează-n dimineți când secunda de care nu mă tem îmi măsoară cele șapte vieți. Pășesc pe lumina cercului verii parcă mergând pe nori de furtună, caut și-acum prin neamuri verii rătăciți prin flotilele trimise de lună. Când ascult poezia,tace lumina și iubita se simte-n largul ei. Crucea ce-o port în spate e doar vina că în poeme se odihnesc femei. Al.
PĂŞIND PE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355631_a_356960]
-
oprit,mușcătură deși mă omorî,te iubesc. sute de săbii trec prin mine mă simt ca un ultim învins fachirii cred că asta-i circ și ma-mping pe jăratec încins. titanicuri iar se scufundă și ard pe altare iubiri furtunile lumii întregi se-aduna la mine-n simțiri și trec prin mine dezastre sfârșituri de ere și veacuri la tine-i otravă și șișul la tine e pungă cu leacuri. ma-ntorc către mine supus îți jur,sunt pregătit de
ŞI ANĂ ŞI EVĂ ŞI TOT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355675_a_357004]