4,992 matches
-
de filologie, cu vreo doi ani mai mare ca mine, care lucra în publicitate, prietenul unui coleg de redacție. Ne nimeriserăm odată la masă la „lăptărie“ la un concert cu Anca Parghel. Își scosese cravata și și-o pusese în geanta diplomat. Apoi și-a luat o bere la halbă și a început să scormonească cu ochii în stânga și-n dreapta după gagici. — Cei de la redacție trag de mine în toate direcțiile... Ai mei așteaptă să mă mărit. Cum naiba să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dați În primire magazionerului, că, și așa, el le avea În acte. Apoi, veniți acasă, la mine, să facem un plan, care, deocamdată, este secretul meu. Hai! A, Cristi, actele morii unde sunt? La mine. Unde, la tine? Aici, În geantă. Dă-le-ncoa. I le dădu. Le luă. Le rupse. Le băgă În buzunar. Ce-o să faci cu rupturile alea? O să le pun, diseară, pe foc. Dacă cineva o să aducă, vreodată, vorba, de moară, dacă cineva-și va mai aminti
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cum stabiliseră - are un preț. A scos din portofel două sute de euro, mult, puțin, nu putea să-și dea seama, și i-a pus În dreptul femeii. După ce a ezitat cîteva clipe, aceasta i a luat și i-a băgat În geantă. „Dacă atunci aș fi avut atîția bani, În luna aceea, nu aș fi ajuns...“ Thomas i-a apăsat ușor mîna, bîiguind: „Dumnezeu Îl va avea În grijă pe fiu...“ Îl tulburase mult Întîlnirea cu Marika. Și-a dat seama mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
interesat, după plecarea ta... Nu lucrezi la nici un ziar, minți În dreapta și-n stînga!“ Thomas nu mai avea vreme să scoată o vorbă. Bine că Helga nu țipa, ar fi avut tot dreptul; să-l pălmuiască, să-i dea cu geanta În cap, acolo, În plină stradă. Se vedea bine, o anume educație o făcea să se abțină, dar, totodată, să spună ceea ce avea de spus; totdeauna fusese așa, nici legătura cu Maricrisa nu o ținuse ascunsă, pînă cînd o și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pup și te iubesc! promise Iuliana, încercând să dea vocii naturalețe și oftând dureros de adânc imediat ce închise telefonul. Iuliana era pregătită să plece. Își făcea planuri de dialog, acasă, cu mama sa, când a sunat telefonul introdus deja în geantă. L-a căutat în grabă, tare mult îngrijorată și chiar cu teamă în suflet. Era un număr necunoscut. Nu răspundea în așa situații, dar acea întâmplare nefericită cu fratele său a determinat-o să răspundă imediat. - Alo, da! - Sărut mâna
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
primit vestea îngrozitoare a doua zi. Tata nu ne-a permis să mergem și noi. A dorit să ne protejeze pe amândouă... Iustin era internat în spitalul din Bușteni, la „urgențe”. Telefonul lui nu a fost găsit. Doar actele din geanta căzută într-un lăstăriș au fost descoperite. Acolo erau și notele de plată de la hotel și restaurant. Numai la acel restaurant se pare că a mers aproape în fiecare zi pentru a mânca. El nu consuma alcool și întâmplarea asta
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
toate luminile aprinse în casă și în curte. Mergea împleticindu-se spre poarta uriașă la care simțea că nu mai are putere să ajungă. La câțiva pași de ea înlemni de frică, auzind vocea lui Relu. - Stai să-ți iei geanta, proasto! Ia-ți și pachetul, că nu am nevoie de el, mai zise el, aruncând cele două obiecte până aproape de ea. Să nu te pună dracu’ să scoți o vorbă că te nenorocesc, proasta dracu’! Cu chiu cu vai, Iuliana
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pachetul, că nu am nevoie de el, mai zise el, aruncând cele două obiecte până aproape de ea. Să nu te pună dracu’ să scoți o vorbă că te nenorocesc, proasta dracu’! Cu chiu cu vai, Iuliana reuși să-și ridice geanta și puse pachețelul în ea. Era cadoul cumpărat cu tot dragul pentru Relu Marian Malciu din puținii ei bani economisiți cu greu. Nu reuși să deschidă poarta. Ori că nu avea forța necesară, ori că nu știa cum să declanșeze
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Doamne? Cum este bine să procedez? Te rog, învațămă!” După alte secunde de tăcere, îl privi adânc în ochi și aprobă prin mișcarea afirmativă a capului. El făcu semn ospătarului și ea se ridică de pe scaun. Își scoase telefonul din geantă și tastă. - Bună, mami! Ce faci?... O, ce bine!... Cum se simte Iustin?... Da, da!... La o cafea, cu Eugen... Venim noi să te luăm, mami... De ce? ... Nu contează... Vrei tu așa?... Te descurci?... Da, este stație de taxi lângă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
adolescent din oraș căruia Capitala îi deschidea porțile. Iar în dimineața cînd l-am condus la gară am rămas profund dezamăgit descoperind pe peron o întreagă mulțime de băieți și fete gata de plecare, cu valize și cu sacoșe, cu genți și cu pachete, extrem de binedispuși și foarte excitați, încîntați de fapt de ceea ce li se întîmpla, de despărțirea de părinți și de oraș. acele momente petrecute pe peronul gării au fost primul meu șoc real, de fapt, întrucît mulțimea l-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
locul în care te afli ? „totul se anunță altfel decît de obicei.” Ultima înghițitură de pîine cu șuncă. Ultima sorbitură de cafea. X este într-o formă perfectă. se simte curat, miroase bine. nu se teme de nimic. își ia geanta și iese. Urgența numărul unu : să nu întîrzie la birou. De șapte ani, de cînd a început să lucreze pentru firmă, n-a întîrziat niciodată. Pentru el profesiunea este cel mai important lucru în viață. X este specialist în comunicații
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dă peste tolba plină cu scrisori a poștașului. este limpede că poștașul începuse să distribuie scrisorile în cutiile poștale cînd... „Cînd... ce ?” întreabă Vocea. X nu știe ce să răspundă. tot ceea ce poate constata este că poștașul și-a abandonat geanta și că o parte din corespondență zace împrăștiată pe jos. X se apleacă, se uită cu atenție. s-ar părea că unele scrisori (nedeschise, bineînțeles) au fost călcate apoi în picioare. „De cine ?” X nu știe. Dar îi vine greu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
părea că unele scrisori (nedeschise, bineînțeles) au fost călcate apoi în picioare. „De cine ?” X nu știe. Dar îi vine greu să creadă că locatarii blocului au trecut pe acolo călcîndu-și în picioare corespondența. X răscolește printre scrisorile căzute din geanta maronie din piele și descoperă două plicuri pe numele său. se uită apoi în cutia poștală. omul a apucat, totuși, să-i strecoare în cutie un al treilea plic. „eu cred că s-a întîmplat exact invers” spune Vocea. Cum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
șefii grupurilor de cercetare. s-ar putea să participe la ea și Directorul General al Institutului. Ideea că ar putea fi deja în întîrziere îl oripilează. X trece nepăsător pe lîngă sutele de mașini părăsite, încearcă să nu calce pe genți, umbrele și pălării, refuză să se uite în vitrine, încearcă să nu vadă că toate orologiile publice s-au blocat la ora 6 și 37 de minute, nu se miră că tone de mărfuri au fost abandonate pe tarabele din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
doua zi X atacă măcelăria întrucît e limpede că de acolo se împute toată strada. adună și zarzavaturile care au putrezit pe taraba din fața băcăniei. în sfîrșit, se poate respira... X continuă, în zilele următoare, cu obiectele abandonate. adună valizele, gențile, umbrelele, pălăriile... Le selectează și le stochează în dreptul fiecărei intrări de imobil. în sfîrșit, parchează toate mașinile în mod reglementar, de o parte și de alta a străzii. e mai bine acum. strada pare locuită. X se plimbă victorios de la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din oraș. încă șase luni. Parchează mașinile de o parte și de alta a străzilor ca să poată circula el însuși cu mașina personală pe străzi. alte șase luni. adună obiectele abandonate pe străzi, le sortează. tone de poșete, tone de genți de voiaj, tone de pălării, tone de papuci de casă, tone de pantofi cu toc (de damă), tone de ziare umede, sute de kilograme de ochelari, tone de eșarfe și mănuși... Un munte de biciclete, de landouri, de cărucioare pentru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
resurse pe covrigii tantei Agripina. Agripina asculta mulțumită discuția și ronțăia. - Cât să-ți dau, Stănică? întrebă verișoara. - Ce să-mi dai? Am zis și eu, așa. Parcă tu ai bani?Bărbatu-tău te ține din scurt. Să-ți văd geanta. Stănică luă într-adevăr geanta, privi în ea, mișcă admirativ din cap, luă câteva piese pe care și le strecură în buzunar și-apoi înapoie geanta verișoarei, decretînd: - Nu minte, are! Pe un scaun ședea, în apropierea unei ferestre înalte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Agripina asculta mulțumită discuția și ronțăia. - Cât să-ți dau, Stănică? întrebă verișoara. - Ce să-mi dai? Am zis și eu, așa. Parcă tu ai bani?Bărbatu-tău te ține din scurt. Să-ți văd geanta. Stănică luă într-adevăr geanta, privi în ea, mișcă admirativ din cap, luă câteva piese pe care și le strecură în buzunar și-apoi înapoie geanta verișoarei, decretînd: - Nu minte, are! Pe un scaun ședea, în apropierea unei ferestre înalte ce dădea înspre pălimar și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa. Parcă tu ai bani?Bărbatu-tău te ține din scurt. Să-ți văd geanta. Stănică luă într-adevăr geanta, privi în ea, mișcă admirativ din cap, luă câteva piese pe care și le strecură în buzunar și-apoi înapoie geanta verișoarei, decretînd: - Nu minte, are! Pe un scaun ședea, în apropierea unei ferestre înalte ce dădea înspre pălimar și curte, și care revela grosimea extra G. Călinescu ordinară a zidului, un domn bine îmbrăcat, cu o perlă în crăvată. Era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
expulzarea noastră în stratosferă. Terchea-berchea rostește prima parte a formulei, cu o voce răspicată, concentrată și stăpînită: "Fac parte din cei douăzeci-treizeci de inși care conduc lumea Timizi neștiuți disperați De la posturile lor de comandă cu birourile răsturnate De pe fundul genții Diavolului printre role de scoci nori și chitanțe Ținând în echilibru fragil limba lumii Rugîndu-se neîncetat Ca Dumnezeu să îi treacă între numărul acelora Pentru care Dumnezeu iartă o cetate..." Nimic extraordinar din punct de vedere poetic. Dar de la primele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă mai băăătea Cu ciocanul de chiftea!... Ceartă-mă c-un levier Că ne-am luat ieri de reeever Pentru-o puică din cartier... Din cartierul Banu Manta Unde râde basculanta Și gândacul urcă panta Doar în ciorăpei și-n geanta Ce-a speriat-o din Atlanta... - Of-of! ținu tactul Genel, dintr-o solicitudine de castă ce există între cântăreți. Într-adevăr, în 200 de metri, se izbiră în cirezile de basculante, râzând în soare și preschimbând mahalalele cerești ale Bucureștiului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bună. Am tras de aici concluzia că era, în general, foarte de acord cu tot ceea ce plănuisem să furăm în acea seară. I-am mulțumit. A plecat ușurat, învăluindu-ne într-un nor de lavandă, dar și-a uitat geanta. Am luat eu geanta, am intrat în gheretă la prietenii mei și ne-am gândit s-o mîncăm." (!!!) Nu este adevărat, domnule colonel, adnotează Ulpiu. Nici vorbă că s-ar fi gândit s-o mănânce. Căutau niște salam. I-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aici concluzia că era, în general, foarte de acord cu tot ceea ce plănuisem să furăm în acea seară. I-am mulțumit. A plecat ușurat, învăluindu-ne într-un nor de lavandă, dar și-a uitat geanta. Am luat eu geanta, am intrat în gheretă la prietenii mei și ne-am gândit s-o mîncăm." (!!!) Nu este adevărat, domnule colonel, adnotează Ulpiu. Nici vorbă că s-ar fi gândit s-o mănânce. Căutau niște salam. I-am cercetat.) Căscă, sări un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din documentele statului, o murdărie de muscă. Genul ăsta de povestiri lipea, ca niște cuiburi de rândunică, puncte de indigestie pe peretele stomacului său. Câteva rânduri mai jos, paznicul Crainic declara: "Mai ciudat a fost atunci când, băgând o mână în geantă, de scos afară, am scos două mâini. Am vârât de urgență și cealaltă mână în geantă și, din nou, am adus, în lumina becului de 40 de wați, două mâini. Colegii se tăvăleau pe jos și râdeau de se spărgeau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rândunică, puncte de indigestie pe peretele stomacului său. Câteva rânduri mai jos, paznicul Crainic declara: "Mai ciudat a fost atunci când, băgând o mână în geantă, de scos afară, am scos două mâini. Am vârât de urgență și cealaltă mână în geantă și, din nou, am adus, în lumina becului de 40 de wați, două mâini. Colegii se tăvăleau pe jos și râdeau de se spărgeau de mine, jurîndu-se că arătam leit ca o caracatiță. Ne-am dat seama târziu că inundația
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]