3,294 matches
-
înghesuiala de oameni era enormă. Bucureștiul erea aproape în stare de revoluție. Dealul Mitropoliei, strada Bibescu-Vodă, ceea ce e azi Bulevardul Maria - porțiunea dintre cheiul Dâmboviței și strada Bibescu-Vodă, deoarece Bulevardul Maria cu acest nume nu exista încă - halele, cheiul Dâmboviței gemeau de lume. Agitația se prelungea până în Calea Victoriei. Tot felul de zvonuri sinistre circulau, se vorbea de numeroase arestări, se vorbea de stare de asediu și altele. Gendarmii călări și alte numeroase trupe patrulau și circulau pe toate stradele. Cavaleria șarjă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
tot acolo unde a ars și circul Krembser - s-a prăbușit asupra publicului. Am alergat unul dintre cei dintâi la locul catastrofei. Circul erea o instalație primitivă, învelit cu pânză, dar destul de încăpător. Erea ziua întâia de Paște și circul gemea de lume: d-abia se jucase 4 numere din program și, pe la orele 9, din cauza unei furtuni, marele catart, care susținea pânza, se rupse și întregul cort căzu asupra publicului Oricine-și poate închipui ce a urmat. O doamnă Hemperle
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
sporea și tot mereu creștea, doctorul Romniceanu hotărî pe d-rul Severin, decanul Facultății de Medicină și senator liberal, să convoace pe studenți în marele amfiteatru al Facultății de Drept, spre a încerca să pună capăt agitației. La ziua hotărâtă, amfiteatrul gemea de studenți. Băncile din față erau pline cu studenții de la Medicină, însă băncile din fund erau ocupate de studenți de la celelalte facultăți. Erau aci toți militanții și toți agitatorii. Decanul, dr. Severin - poreclit de mediciniști cu numele de Moș Tăbârcă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
la societatea Unirea, unde se rostesc discursuri aprinse în contra guvernului. Pe la orele 11 jum. ieșim în masă și ne revărsăm către Piața Teatrului, unde trebuia să se petreacă manifestația. Pe piață, găsim lume multă, iar balcoanele și ferestrele Clubului conservator gemeau de fruntași ai partidului și alți membri. Aceștia erau inițiați și așteptau scandalul. Clubul conservator era instalat atunci în casa Mandy, acolo unde acum e un club de joc de cărți. Bineînțeles, poliția și bătăușii erau în păr. Ion Brătianu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pentru cei apropiați. Multe zile, cei care veneau pentru prima dată la noi, aduceau și câte un lucru trebuitor. Ziceau ei "de casă nouă". Aceste lucruri s-au petrecut cu peste o jumătate de veac în urmă. Acum, satul Costișa geme de case noi, unele adevărate vile, dar puține respectă tradiția de "case țărănești, bucovinene". Bătrânii spuneau pe atunci că "nu este bine ca în jurul casei să fie sticle, borcane, oale aruncate cu gura spre casă. S-ar părea că toată lumea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
artileriei cerești. O suflare de vânt puternică trecu pe lângă noi neobservată. Îndată, peste toloaca dintre Rădăuți și Frătăuții Vechi se dezlănțui furtuna. Ploua cu stropi mari și reci întruna. Șiroaie de apă porniră printre iarbă, înnecând-o. În răstimpuri vântul șuiera, gemea și striga parcă după ajutor. Fulgere puternice, luminoase brăzdau toloaca, care clocotea sub descărcările tunetelor. Sub zgomotul ploii, șanțurile dintre ogoare s-au umplut cu apă, s-au umflat și-au început vaietul. Urlau degeaba. Nimeni nu le putea veni
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Am ajuns la luncă și când trebuia să trecem Suceava cu picioarele, o mare de apă tulbure ne-a înspăimântat. Cele trei crăci ale râului se uniseră formând un colos de apă, care venind de sus, dinspre munte, vuiau și gemeau sub încărcătura crengilor și buștenilor cărați. Ce era de făcut? Să mergem pe la podul din Frătăuții Noi, ne prindea noaptea. Înconjurând astfel, drumul se lungea, ajungând la vreo 16 km. Așa că ne-am hotărât: trecem râul prin vadul de la moara
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
nu te uita nici În dreapta, nici În stânga. Asta-i o oră primejdioasă. — Mai Întâi, părinte, nu-i miezul nopții. După cum vezi, Începe să se crape de ziuă. Duhurile necurate nu mai au nici o putere și noi suntem aproape acasă. Ajun gem imediat și bem o cană de lapte cald. Nimic nu-i mai bun decât laptele cald când ești nedormit decât, poate, o cană de vin rece. — Taci, blestematule, numai la lăcomia pântecelui Îți stă gândul, În loc să-ți ostenești trupul cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cred că o am în față. Surioara mea și-a spus rugăciunea de seară "Înger, îngerașul meu" și a adormit. Spre miezul nopții a început să facă temperatură. Febră din ce în ce mai mare. Aiura, striga, bolborosea frânturi de propoziții, cuvinte fără sens, gemea și se zvârcolea în așternut. Mama și tata erau disperați, îi ștergeau mereu transpirația de pe frunte, o frecau la tâmple cu oțet, îi puneau comprese reci. Bapțea stătea la picioarele ei înlemnită. Dimineață părinții au dus-o la spitalul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
la o manifestare atât de violentă din partea unei femei de nouăzeci de ani. Era un acces de furie necontrolată, o răbufnire atavică a celor mai barbare instincte. Dumnezeule! Am rămas uimit și pierdut, înfricoșat. Sub prispa lui de scânduri, Haiduc gemea încetișor, corpul fiindu-i străbătut de convulsii din ce în ce mai slabe. Am crezut că va muri în aceeași noapte. După ce s-a înserat, m-am dus la locul lui de suferință sub prispă și i-am pus lângă bot un coltuc de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu și-a mai ratat ținta. A lovit ca un trăsnet în cutia craniană a patrupedului. Sângele a împroșcat-o pe bunica peste tot: pe mâini, pe rochie și pestelcă, pe față... Câinele era la pământ, dar încă nu murise: gemea și sufla pe gură valuri de sânge spumos. Încă o lovitură. Încă una și încă una, până când în fața noastră nu se mai găsea decât trupul schilod, zdrobit și însângerat, al celui care fusese cândva superbul carpatin-mioritic. Dacă a avut mustrări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Bătrâna era bolnavă rău și toți ceilalți erau împrejurul ei pentru a-i fi de ajutor. N-a vrut, ori mai degrabă nu a putut mânca nimic. Cu anevoie a înghițit puțină apă. Atât. Stătea ghemuită pe un cojocel și gemea stins cu ușoare tremurături ale corpului îmbătrânit și îmbolnăvit. Era atât de micuță, încât nici nu se zărea din spatele putinicii lui moș Butu. Suferea cumplit. Era suferința omului bătrân, smuls cu brutalitate de la casa lui, de la obiceiurile lui, de la ritmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
locuitori. E cel mai populat stat. Pe planul orașului, districtul metropolitan are 3045 km². Cel mai important sector e Manhattan cu 50 km². Sectorul Bronx 158 km². Sectorul Brooklin 110 km². Sectorul Queens 331 km², Richmond 148 km². Portul imens geme de vapoare. Cheiul are o lungime de 100 de kilometri. Constatăm, cum e firesc, că orașul are puțină vegetație, străzile fiind lipsite de arbori. Sunt Însă câteva parcuri mari, Central Park 336 ha, Riverside Park 192 ha, Bronx Park 288
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
era unul dintre clienții preferați ai 'comitetului' condus de Toldișan, Roșca, Bordeianu, Holdevici și Juberian. A fost desfigurat în bătăi și a făcut pneumotorax spontan, încât, ajuns în infirmerie, se plângea că se sufocă. După o noapte în care a gemut de durere fără încetare, a intrat în comă și a murit. Mihai Livinschi Născut la 26 iunie 1926 în Bucium, județul Iași, era student la Drept și primise o condamnare de 7 ani de detenție. I s-a alăturat lui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
urmă se strică, ruginește și... ajunge la REMAT! Cam asta ar fi și cu oamenii în concepția ta! Pe o parte bagă, pe alta scot, iar în timpul acesta îmbătrânesc și... mor! - Hei! Mai încet: am făcut și un copil! - Da... Gemând de plăcere... Cam asta a fost prioritatea ta în acele momente... - Și, ce? Nu așa se fac copiii? - Încearcă să gândești mai puțin grosier! - Bine! Zi-mi de Realizare! - Te-am adus aproape. Revenim: lași în urmă un copil! Foarte
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu evreii, cu cârmuirea... Jos zace poporul, a cărui Voința se tipărește, al cărui nume se speculează, dar al cărui bine nu-l caută nimeni. Societățile de citire pentru dânsul sunt nume (...) oamenii din sate orbecăiesc între ispitele deznaționalizatorilor, ei gem greu sub povara cametei evreiești (...)” * ...”Ramura Onciuleștilor din Vilance și Zamostie reține ca importantă linia lui Grigoraș Onciul al cărui fiu Constantin, devine preot și care a avut ca fiu pe Mihail - tatăl lui Isidor Onciul, fost profesor universitar la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Cu numărul 4/1944 secretari de redacție sunt Constantin Loghin și Dragoș Vitencu, iar din noiembrie 1944 numai Const. Loghin. În aprilie 1944, Revista Bucovinei scria: „Când Bucovina noastră scumpă, alături de Basarabia și de o parte a Moldovei noastre dragi, geme din nou sub călcâiul moscovit, de am ajuns să ne socotim istoria după cotropirile dușmane”, revista se tipărea la Timișoara, apărând precum „balaurul din poveste”: - îi tai un cap și răsar alte două și mai multe în loc.” Sau cum spunea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
n-a citit și nici n-a auzit măcar de autorul Manifestului comunist. Să nu uităm mitul romantismului revoluționar, caracteristica omului nou. Sintagmă aberantă, oximoron hilar, romantismul revoluționar, lansat de întîiul bărbat al țării, a inspirat "poeții" și nu numai. Gemeau revistele și antologiile vremii de poeme romantic-revoluționare. Orice cetățean, alfabetizat și dornic cît de cît să înțeleagă și cu o eventuală brumă de carte, ar fi putut constata, consultînd un banal dicționar explicativ, contradictio in adjecto dintre romantism și revoluționarism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a-i pune în chestiune întreaga-i operă, pedalînd pe cele cîteva articole cu nuanță legionară, dar nu este încă momentul să-i punem în chestiune pe cei care făceau cu mult zel propagandă regimului comunist, timp în care închisorile gemeau de oameni nevinovați, iar cultura națională era decapitată. Oricînd e momentul să-l incriminăm pe Cioran pentru cele cîteva nihilisme fasciste, pe care le-a și regretat mai apoi, dar nu este încă momentul "să analizăm, cu decență, nuanțe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cărții lui Radu Mărculescu, Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică, fost prizonier de război: "Oamenii erau aruncați în vagoane, fără apă, fără hrană, fără lumină, fără aer, unii peste alții, lihniți, atît de supți de orice putere încît nici să geamă nu le mai venea. Atunci se lăsau să moară: la fiecare oprire se aruncau cadavrele din tren. Deodată Radu Mărculescu are o intuiție neașteptată. Începe să povestească Răscoala lui Rebreanu. La viitoarea haltă, din vagonul lor, nici un cadavru. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să fie adevărat. În timp ce vorbea la tribuna Congresului, un Vasile Voiculescu era în pușcăria politică, iar un Radu Gyr, condamnat inițial la moarte pentru poezia Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane, își ispășea pedeapsa, comutată la închisoare pe viață. Închisorile gemeau de scriitori, intelectuali, muncitori, țărani etc. nealiniați la politica și ideologia comunistă, cei rămași în libertate construiau societatea socialistă. Marea virtute a unei opere, un adevărat principiu estetic pentru autorul Bijuteriilor de familie, este să nu ghicești cum se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de voi, de văduvele și de urmașii voștri, de odihna voastră, de sănătatea voastră. Așezăminte somptuoase vă așteaptă, ca pe toți muncitorii, pretutindeni... Creangă, de pildă, scria într-o cocioabă mucegăită, Caragiale vindea bere cu paharul, Gherea era birtaș. Eminescu gemea închis și brutalizat în mizeria sordidă a unui balamuc. Sufletească, munca inspirată a bătrînilor voștri a fost, bineînțeles, dăruită, dar cu ea se făcea negustorie: pentru scriitori ea a fost gratuită." Și pentru a fi cît mai în spiritul materialismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o anumită demnitate; cînd năvălea asupra mea cu pumnii, cu palmele, cu picioarele, se schimonosea de parcă ar fi suferit de viermi intestinali. El însuși avea mișcările zvîrcolite ale unui limbric eliminat din mediul lui natural. În plus, gîfîia, icnea și gemea, ca și cum el ar fi trăit durerea provocată altuia. Locotenentul-major Voicu era un bărbat tînăr, în jurul a treizeci de ani, cu semnul morții și al dezastrului pe chip. Nu cred că a trăit destul, cît să ajungă general. Culoarea verde-pămîntie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din sală să se estompeze și să le poată da mai ușor la o parte, pentru o judecată clară, spera el, o judecată care nu a venit de fapt niciodată, pentru că nu există putere a rațiunii atunci când sufletul unui om geme și dansează de o bucurie inexplicabilă, când pielea toată i se face ace și-l înțeapă până la măduvă, iar un fior cald învăluie mintea și stomacul, amorțindu-le, ca pe ale unui îndrăgostit. A reușit până la urmă să ațipească aproape
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
plăcere, într-un orgasm prelung. Atunci ea s-a ridicat și s-a întors cu spatele, apucându-i mădularul excitat la maximum, strângându-l puter- nic până venele i s-au umflat și l-a băgat încet în fundul ei strâmt, gemând de durere și de plăcere. Cristi a prins-o de șolduri și a tras-o până când penisul său lung a intrat tot și, nemaiputându-se controla, și-a dat drumul. Atunci ea și-a încordat fesele și l-a strâns
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]