3,097 matches
-
să se roage pentru bunăstarea domniilor lor. În total, au fost preluate de la biserici aproximativ 25% din suprafața agricolă și forestieră a Țării Românești și a Moldovei. Reforma fiscală a fost materializată prin instituirea impozitului personal și a contribuției pentru drumuri, generalizată asupra tuturor bărbaților majori, printr-o nouă lege a patentelor, prin instituirea impozitului funciar și alte măsuri care au făcut ca la sfârșitul anului 1861, în preajma deplinei lor unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie dotate cu un sistem fiscal
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
-se de studiul genurilor supreme ale ideilor a încercat o clasificare a categoriilor și formularea unor legi ale logicii. Logica a fost structurată, sintetizată și expusă într-o formă durabilă de către filozoful Aristotel (circa 384-322 î.e.n.). Aristotel a revizuit și generalizat cunoștințele de până la el despre formele gândirii fiind primul gânditor care a scris o operă centrată special pe studiul gândirii omului. A considerat că formele centrale ale gândirii sunt noțiunea, judecata și raționamentul. Filozofii stoici au contribuit la dezvoltarea logicii
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
În preajma anului 600 î.e.n., grecii originari din orașul Phocaea din Asia Mică au înființat colonia Masalia (astăzi, orașul Marsilia), pe țărmul Mediteranei; în aceeași perioadă, câteva popoare celtice au pătruns pe teritoriul Franței actuale, dar această ocupație nu s-a generalizat asupra întregului teritoriu decât între secolele al V-lea și al III-lea î.e.n. Astfel a apărut noțiunea de „Galia”, corespunzătoare teritoriilor populate de celți între Rin, Atlantic și Mediterana. Galia era pe atunci o țară prosperă, ale cărei părți
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
se cuvine tendinței determinate de principiul egalității dintre sexe de a da și o formă de feminin substantivelor nume de persoană ce desemnează ocupații, profesiuni, funcții și titluri care au tradițional numai formă de masculin. În Québec, aceasta s-a generalizat și a intrat în standard încă din anii 1980. În Franța, "Institut national de la langue française (INaLF)" (Institutul Național al Limbii Franceze), din cadrul "Centre national de la recherche scientifique (CNRS)" (Centrul Național al Cercetării Științifice), a scos un ghid care prezintă
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
că cetățenia germană putea fi deținută numai de persoanele de origine germană; de asemeni, au fost interzise căsătoriile mixte dintre evrei și etnicii germani precum și relațiile extraconjugale mixte. La 9 noiembrie 1938 au fost adoptate măsuri antisemite fizice prin programul generalizat în toată Germania. În „noaptea pogromului” ("Kristallnacht") au fost distruse case, magazine evreiești și sinagogi; peste o sută de evrei au fost omorâți și circa 20.000 trimiși în lagăre de concentrare. Punctul culminant al acestor crime antisemite a fost
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
verticale. Examples: Definiția formală a expresiilor regulate este intenționat minimală și evită definirea cuantificatorilor redundanți codice 14 și codice 16, care pot fi exprimați după cum urmează: codice 30 = codice 31, și codice 32 = codice 33. Uneori, se adaugă și operatorul pentru a da o "expresie regulată generalizată"; aici "R" se potrivește cu șirurile de caractere peste Σ* care nu se potrivesc cu "R". În principiu, operatorul complement este redundant, deoarece rezultatul lui se poate obține cu ajutorul altor operatori. Cu toate acestea, procesul de calcul al unei astfel
Expresie regulată () [Corola-website/Science/317028_a_318357]
-
constituie aici limbajele "L" formate din toate șirurile de caractere peste alfabetul {"a","b"} al căror literă la indicele "k" de la dreapta este egal cu "a". Pe de o parte, o expresie regulată care descrie "L" este dată de <math />. Generalizând acest șablon la "L" rezultă expresia: <math /> Pe de altă parte, este cunoscut faptul că fiecare automat finit determinist care acceptă limbajul "L" trebuie să aibă cel puțin 2 membri. Din fericire, există un mod simplu de mapare de la expresii
Expresie regulată () [Corola-website/Science/317028_a_318357]
-
fi de exemplu în mecanică statistică. Aici energia cinetica este legată de temperatură prin teorema echipartiției, insă teorema virialului nu depinde de noțiunea de temperatură așa că poate fi aplicată și sistemelor care nu sunt în echilibru termic. Teorema a fost generalizată în diverse moduri cum ar fi de exemplu formă tensoriala. Dacă forță dintre două particule oarecare provine dintr-un potențial "V"("r") = "αr" care este proporțional cu puterea n a distanței dintre particule, atunci teorema capătă formă simplificată: Astfel, de
Teorema virialului () [Corola-website/Science/317213_a_318542]
-
speciale de polinoame Jacobi, putând fi exprimate sub forma formula 143. Acest lucru include și polinoamele Legendre și polinoamele Chebyshev. De asemenea, o mulțime de integrale ale funcțiilor elementare se pot exprima în funcție de seria hipergeometrică, de exemplu: Seriile hipergeometrice au fost generalizate la funcții de mai multe variabile, de exemplu de Paul Emile Appell; dar o teorie generală comparabilă cu cea de o variabilă nu a fost dată încă. Au fost găsite multe identităti, unele chiar remarcabile. O generalizare în q-serii analoage
Serie hipergeometrică () [Corola-website/Science/317625_a_318954]
-
teme", de origine latină, limbă în care era verb activ, devenit reflexiv sub influența lui "bojati sę" din limba slavă veche. Calcul sintactic este mai rar. Unii scriitori români influențați de franceză au creat calcuri sintactice care nu s-au generalizat: El locuiește un măreț palat de vară" (Vasile Alecsandri), după fr. "habiter un palais", vs. "a locui într-un palat", conform normelor limbii standard actuale. Prin acest tip de calc au apărut, în română, de exemplu adjective provenite din verbe
Calc (lingvistică) () [Corola-website/Science/317870_a_319199]
-
și formula 22. Începând cu mecanica lui Lagrange, ecuațiile de mișcare se bazează pe coordonatele generalizate: și similar vitezele generalizate: Deci, putem scrie Lagrangianul sub forma: unde indicii "j" variază de la "1" la "N". Mecanica hamiltoniană are drept scop înlocuirea vitezelor generalizate cu impulsurile generalizate, cunoscute și sub numele de "coordonate canonice". Fiecărei viteze generalizate îi corespunde o "coordonată canonică", definită prin: În coordonate Carteziene, impulsul generalizat corespunde exact impulsului. În coordonate polare, impulsul generalizat corespunde momentului unghiular, iar prin alegerea unei
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
impulsurile generalizate, cunoscute și sub numele de "coordonate canonice". Fiecărei viteze generalizate îi corespunde o "coordonată canonică", definită prin: În coordonate Carteziene, impulsul generalizat corespunde exact impulsului. În coordonate polare, impulsul generalizat corespunde momentului unghiular, iar prin alegerea unei coordonate generalizate oarecare, este posibil să nu obținem o interpretare intuitivă fizică a coordonatei canonice. Un lucru care nu este prea evident în acestă formulare dependentă de coordonată, faptul că, diferite coordonate generalizate nu sunt altceva decât sisteme de coordonate diferite ale
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
decât ecuațiile lui Lagrange, care sunt de ordinul doi. Cu toate acestea, pași care conduc la ecuațiile de mișcare sunt mai costisitori decât în mecanica lui Lagrange - începând cu coordonatele generalizate și Lagrangianul, trebuie să calculăm hamiltonianul exprimând fiecare viteză generalizată în termenii coordonatelor generalizate, pe care o vom înlocui în hamiltonian. În final, vom obține aceeași soluție ca în mecanica lui Lagrange sau folosind legile de mișcare Newtoniene. Principala atracție a hamiltonianului fiind aceea că, oferă o bază pentru rezultate
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
sunt bune pentru mecanica clasică, dar nu și pentru mecanica cuantică, deoarece ecuațiile diferențiale în cauză precizează că se cunosc simultan și cu exactitate poziția și impulsul unei particule, oricare ar fi timpul t. Cu toate acestea, ecuațiile pot fi generalizate pentru a fi apoi extinse la mecanica cuantică, precum și la mecanica clasică, prin deformarea algebrei Poisson peste "p" și "q" pentru o algebră de paranteze Moyal. Mai precis, sub o formă mai generală ecuația lui Hamilton se scrie: unde "f
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
un unic Hamiltonian al submulțimii Riemanniene. Existența subgeodezicelor Riemanniene este dată de teorema Chow-Rashevskii. Un exemplu simplu de submulțime Riemanniană este grupul Heisenberg real. Pentru acest grup Hamiltonianul este dat de: formula 40 nefiind implicat în Hamiltonian. Sistemele Hamiltoniene pot fi generalizate în diverse feluri. În loc de privi în mod simplist la algebra funcțiilor netede peste o mulțime simplectică, mecanica Hamiltoniană poate fi formulată ca o algebră Poisson comutativă reală unitară. O "stare" este o funcțională liniară continuă pe algebra Poisson, înzestrată cu
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
este zero. În primul termen al ecuației punem formula 9, iar valoarea formula 10 o notăm simplu prin formula 11. Înlocuind formula 12 prin formula 13, obținem în final: Pornind de la această relație urmează că, derivatele parțiale ale acțiunii în funcție de coordonate sunt egale cu impulsurile generalizate corespunzătoare. Similar, coordonatele generalizate pot fi obținute prin derivarea acțiunii formula 3, în funcție de impulsurile generalizate. Prin inversarea acestor ecuatii, se poate determina evoluția unui sistem mecanic, adică, putem determina coordonatele generalizate ca funcții de timp. Pozițiile și vitezele inițiale apar drept
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]
-
ecuației Ω=0 (trebuie să fie independentă de y!) este z(x,z)=z/x³ cu condiția la limită z(1,z)=z Deducem: z = z/(x³y²), deci o funcție F posibilă este:formula 44 Construcția de la paragraful precedent se poate generaliza pentru n oarecare. În loc de o singură condiție de integrabilitate, rezultând din egalitatea derivatelor parțiale, vom avea in general C = (n-1)(n-2)/2 condiții, toate însă având aceeași formă ca și (2.12) de mai sus: în loc de z(x
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
însă având aceeași formă ca și (2.12) de mai sus: în loc de z(x,y) căutăm în general o soluție "x(x...,x)" a ecuației Ω = 0. De asemenea forma simetrică (2.13) a condiției de integrabilitate nu poate fi generalizată, deoarece matricii antisimetrice asociată natural cu ∂a/∂x-∂a/∂x (aici am pus x ≡ z) nu îi corespunde un vector cu n componente, pentru n ≠ 3. Există însă un mod elegant, indicat de Frobenius , de a formula condițiile de integrabilitate
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
egalitatea e evidentă: deci unul din ei trebuie sa fie e: dar atunci, când dΩ(e,e) ≠ 0, Ω (e)=0; când Ω(e) ≠ 0, atunci dΩ(e,e)=0.Aceasta justifică formularea (4.8). Teorema lui Frobenius poate fi generalizată la sisteme de p forme diferențiale cu n variabile (p≤n-1):formula 57 Spunem că un astfel de sistem este integrabil daca există p funcții f(x),f(x)...astfel incâtformula 58 cu b funcții netede de x. Observăm că aceasta
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
și, după ce sistemul a fost rezolvat față de diferențialele dζ,dζ, dependența de y dispare și ea. Dar acum avem de a face cu un sistem de 2 forme cu trei variabile independente, care este totdeauna integrabil. Procedura e ușor de generalizat pentru orice p, cu mai mulți pași intermdiari. În limbajul formelor diferențiale, teorema lui Frobenius se exprimă pentru un sistem de p 1-forme prin p condiții, care, din cauza restricțiilor asupra vectorilor u,v se scriu acum:formula 69 pentru q=1
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
spre fort. Era ars acolo, apoi cenușa era strânsă într-o urnă funerară. Practicile funerare în armata romană erau diverse. Din Egipt s-a păstrat în această perioadă practica mumificării. Practica de a-și lua o soție neoficială s-a generalizat, astfel că soldații erau bociți de camarazi și de soții. Fondul de înmormântare era probabil doar pentru plăcile funerare ieftine, dar soldații puneau bani deoparte pentru unele scumpe. Pe unele monumente funerare sunt înfățișați sclavii și liberții soldatului. Un tip
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
campanie virulentă. Cei mai mulți reprezentanți ai partidelor tradiționale candidate sunt agresate în mod psihic de către activiștii de extremă dreaptă și Pierre Mendes-France este în general principala țintă a criticilor antisemiști. Deși încercarea de a ridica indignarea populară în speranța de a generaliza mișcarea de respingere în bloc, regimul și susținătorii săi. Poujadiștii nu l-au împiedicat pe Mendes France să domine peisajul politic de-a lungul campaniei. Coalița fouristă predomină justiția cu precizie, în ciuda concurenței venite din partea Frontului Republican. Dreapta iese mai
Alegeri legislative în Franța, 1956 () [Corola-website/Science/319698_a_321027]
-
e transpusa în proteine mult mai eficient decât cealaltă. Relațiile interalelice sunt relațiile genotipice care se stabilesc între alelele unei gene la organismele diploide și care modifică expresia lor fenotipica. Organismele diploide au câte două alele pentru fiecare genă (sau, generalizând, pentru fiecare locus, indiferent dacă acesta corespunde unei regiuni codante sau nu), fiecare fiind situată pe câte unul din cromozomii omologi. Dacă într-o populație există două alele diferite (notate cu "A" și "a") atunci se pot forma trei genotipuri
Dominanță și recesivitate genetică () [Corola-website/Science/319793_a_321122]
-
lui Priestley în legătură cu relațiile dintre substanțele chimice și electricitate. Bazat pe experimentele cu sferele încărcate, Pristley a fost primul care a propus faptul că forța electrică urmărește legea pătratului invers, similar cu legea atracției universale. Totuși, el nici nu a generalizat, nici nu a elaborat nimic pe această temă, legea generală fiind enunțată în anul 1780 de către Charles-Augustin de Coulomb. Forța lui Priestley ca filozof al naturii a fost mai degrabă calitativă decât cantitativă, iar observațiile sale despre "„un curent de
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Războiului de Secesiune. Încă din timpul Războiului Civil American, termenul de "discriminare", în general, a evoluat în limba engleză americană fiind utilizat ca si tratament defavorabil al unui individ - termenul referindu-se inițial numai la Înțelesul de rasă, mai târziu generalizându-se ca membru într-un anumit grup social sau categorie socială nedorită. Încă din 1865, Civil Rights Act („Legea Drepturilor Civile”) a oferit un remediu pentru discriminarea rasială intenționată la ocuparea forței de muncă de către angajatorii privați și de stat
Discriminare () [Corola-website/Science/319283_a_320612]