3,793 matches
-
mai profund, dar totodată diferită de amândouă. Nu există o pierdere mai tragică pe lume, decât aceea de-a rata cea de-A Treia Stare. Lucrul acesta se putea Întâmpla din cauza buletinelor de știri de la radio, treburilor, dorințelor superficiale și goanei după deșertăciuni și banalități. Toată suferința, Își spuse Fima, tot ce e ridicol și obscen nu e decât rodul pierderii celei de-a Treia Stări. Sau rodul unui vag sentiment apăsător și neplăcut, care ne amintește din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în Iașiul anului 1987. Găbița e gravidă și vrea să facă întrerupere. Otilia, colega ei de cameră la cămin, o ajută cât poate. Adică face toată treaba, mai puțin avortul. Camera lui Oleg Mutu o urmărește discret și inspirat în goana ei. Cu autobuzul și tramvaiul, pe coridoarele căminului sordid. Otilia cumpără Kent de la arabul din cămin, merge în oraș să caute un hotel unde să stea Găbița două nopți după avort, se întâlnește cu domnul Bebe, în locul Găbiței, ca să pună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
fără să vadă realemente ceva. Aici apa era liniștită - verde și frumoasă, ca panglica din părul unei fetițe. Ploaia a continuat să cadă până când noaptea s-a instalat pe deplin, apoi, dintr-o dată, s-a oprit. Norii au fugit în goană către est, ca și când s-ar fi temut de frig. Cerul până atunci negru s-a luminat într-un spectacol magnific - era ca un planetariu cu plafon prietenos spuzit de stele. Jina le-a găsit pe boltă Taurus și Auriga, constelațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
așa fel încât nici ei să nu-i mai pese de asta ? Ar fi trebuit să se pregătească să plece la serviciu, dar Mike a rămas la fereastră privind-o pe femeia cu tomberonul din fața casei. Vecina se îndrepta în goană către mașină. I-a făcut cu mâna cuiva, de la o fereastră, iar Mike s-a întrebat câți copii avea femeia aia, dacă angajase o bonă sau era nevoită să-și lase copiii singuri în casă în timp ce ea se ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cuprinsă de vâlvâtăi. Jinn-ul continua să-l fixeze, dar, din cauza distanței, Danny nu era în stare să-i distingă fața. Nici măcar nu știa dacă duhul avea chip. Danny a început să se retragă foarte încet. N-a luat-o la goană decât atunci când a ajuns la adăpostul pădurii. Inima îi bătea de să-i sară din piept, în timp ce băiatul sărea peste bolovani pe care nu-i mai văzuse și fugea printr-un crâng de plopi tremurători care-i erau la fel de străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i mai rămăsese nici un strop de îngăduință. Era ca și când și el s-ar fi săturat. Ellis a tropăit printre tufișuri și-a continuat să urce în căutare de vânat, deși făcea așa de mult zgomot încât ar fi pus pe goană orice animal. Bărbatul își dorea ca-n ziua aia să se fi votat. Ca să-l strângă cu ușa pe Drew, ca să mai susțină niște republicani anti-homosexuali, anti-somon și anti-ridicol. Chiar și în vremea când trăise în baraca de la No Man
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a întors. O să sufere. O să sufere. Da’ n-o să moară. Dac-aș putea - Alice, pleacă acasă ! Naji a strigat-o pe Irene, iar ea și-a luat mâna de pe umărul lui Alice. Întregul chip i se transformase. A traversat în goană tabăra, dar, când a ajuns în fața cortului, s-a întors către Alice. În cartea următoare, i-a strigat ea, fără pisici. M-ai auzit ? Alice a tras adânc aer în piept. Te-am auzit. Mike a auzit-o și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
e bun. Nu avea timp de pierdut, așa că se repezi spre cel mai apropiat perete nemagnetizat și începu să alerge din încăpere în încăpere, pe un itinerar paralel cu coridorul principal. Ochii lui ageri deosebeau siluetele oamenilor care treceau în goană pe coridor. Unul, doi, trei, patru, cinci - al cincilea rămăsese parcă în urma celorlalți. Ixtl ieși ca o nălucă din perete și se năpusti cu o forță irezistibilă asupra bietului om. Cele patru brațe de culoarea focului se întinseră și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Poetul îi răsuci arcul cu o cheiță, o puse pe podea, reținând-o cu trei degete, apoi, după ce puse pe coșul înalt o bilă albă, ușoară, asemenea unei mingi de pingpong, îi dădu drumul să meargă. Drăcia o luă la goană și, sâsâind, juca bila albă la o oarecare distanță de gura coșului, suspendată în aer. Isprava stârni mare haz. «E colosală, colosală, colosală!!» exclama întruna Nichita Stănescu și-și lovea palmele una de alta ca în fața unei minuni: «E colosală
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
copacii, roșu Închis peste gazon, ziduri și ferestre. Clopotul dăngănea, ding-dong, și mai adânc pe alee, cu urlete pasionale, lacome, se apropiau sirenele cu sunet mortal. Veneau alte camioane. De la fereastra podului Sammler se uită la Wallace cum iese În goană, cu brațele ridicate, explicând oamenilor cu căști ce săreau În cizme moi de gumă din camioane. Apă, aduseseră. Domnul Sammler avu câteva ore de veghe În acea noapte. Un rezultat previzibil al grijilor În legătură cu Elya. Cu inundația. De asemenea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
său plastic, argentinianul Leon Ferrari) panorama de la înălțimea sa tocmai deșertăciunea estetică a Bienalei, tocmai noncatharsisul ei tendențios...! BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Un fotbal adevărat Ținând din copilărie cu Universitatea Craiova, urmăresc cu o anumită detașare convulsiile podiumului autohton, goana disperată după titlu. Prietenii știu de ce. De multă vreme, Craiova nu mai contează în lupta aceasta, preocupațiunea ei fiind, de la an la an, aceea de a evita retrogradarea. S-a întâmplat să n-o poată evita și a căzut, rușinos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
mînuindu-și lama, Reafirmîndu-și, vesel, cerbicia. Atent să nu își risipească faima, Șăgalnic cochetînd cu poezia, Cu criticul pamflet, cu parodia, Urmeaz-un drum ce prinde toată gama. Tumultuos, își mînuiește pana Așa ca... biciul unor urători, Trudind să nu-și încetinească goana; Atunci cînd trece prag, marcat de har, I se cuvin cununile de flori... Acum aștept... să-l văd și CENTENAR! Eugen Deutsch
PREA CITITUL UMORIST by Eugen Deutsch () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84327_a_85652]
-
acolo trebuia să se afle. Iar acum, iată, cădeau războinicii Semilunei. Cădeau Încet și ireversibil, acoperiți de noroaie, străpunși de săgeți, tăiați fără milă de oștenii Moldovei, sau Încercau să-și găsească scăparea cât mai departe, În Țara de Jos. Goana spre Dunăre Începea chiar atunci, În clipele acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
intrară pe pod. Primii erau douăzeci de Apărători, apoi urma voievodul, În armură de luptă, avându-l În dreapta pe căpitanul Oană, apoi veneau ceilalți Apărători, printre care Erina Îi desluși pe Alexandru și pe Gianluca Fontanelli. Fugi Înapoi, coborî În goană scările, se duse În cameră, se Întrebă ce caută oare În cameră, apoi se duse iarăși la scările interioare, se gândi dacă trebuie să le urce sau să le coboare, Își aminti că trebuie să le coboare pentru a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai limpede sentimentul că o nenorocire se apropia cu pași repezi. Ea era extrem de departe În timp și spațiu, dar se ivise deja la orizontul simțurilor lui. Părea inevitabilă, dar pentru un Ninja inevitabilul nu exista. Undeva, departe, Începuse o goană spre el. Și mai departe se simțea o imensă așteptare. Iar el trebuie să ajungă În ținuturile dușmane cât mai repede. Își spusese că o oră sau mai puțin nu contează În toată această ciudată mișcare de destine, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și simplu se evaporase. În zori, semnalele iscoadei Oilor Albe anunțau dispariția. Oamenii lui Uzun Hassan fuseseră nevoiți să oprească grupul de negustori și să verifice fiecare călător. Nu, omul căutat nu se mai afla acolo. Urmaseră trei zile de goană prin stepele fostului regat al Persiei și de verificare a tuturor caravanelor aflate În regiune. Nu mai găsiseră nici un semn. Nici călătorul, nici măcar cei doi cai dintre care unul Încărcat un un sac destul de greu. Nimeni nu-i văzuse. - Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-i văzuse. - Ar fi putut, oare, să părăsească Drumul Mătăsii? Întrebă unul din luptători. -Da, răspunse Moussa, dar am fi aflat imediat de la oamenii noștri care păzesc toate celelalte drumuri pe teritoriul Ak Koynlu. Nimeni n-a semnalat nimic. Doar goana mongolilor spre Samarkand. - Nici un negustor nu avea semnalmentele celui căutat, spuse alt luptător. Nici măcar pe aproape. Nimeni cu acea Îmbrăcăminte chineză, nimeni cu ochi albaștri, nimeni cu doi cai. - M-am săturat de cuvântul „nimeni”, spuse Moussa, gânditor. Parcă omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu mai avea timp decât, poate, pentru ultimele două săgeți. Se aruncă În zăpadă și, sprijinit pe spate, trimise săgețile spre primii doi urmăritori. În marginea crângului apărură, la galop, luptătorii lui Lacrămă. Cinci dintre ei traseră cu arcurile din goana calului, doborând spahii care se pregăteau să-l ucidă pe Simion. - Căpitanul? strigă Lacrămă, evitând o lovitură de sabie și tăind pieziș, de-a lungul pieptului, unul din spahii. - Ucis! spuse Simion, sărind În șa. Cei treizeci de Apărători goniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ușa și strigă un singur cuvânt: - Căpitane!!! Pietro sări de pe scaun și privi pe fereastră. O săgeată roșie cobora Încet spre Apus. O altă săgeată roșie se ridica, mai aproape de zidurile cetății. Pietro ieși pe culoar, Își Încinse sabia din goană și strigă spre oșteanul care rămăsese În urma lui: - Apărătorii În formație de luptă! Ridicați poarta! Spătare Mihai! Spătarul Mihai ieși din camera alăturată camerei voievodului și, la vederea lui Pietro, albi la față. - Primejdie? -De moarte! strigă Pietro. Adună oștenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dinspre Vaslui. Erina se ridică din pat și se Îmbrăcă repede. Cunoștea acel zgomot. Era produs de un corp de cavalerie Înaintând la galop. Câteva lucruri Începeau să se lege. Nu adormise până atunci, așteptând ceva. Acum știa. Așteptase ca goana curierilor să aibă un efect. Iar efectul era deplasarea unui mare număr de călăreți spre sud. La Cetatea Albă se Întâmplase ceva. Ieși din cameră, fugi pe coridor și deschise ușa care dădea spre curte. O izbi În față un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan să fi chemat o parte a armatei În timpul nopții. Asta Înseamnă că cetatea e În pericol dacă mai rămânem aici. Trimiteți iscoade În față. Ocolim Nicopolul. Să deschidă drumul spre sud, cât mai departe de Dunăre! Spahiii urcară În goană treptele. Ali ieși În curte și ordonă Încălecarea. Poarta cetății se ridică scârțâind. Goana spre Balcani Începea. 30 decembrie 1475, ora 15.00, Istanbul Gărzile de ieniceri Înconjurară piața, dar se opriră la această măsură, fără a trece la arestări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e În pericol dacă mai rămânem aici. Trimiteți iscoade În față. Ocolim Nicopolul. Să deschidă drumul spre sud, cât mai departe de Dunăre! Spahiii urcară În goană treptele. Ali ieși În curte și ordonă Încălecarea. Poarta cetății se ridică scârțâind. Goana spre Balcani Începea. 30 decembrie 1475, ora 15.00, Istanbul Gărzile de ieniceri Înconjurară piața, dar se opriră la această măsură, fără a trece la arestări. Alexandru Încercă să pară detașat, dar simțea că ceva se Întâmplase și că misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fugi În cală și se Întoarse cu șevaletul sub braț. - Atenție! strigă Gabriel. Suntem observatori, nu actori. Ne răspândim În piață și imediat ce Întâmplările sunt clare, la semnalul meu, revenim pe corabie! * Amir intră În palatul Ak Sarai după o goană de două zile și două nopți În care nu se oprise decât ca să schimbe caii. Faptul că afară nu era nici un ienicer de gardă i se păru suspect. De aceea ordonase războinicilor săi să intre În formație de apărare, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deja acolo toți cei unsprezece membri ai misiunii. Puntea era liberă, dar de pe străduțele lăturalnice soseau alți ieniceri. Zgomotul de arme Încetă dedesubtul lui, iar Îngerul apăru și el pe acoperiș, aruncând scara. Fără un cuvânt porniră amândoi Într-o goană nebună, sărind de pe o terasă pe alta, până la ultima clădire de lângă chei. Urcară pe puntea corabiei doar cu câteva clipe Înainte ca un nou grup de ieniceri să sosească În fugă. Primii doi ajunseră pe punte, dar unul fu străpuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
grupuri de spahii gonind spre nord. Dacă Înțelesese bine semnele pădurii, ei mergeau spre sud. Războinicii se Îndreptau deci spre nord. Trecuseră și prin apropierea unor sate, dar locuitorii nu păreau a participa la vreo mobilizare, privind cu indiferență atât goana lor, cât și regrupările celorlalți. De fapt, gândise Oană, locuitorii priveau cu indiferență nu mișcarea, ci oamenii. Oamenii erau spahii. Deci, locuitorii acestor regiuni nu participau la o luptă În care păreau a fi amenințate trupe ale Imperiului Otoman. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]