3,236 matches
-
avionului său, care rămăsese să ierneze sus, pe platoul pustiu, unde vara mirosea a pelin. A intrat și a încercat să se scuture de pămîntul galben care i se prinsese de bocanci, lovea tare cu talpa țintuită în plăcile de gresie care duceau la intrare. Cînd ieșea în inspecție își punea ținuta de campanie regulamentară. Cu toate că nu exista nimeni care să-i inspecteze, adjutantul Popianu ducea o viață de om încazarmat, dîndu-și singur ordinele necesare, respectînd programul și, fără nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rău, donșoară? — Aiurea, n-o vezi că fumează? — Dădeai, idioata dracului, foc la bloc! — E o zdreanță. E beată, nenorocita. — Boschetaro! — O drogată. — Cine ești, fă, aurolaco? — Nea Gică, cheamă, bre, poliția. — N-am credit. Manuela Mureșan Dosarul Deschid ochii. Gresie albă. Niște vârfuri de cizme maro de piele, necunoscute. Ridic capul. Faianță albă, uși de termopan alb, o targă goală. Un spital. Sunt într-un spital. Oare ce caut aici? Întorc capul spre stânga. O femeie blondă, tunsă scurt. E
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fi rănită. Poate am venit cu ea la spital. O fi soră-mea. Am o soră? Cine e femeia asta? Cine-s eu? Întorc capul spre dreapta. Un băiat chel. E tânăr, cel mult 25 de ani. Se uită la gresia albă. Eu câți ani am? N-am nici cea mai vagă idee. Nu-mi aduc aminte. Câți ani am. Cum mă cheamă. Unde stau. Cum o cheamă pe mama. Sunt femeie? Îmi duc mâinile la piept. Am sâni, da, sunt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mâncare. Ar fi un chin mult prea mare dacă ar trebui să și gătesc ceva. E groaznic. Parcă aș trăi în corpul altcuiva. Parcă și aerul pe care-l respir e dat cu porția. Mă așez pe jos în bucătărie. Gresia e rece. Rămân acolo. O vreme. Sună telefonul. Lung. Nu se mai oprește. Sună până mă dezmeticește de-a binelea. Mă ridic. Mă împleticesc până la masa din living. Pipăi până dau de el. Răs pund. Dana, vii, te rog, să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
clădirii și Îndeajuns de departe de cantina angajaților Încât să nu le taie acestora pofta de mâncare. Era o Încăpere mare, vopsită În alb imaculat, și era prevăzută cu sertare frigorifice pentru cadavre de-a lungul unui perete. Bucățile de gresie ale podelei scârțâiră sub pașii lui Logan, când acesta pătrunse prin ușa dublă. Un miros puternic de antiseptic umplea Încăperea răcoroasă, acoperind aproape În totalitate duhoarea morții. Logan ajunsese să asocieze acest miros cu femeia care stătea singură la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ofițerul de serviciu cu fața ascuțită. Colin Miller, noul băiat de aur din Glasgow al „Press and Journal“, aștepta În preajma posterelor cu persoane căutate. Purta o pelerină lungă și neagră, bine croită, din care picura apă constant pe pardoseala de gresie, În timp ce el Își nota amănunte Într-un minicomputer. Miller se Întoarse cu fața și rânji la apropierea lui Logan. — Laz! spuse el, Întinzându-i o mână. Mă bucur să te văd. Îmi place cum v-ați amenajat aici. Își roti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu stuf. S-a curățat albia Bahluiului de pe raza municipiului Iași, s-a făcut o mini faleză și se intenționează să fie un râu curat și pe care să poată pluti bărci ușoare. În solul și subsolul județului se găsesc: gresiile de la Strunga, Deleni și Șcheia; marne, argile și luturi loessoide de la Podu Iloaiei, Ciurea, Vlădiceni, Tansa, (în trecut la Ciurea se fabrica cărămidă de înaltă calitate, cărămidă folosită la construcția gărilor pe distanța Iași-Vlădeni TodireniDorohoi. Azi, este fabrică de cărămidă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
format soluri aluvionare care sunt foarte fertile. Grâul cultivat în județul Botoșani, pe solurile cu fertilitate mare, este renumit și căutat, datorită proprietăților deosebite în panificație, având un procent ridicat de gluten. Subsolul are roci sedimentare calcaroase cu intercalări de gresii, marne, argile și nisipuri. Vegetația este cea de silvostepă, în prezent terenuri agricole și mai puține pajiști și păduri, cum erau în timpurile mai îndepărtate, când podișurile și dealurile dintre cele două râuri erau acoperite de păduri de foioase: gorun
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu stuf. S-a curățat albia Bahluiului de pe raza municipiului Iași, s-a făcut o mini faleză și se intenționează să fie un râu curat și pe care să poată pluti bărci ușoare. În solul și subsolul județului se găsesc: gresiile de la Strunga, Deleni și Șcheia; marne, argile și luturi loessoide de la Podu Iloaiei, Ciurea, Vlădiceni, Tansa, (în trecut la Ciurea se fabrica cărămidă de înaltă calitate, cărămidă folosită la construcția gărilor pe distanța Iași-Vlădeni TodireniDorohoi. Azi, este fabrică de cărămidă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
format soluri aluvionare care sunt foarte fertile. Grâul cultivat în județul Botoșani, pe solurile cu fertilitate mare, este renumit și căutat, datorită proprietăților deosebite în panificație, având un procent ridicat de gluten. Subsolul are roci sedimentare calcaroase cu intercalări de gresii, marne, argile și nisipuri. Vegetația este cea de silvostepă, în prezent terenuri agricole și mai puține pajiști și păduri, cum erau în timpurile mai îndepărtate, când podișurile și dealurile dintre cele două râuri erau acoperite de păduri de foioase: gorun
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
conferința de presă animată - chiar dacă sala nu era plină -, oamenii au luat sub comunism nu numai decizii ale căror efecte le resimt de-abia azi. Una dintre întrebări s-a referit la opțiunea lui Mungiu de a arăta fetusul de pe gresia de la baie. Surprinzător, da, după discreția lui respectuoasă vizavi de cele două violuri. De altfel, toți bărbații ies prost din acest film. Domnul Bebe, formidabil jucat de Alex Ivanov, e un personaj odios. Adi, prietenul Otiliei, e pe dinafara situației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
rucsac uzat. Avea o vârstă incertă și, cu toate că era îmbrăcată ca de bal, era limpede că era o ființă muncită de griji. Părul de culoarea chihlimbarului era des și ușor ondulat, iar pielea îi era aspră ca o bucată de gresie. Ochii de-un verde-cenușiu nu s-au uitat nici o secundă la Ellis, ci fixau chipul Jinei. Bună ziua, i-a spus Jina gândindu-se că e vreo nebună rătăcită, o pacientă de la vreo clinică de psihiatrie care, la Challis, o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
închega acum un tablou uimitor de complet al scoarței planetei. Grosvenor rămase o oră întreagă în laborator, cufundat în observațiile și gândurile sale. Prin structura lor moleculară și prin compoziția lor, diferitele straturi observate indicau o anumită unitate geologică: noroi, gresie, argilă, granit, materiale organice - probabil zăcăminte de cărbuni - silicați sub formă de nisip, apă... Deodată, acele cadranelor pe care le avea sub ochi se răsuciră, pentru a se opri, însă, numaidecât. Reacția lor indică indirect prezența unui strat compact de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la melancolia holului, lîngă pânza lăsată a peretelui vechi, lângă luminile cu ochi roșii ale aplicei duble de bronz. Acolo bărbatul Îl ținu pe Sammler la zid cu antebrațul. Umbrela căzu pe jos cu un pocnet ascuțit al vârfului pe gresie. Fu ignorată. Hoțul se descheie la pantaloni. Sammler auzi fermoarul coborând. Apoi ochelarii fumurii fură Îndepărtați de pe fața lui Sammler și lăsați să cadă pe masă. Fu Îndreptat, În liniște, să privească În jos. Negrul se desfăcuse la șliț și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
eliberaseră oasele. Osemintele, indiferent din ce epocă, se aseamănă la prima vedere. În biserica Sankt Johann, acolo unde odinioară își avuseseră altarele breslele corăbierilor, ale meșterilor de butoaie și de lăzi, au ajuns, pentru odihna din urmă sub dalele de gresie și granit, până în secolul optsprezece, prosperi negustori și proprietari de corăbii. Indiferent cui îi puteau fi atribuite oasele și oscioarele, erau parte din pietrele scoase la iveală, depuneau mărturie odată cu ele. Probabil de aceea, se spunea, încă din anii ‘50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
important era în primul rând ca „sângele de la porcul“ să fie adunat cât e cald și să amesteci în permanență în jgheab ca să nu facă cheaguri. „Să mestecați, asta trebe, să mestecați întruna!“ Așadar, ședeam pe scăunele, pe lăzi, pe gresia podelei și amestecam în jgheaburi imaginare spre stânga, spre dreapta, pe urmă încrucișat, sângele de porc care țâșnea aburind din tăietura închipuită făcută de cuțit pentru ca, apoi, doar să mai picure. Ni se părea că auzim scroafa guițând tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fără peliniță!“. Să fi fost într-adevăr cu două zile mai târziu, când principiul lui a devenit pentru noi toți criteriul principal pentru tot ceea ce îi face bine unei gâște umplute? Probabil că au trecut zile întregi până când încăperea cu gresie și faianță, al cărei ecou îl aud și astăzi, m-a luat din nou prizonier. Zile în care nu s-a petrecut nimic în afara poveștii fără sfârșit a rumegătoarei numite foame, dacă se face abstarcție de zvonurile care goneau, iuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
expuse la vedere. Afacerea cu efemeritatea omului, ca să nu vorbim fără perdea de moarte, se bucura chiar și în vremuri de mizerie de o cerere vie. Göbel a înșirat diferitele soiuri de marmură și granit, mi-a explicat deosebirea dintre gresie și calcar, s-a plâns de lipsa de material proaspăt adus din carieră, a arătat apoi spre monumente vechi, care zăceau stivuite într-o parte între buruieni și cărora, pentru refolosire, trebuia să li se înlăture scrisul perimat. A numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vânzarea de pietre de mormânt către țăranii de pe malul stâng al Rinului, intrau la socoteală, pe lângă banii peșin, zece kilograme de mazăre, linte, bob, fasole, o halcă de slănină și mai multe găini încă nejumulite. Ca valoare de schimb pentru gresia roșie de Main pentru un mormânt dublu, îi revenea un batal bun de tăiat, ale cărui costițe și a cărui carne moale de la burtă își găseau drumul în oala cu legume. Placa de piatră pentru un mormânt de copil se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asigurat un loc de dormit, dacă nu în paradis, atunci totuși în filiala acestuia, căminul Caritas de pe Rather Broich. Din stația Bittweg, care, cum spuneam, era mărginită de mai multe întreprinderi de pietrărie, așa de pildă firma Moog specializată în gresie și bazalt, care figurează în Toba de tinichea ca marea întreprindere C. Schmoog, la viitorul meu cămin se ajungea după numai o schimbare de tramvai la Schadowplatz. Ca și când, datorită rugăciunii mamei mele, mi-ar fi fost repartizat un înger păzitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îi dăltuisem ca relief de medalion pe pietrele de morminte pentru copii. Nu mai voiam să văd niciodată găini Leghorn ciugulind printre pietre de mormânt. Marea întreprindere a firmei Moog, amplasată la capătul Bittweg-ului, mă atrăgea. Acolo se prelucrau preponderent gresie, tuf și bazalt, proaspăt aduse din carierele din Eifel. Acolo nu prea se cereau obiecte care să îngreuneze mormintele și inscripții. Acolo nu ar mai fi fost nici o capră de dus la păscut. Ușor nu mi-a fost să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cărei rezultate cioplite în piatră nu urmau să fie puse în slujba aurei cimitirelor. Mai mult, urma să fie înlăturate pagubele produse de război și care durau, urât, în interiorul parcărilor din oraș și în grădina castelului. Acolo unde personajele din gresie fuseseră decapitate de schije de bombe sau transformate în invalizi cu un singur braț, noi trebuia să reînnoim ici capul lipsă al zeiței Diana, colo capul incomplet al Meduzei după modele fotografice sau din ghips. Membre pierdute, căpșoare de îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unul dintre cei mari de tot“. La Moog, însă, numele Lehmbruck nu a fost pomenit. În orice caz, despre modelul de ghips se vorbea în șoaptă. Una dintre calfe a aruncat o glumă: „Din unul faci trei“. Atâtea blocuri de gresie erau în lucru. Era evident că această comandă venea de la un negustor de artă care făcea comerț cu copii pe care le dădea drept originale și le scotea la vânzare pe piața neagră. În acei ani de după război se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dădea drept originale și le scotea la vânzare pe piața neagră. În acei ani de după război se găseau cumpărători naivi, noii îmbogățiți din țară și alții veniți din America: epoca falsurilor începea. În orice caz, cele trei copii făcute în gresie deschisă la culoare au fost vândute imediat după ce au fost așezate, gata de livrare, pe caprele noastre de lemn. De pe la mijlocul coapselor până în creștetul capului ușor întors într-o parte, atât era torsul fără brațe. Înclinația bazinului sugera piciorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Raffaela, privea cu îngrijorare spre legăminte, atunci când Anna și cu mine am vizitat-o în mânăstirea din Aachen. Ascunsă sub năframa grea, ea stătea în fața noastră în curtea interioară și plângea. De jur împrejur, pe patru laturi, zidărie veche din gresie, pe care iedera se simțea bine și urca până sus, sub streșini. În curte, în jurul straturilor de flori, tufe de cimișir tunse drept, care tiveau drumuri în formă de cercuri. Toate într-o ordine a lor. Fără buruieni. Drumurile greblate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]