3,251 matches
-
lucruri pe care nu le putea lămuri până la capăt. 62. Am coborât cu liftul și, la capătul unui alt coridor, unde a trebuit să ne strecurăm printr-un furnicar de pacienți, am pătruns într-o sală plină de persoane în halate albastre și cu măști de tifon. M-am străduit să par brav, să nu mă comport ca o cârpă. Doar când am urcat treptele mesei pe care urma să mă întind pentru coronarografie, vitejia mea s-a clătinat, cerîndu-mi un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
femei atrăgătoare și inteligente. Mai presus decât orice, furia m-a împins să fac un gest impulsiv și egoist. M-am dus drept la apartamentul Fionei și am sunat. Mi-a deschis după un minut sau două, îmbrăcată cu un halat ușor, în stil japonez. Din el ieșea la iveală o bucată dintr-un stern pistruiat, acoperit cu o peliculă subțire de transpirație, deși mie mi se părea că temperatura scăzuse mult în seara aceea. — Michael! exclamă ea. — Am fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-mă ce ciudat va fi să iau din nou masa împreună cu cineva, dar acum mă cuprindea o euforie liniștitoare. — Nu am nici o revelație de împărtășit, am spus. — Deci ieri-noapte a fost doar o încercare subtilă de a mă suprinde în halatul de casă? — A fost doar un impuls, atâta tot. M-am gândit dintr-odată cât de ciudată trebuie să pară purtarea mea. Adică, faptul că stau singur, că uneori n-am chef să te primesc, că îmi petrec tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și chiar dacă ar face-o, publicul n-ar fi interesat, pentru că e prost. Știi asta la fel de bine ca mine. Și pe deasupra, majoritatea datelor sunt protejate de Legea Secretelor Oficiale. Absurd, dar adevărat. Și oricum, când unul din cercetătorii ăștia în halat alb publică cine știe ce raport dement, ce te oprește să ceri oamenilor tăi o serie de cifre care dovedesc exact contrariul? Dorothy zâmbi. — Ai dreptate, desigur. Oricine are tendința să uite că nu toți sunt la fel de sceptici ca tine... — Mă suprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doi repetântu-și replicile și discutând marcajele de pe podea și unghiurile de poziționare a camerelor; și curând după aceea o chemare la liniște, un strigăt de „motor“ și camerele începură să zbârnâie. Era insuportabil. Thomas o zărise pe Shirley Eaton în halat când ieșea din restaurant și nu suporta gândul că acum era dezvăluită privirii sale lacome. Dur și cu capul pe umeri cum era, atât de obișnuit să prezideze ridicarea și distrugerea unor uriașe averi financiare, îi venea să plângă. Situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
știam dacă voia să spună că era ghinion pentru pacient sau pentru personalul medical, așa că n-am răspuns. Ne-a dus într-un minuscul cabinet fără geam, în care nu era decât o targă și i-a adus Fionei un halat. — Poftim, drăguță. Poți să-l îmbraci? Poate ar fi mai bine să ies, am spus. — E-n regulă, poate să rămână, i-a spus Fiona infirmierei. M-am întors cu fața spre perete și nu m-am uitat în timp ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi mai bine să ies, am spus. — E-n regulă, poate să rămână, i-a spus Fiona infirmierei. M-am întors cu fața spre perete și nu m-am uitat în timp ce și-a scos hainele și și-a pus halatul. N-o văzusem niciodată goală. Infirmiera i-a luat temperatura, pulsul și tensiunea. Apoi a dispărut. Peste vreun sfert de oră ne-a primit medicul de gardă, un bărbat cu aerul rătăcit, care a făcut doar câteva observații scurte înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în schimb se aud icnete, scrâșnete, gemete, strigăte, se aud mașini, prese, furnale, strunguri, raboteze, roți și motoare, și când deodată se aprind peste tot lumini de neon, pe pământul rece lucrează șiruri fără capăt de bărbați și femei în halate albastre, fiecare la freza, la raboteza lui, fără a se privi unii pe ceilalți. Le este frică dar suferă totodată efectul unei anestezii sufletești și par muți deși mormăie într-una. Se iau când și când la bătaie cărându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
La înapoiere, îi dădea să țină ea coșul înflorat de ștergarul cu trandafiri, țesut de bunica când era fată mare. Rozul ăla, ăla era cu adevărat rozul pe care și-l dorea! Și fără să vrea se întristează. Își pune halatul de baie și începe să-și aplice cu mișcări încete masca de castraveți. După amiaza trece. Soarele se apleacă dincolo de plopul din fața blocului V 4. Se îndreaptă cu graba vărsătorului către orizontul nevăzut, dincolo de oraș, trăgând după el cerul rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
oră de tihnă, în pijama, sub plapumă, cu mâinile sub cap, telefonul continuă să țârâie stăruitor, rugător aproape. Și ce este orice apel dacă nu o rugăminte? Martineasca se ridică alene, își lasă picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe lungul drum către chemarea cea insistentă, căci în lunile de trecere reumatismul o supără întotdeauna și genunchii îi înțepenesc. Cu siguranță apelantul o cunoaște, altfel de mult ar fi pus, dezamăgit, receptorul în furcă. Căci madam Martinescu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
urcă printre coroanele golașe ale castanilor din curte, străpunge norii, părăsește atmosfera, se revarsă în galaxie. Curios, copilul se desprinde din mâna mamei și se îndreaptă spre ușa deschisă. Se aud plescăituri ca de țesuturi moi dezlipindu-se. Un bărbat în halat alb apare de după ușă. Du-le sus la trei la Varga, se aude din cabinet o voce de femeie. Să le citească asistentul lui dacă nu e el. Da’ azi că sunt recoltate de trei zile. ─ Bine, tu, zice bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
apare de după ușă. Du-le sus la trei la Varga, se aude din cabinet o voce de femeie. Să le citească asistentul lui dacă nu e el. Da’ azi că sunt recoltate de trei zile. ─ Bine, tu, zice bărbatul în halat alb, purtând în brațe o tavă de plexiglas cu capac. Și când închide ușa după el, Beethoven dispare ca un spirit în tăcerea obiectivă de pe holul policlinicii. Despina Pădure a pierdut microbuzul care urma s-o ducă în comuna Tunari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prindă barem sfârșitul emisiunii, cu țesătorul Napoleon. Lasă că-ți spun eu mâine. Te aștept. Nu știu cum să-ți mulțumesc! ─ Bine, bine, hai, ne vedem mâine. Noapte bună! ─ Noapte bună! Laboratorul miroase plăcut a hidrocarburi aromatice cu cicluri lungi. Alexandru poartă halat alb și ochelari de protecție. Stă pe un taburet rotativ, la nișă, studiind niște plăci de electroforeză. Arată ca preșurile colorate pe care le țese bunică-sa la Călugărițe, iarnă de iarnă. Preșuri de rugăciune, îi trece prin cap. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Și totuși se căsătoriseră. Și-au petrecut noaptea nunții Într-un hotel din Boston. Amândoi fură dezamăgiți, dar Cornelia adormi În cele din urmă. Hubert nu putut Însă s-adoarmă și se-nvârti de câteva ori pe coridor În noul halat Jaeger, pe care și-l cumpărase special pentru voiajul de nuntă. În timp ce se plimba văzu toate perechile de pantofi, pantofi mari și pantofi mici, aliniate În fața camerelor. Văzând asta, inima Începu să-i bată frenetic și se-ntoarse În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
foarte aranjat. Lumina intra pe ușă și prin fereastra În care erau expuse fructe, legume, cotlete și antricoate. O fată veni să ne ia comanda În timp ce alta se duse să stea-n pragul ușii. Observarăm că n-avea nimic pe sub halat. Fata care venise să ne ia comanda Își puse brațul pe după gâtul lui Guy În timp ce noi ne uitam pe meniu. Erau trei fete cu totul și fiecare se ducea pe rând să stea În prag. Bătrâna de la masă le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doi dolari și jumătate. Jack se simțea bine. John adusese o valiză În care era tot echipamentul. Jack Își scoase cămașa și gulerul și-și puse un pulovăr și-o jachetă ca să nu răcească cumva când ieșea, apoi Își puse halatul și echipamentul de ring În valiză. — Ești gata? Întrebă John. Îi sun să ne trimită un taxi. După câteva clipe telefonul sună și ni se spuse că taxiul ne așteaptă. Am coborât cu liftul, am traversat holul de la parter, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și Jack. — Păi, meciu’ ăsta atrage mai mulți oameni decât poa’ să-ncapă-n Garden. — Da’ cu vremea n-ai cum să știi niciodată, zise Jack. John veni-n ușa vestiarului și-și băgă capul Înăuntru. Jack stătea acolo, cu halatul pe el, cu brațele Încrucișate pe piept, și se uita-n jos. John adusese doi asistenți care se uitau peste umărul lui. Jack Își ridică privirea. — A intrat? Întrebă. — Doar ce-a coborât, spuse John. Am pornit și noi. Walcott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
servește același discurs de când lumea. Walcott Îl Întrerupe brusc. Apucă brațul lui Jack și Întrebă: — Pot să-l lovesc când mă ține așa? Ia-ți laba de pe mine. Nu filmează nimeni aici. Se-ntoarseră la colțurile lor. I-am scos halatul lui Jack și el Își Îndoi genunchii de câteva ori, sprijinindu-se-n corzi, și-și frecă ghetele În sacâz. Gongul sună și Jack se duse repede spre mijloc. Walcott Îi ieși În Întâmpinare, Își atinseră mănușile și, imediat ce Walcott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu ambele mâini. Când se ține nu mai arată așa de rău la față. — Du-te și cereți scuze. O să dea bine, Îi spune John la ureche. Jack se ridică și sudoarea i se prelinge pe față. I-am pus halatul pe umeri și, ținându-se cu o mână de-acolo, traversează ringul. L-au ridicat pe Walcott și acum Îl masează. În colțul lui s-a strâns o grămadă de lume. Pe Jack nu-l bagă nimeni În seamă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Jack se-ntoarse În colțul său, cu mersul ăla ciudat, smucit, și apoi l-am scos printre corzi, pe lângă masa presei, și pe culoar, printre rânduri. Mulți tipi Încercau să-l bată pe spate. Și el străbate toată mulțimea, cu halatul pe el, mergând spre vestiare. Publicul e mulțumit de victoria lui Walcott. Așa se paria la Garden. Odată intrați În vestiar, Jack se-ntinse, Închizându-și ochii. — Tre’ s-ajungem la hotel și să chemăm un doctor, spune John. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de la amputarea piciorului rănit. După ce s-a consolida osul, ai să poți merge de-a binelea - a apreciat chirurgul în grija căruia a fost dat... Într-o dimineață cețoasă de toamnă târzie, a intrat în salon un ofițer, cu un halat pe umeri, însoțit de chirurg. Domnule maior, el este sergentul Toaibă Toader, din plutonul de cercetași despre care mi-ți vorbit. Sergent Toaibă, domnul maior vine din partea diviziei de care ține plutonul tău. Are pentru tine... 75 Lasă mă pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tot mai rar, ocolire a unei răni Încă neînchise, dar prezența lui era mereu vie, amintită de pîlpîirea candelei Împrospătată În fiecare seară, iar el venea În somnul doamnei Pavel, În papuci de pîslă să nu facă zgomot și cu halatul călduros de diftină, căci Îi era puțin frig; ea nu destăinui nimănui taina, de teamă să nu săvîrșească o gravă impietate, era liniștită de această intimitate, o mulțumire ce i se vedea pe față, că prietenele ce continuau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
indigestie. O eclipsă. Un film despre viața plină de bucurii a unui scriitor. Un documentar cu vampiri. Prima beție, senzația de plutire și senzația de vomă, liceul gotic, din Balta Albă, zborul unui liliac iarna, o facultate cu profesori cu halate și mustăți false, oameni circulînd rapid printre cadavre ținîndu-ți carnetul de note În mîinile Întinse drept Înainte, fata de la opt, un examen pierdut, divorțul cuiva, un disc de vinil, Chopin, o zi ploioasă, un președinte de stat, gîndul nobil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
v-am spus, nu mai e nici student și nici văr. Ieri i-am dus o floricică-n gînd, la ceea ce s-ar putea numi ultima lui casă. Ce mai era prin mintea mea pe-atunci? O nevropată tînără În halat liliachiu și cu ruj strident Întins provocator pe tot obrazul, Împreună cu care mă uitam seara la televizor la meci. Un măr În floare. Naveta pe care-o reluasem de curînd, gîndul reconfortant al sinuciderii, coperta primei mele cărți, iepurele personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
eram tunși numărul doi, se dusese dracului totul, pe urmă a venit Facultatea de Medicină cînd am fost picat la primul examen de profesorul de anatomie pe motiv că purtam părul lung, legat cu un elastic și ascuns după gulerul halatului scrobit, dar el l-a văzut și mi-a dat 4 ca să vin și la vară, vroia să mă mai vadă, pe urmă milițienii care te opreau pe stradă după ora zece seara și-ți cereau buletinul ca să apere populația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]