6,831 matches
-
ce sugerează parcă o "arhitectură lingvistică" gotica, măreață, sau numele unui creator profund al unei astfel de arhitecturi gotice) reprezintă versiunea sau parodia lui Blake la Cartea biblică a Genezei. În The Book of Los Blake descrie căderea în vidul infinit a lui Los: acesta este mintea nemuritoare care începe, în derularea căderii, să creeze cu ajutorul ciocanului de diamant (Hammer of adamant) și al nicovalei (anvil), formate tot de el soarele din "particule subtile" (subtil particles) că sfera (Orb) centrală ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
au loc în actul artistic de creație poetica, pornind de la inspirația inițială a poetului, și pînă la receptarea viziunii artistice de către cititori. Mesajul ultim este că poți deveni poet vizionar doar cînd ai anihilat egoitatea și ai asimilat principiul iubirii infinite. *1808 Importul de sclavi interzis în Statele Unite. ¶ Simfonia a VI-a ("Pastorala") a lui Beethoven. ¶ M.G. Lewis publică Romantic Tales. ¶ Apare History of the Abolition of the African Slave Trade de Thomas Clarkson. ¶ Goethe încheie lucrul la prima parte din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Barrett (Browning). ¶ Apare românul The Last of the Mohicans de J.F. Cooper. ¶ Este înființată Universitatea din München, după modelul celei din Berlin. ¶ Heinrich Olbers formulează paradoxul "cerului în flăcări", care îi poartă numele: daca stelele sînt distribuite uniform în spațiul infinit, atunci noaptea cerul ar trebui să fie "în flăcări"; și totuși, el este întunecat. ¶ Heinrich Samuel Schwabe observa petele solare. ¶ Nikolai I. Lobacevski face un rezumat al ideilor sale despre geometria neeuclididană și îl trmite la Universitatea Kazan. ¶ Karl Gegenbaur
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
etc. Astfel, în natură reală, căzută din Spirit, trecerile de tipul salturilor, fie ele periodizări, dublări ale perioadei sau treceri de la periodicitate la haos, se supun numărului Feigenbaum.87 În natură ideală, în care nu există extincție, ci doar expansiunea infinită a vieții, guvernează legea structurală a șirurilor de tip fibonaccian și a numărului de aur. În acest sens, în poemul America Blake descrie Eternitatea tocmai că expansiune eternă a vieții: în acest spațiu, așadar, nu operează legea numărului Feigenbaum, ci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care se refugiază departe de devorator. O dialectica interfinitistă asemănătoare este indicată de Blake în teoria celor patru Zoa (la unul dintre nivelurile posibile de interpretare, acestea sînt forțe arhetipale psiho-fizice, materio-spirituale): Luvah-Inima-Duhul este Centrul infinit de adînc și energia infinită a iubirii (în Milton Blake arată că înăuntrul Centrului se află Eternitatea care își extinde pururi porțile 88), iar Tharmas-Tatăl este Circumferință (cf. Jerusalem, 12, 55), cuprinzînd în totalitatea unității sale infinitul energiei, si astfel generînd trupul omenesc limitat în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în "pîntece", subzistînd prin hrană fizică finita -, este deci de rangul Devoratorilor, în vreme ce în lumea spirituală guvernează rațiunile spirituale ale ordinii nedeterminate, rațiunile și suprarațiunile/transrațiunile libertății spiritului mintea este în inimă, este de rangul Prolificilor, trăind prin hrană spirituală infinită, adică iubirea infinită (Luvah) și Logosul-Cuvîntul divin infinit (Tharmas-Los)]: "Bowlahoola muritorii o numiră Legea [...] Bowlahoola e Stomacul în orișicare om."112 Cuvîntul Bowlah-oola credem că Blake l-a format prin analogie cu cuvîntul Beulah (vezi infra). Bowl-ah-oola poate fi astfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin hrană fizică finita -, este deci de rangul Devoratorilor, în vreme ce în lumea spirituală guvernează rațiunile spirituale ale ordinii nedeterminate, rațiunile și suprarațiunile/transrațiunile libertății spiritului mintea este în inimă, este de rangul Prolificilor, trăind prin hrană spirituală infinită, adică iubirea infinită (Luvah) și Logosul-Cuvîntul divin infinit (Tharmas-Los)]: "Bowlahoola muritorii o numiră Legea [...] Bowlahoola e Stomacul în orișicare om."112 Cuvîntul Bowlah-oola credem că Blake l-a format prin analogie cu cuvîntul Beulah (vezi infra). Bowl-ah-oola poate fi astfel înțeles ca fiind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
psihochimice" care au loc în interiorul tărîmurilor profunde ale formelor vii, în care există un "dans" neîncetat al legii și libertății, armoniei și sălbaticiei, determinării și nedeterminării, certitudinii și incertitudinii, vieții și morții, prolificității și devorării, ordinii și haosului, într-o infinită țesătura de relații, corelații și corespondențe ce poate fi numită o "țesătura a Secțiunii de Aur", de vreme ce, așa cum a subliniat Friedrich Cramer pe bună dreptate, Secțiunea de Aur este un element matematic fundamental ce apare la marginea dintre ordine și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
avea loc decît printr-o acerbă lupta intelectuală, mentală, dusă prin veghe permanentă și stimularea calităților creative în om, stimularea Prolificului, care în cele din urmă duce la trezirea omului spiritual hristic, a Prolificului arhetipal infinit, care prin plinătatea să infinită învinge vidul Devoratorului. În plus, se observă aici un paradox simplu, si anume alăturarea în conceptul de război (ce presupune instalarea temporară a haosului) a ideii de ordine. Războiul, așadar, este agentul unei ordini superioare, spirituale, chiar dacă la un anumit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trib > națiune > societate > antroposfera (unitatea tuturor societăților umane) > biosferă (unitatea vietăților pămîntești în ansamblu) > biosistem solar (unitatea vieții din Sistemul Solar) > biogalaxie (unitatea vieții din galaxia Calea Lactee) > biometagalaxie (unitatea vieții din Universul accesibil observației) > biometaunivers (unitatea vieții din Realitatea integrală infinită) Omul în acest lanț de cuiburi în cuiburi în cuiburi de ființă (după expresia lui Ken Wilber), desi cu cît se integrează mai mult sferelor superioare ar părea că își pierde libertatea, fiind (în concordanță cu observația lui Blake referitoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
of the Last Judgment (1810), Blake își expune limpede concepția să de factură neîndoielnic platonica, arheomorfică: Această lume a Imaginației este Lumea Veșniciei; este sînul divin în care cu toții vom merge după moartea trupului Vegetal. Această Lume a Imaginației este Infinită și Eternă, în vreme ce lumea Generării, sau Vegetației, este Finita și [pentru un scurt moment] Temporală. În acea Lume Eternă există Realitățile Permanente ale Tuturor Lucrurilor pe care le vedem reflectate în această Oglindă Vegetală a Naturii. Toate Lucrurile sînt cuprinse
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care Mi s-a arătat că Venind la Judecata printre Sfinții săi și lepădînd Timpul astfel că Vecia să poată fi Așezată; în jurul său se vedeau Imaginile Existentelor într-o ordine anume, Potrivită Ochiului meu Imaginativ."137 Imaginația romantică unificatoare infinită este Prolificul, rațiunea divizatoare, fragmentatoare este Devoratorul, Eternitatea infinită este Prolificul, Timpul finit este Devoratorul. În Milton Blake afirmă aceeași teorie de factură platoniciana, arheomorfică: "Și orice Spațiu ce-i mai mic decît Globula sîngelui de Om, acela se deschide
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
printre Sfinții săi și lepădînd Timpul astfel că Vecia să poată fi Așezată; în jurul său se vedeau Imaginile Existentelor într-o ordine anume, Potrivită Ochiului meu Imaginativ."137 Imaginația romantică unificatoare infinită este Prolificul, rațiunea divizatoare, fragmentatoare este Devoratorul, Eternitatea infinită este Prolificul, Timpul finit este Devoratorul. În Milton Blake afirmă aceeași teorie de factură platoniciana, arheomorfică: "Și orice Spațiu ce-i mai mic decît Globula sîngelui de Om, acela se deschide / În Vecia din care vegetal Pămîntul e o umbră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
așa cum un Om poate presupune că Stările prin care a trecut nu mai există. Toate lucrurile sînt Eterne. / În Veșnicie un Lucru niciodată nu se Schimbă în alt Lucru. Fiecare Identitate este Eternă [...]."139 Realitatea este scufundata în plinătatea arheomorfică infinită divină eternă; vidul Devoratorului se scufundă în plinătatea insondabila a Prolificului. 2. Cîteva observații despre Vala, sau Cei patru Zoa: Blake versus Böhme140 Vom urmări în continuare relațiile de izomorfism dintre sistemul de gîndire al lui Blake, așa cum se reflectă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unele idei din sistmul lui Vasile Lovinescu, prin intermediul cărora anumite aspecte analizate vor putea fi mai bine înțelese. Conform cu cele susținute de Blake în adnotările pe marginea unui text de Swedenborg, sfera spirituală, i.e. existența (arhetipala), este prin definitie expansiune infinită: "Că există doar un singur Dumnezeu Atotputernic, Necreat, sînt de acord, dar că nu există decît un singur Infinit, nu sînt de acord; căci dacă toți, afară de Dumnezeu, nu sînt Infiniți, vor avea Sfîrșit, ceea ce Dumnezeu ferească."142 Cu alte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sfera spirituală, i.e. existența (arhetipala), este prin definitie expansiune infinită: "Că există doar un singur Dumnezeu Atotputernic, Necreat, sînt de acord, dar că nu există decît un singur Infinit, nu sînt de acord; căci dacă toți, afară de Dumnezeu, nu sînt Infiniți, vor avea Sfîrșit, ceea ce Dumnezeu ferească."142 Cu alte cuvinte, Blake proclama existența reală a unei infinități de infinituri, ceea ce concorda cu sistemul cosmologic cu expansiune, care pentru Blake este manifestarea plenitudinii divine și perfecte: expansiunea eternă-infinită, așa cum o anunță
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și a dus la dorința romantică de a explora realitatea din temelii: inaccesibilul, nelimitatul, infinitul, Unitatea edenica nemărginita, lucrul unic și neimitabil, originalitatea, noul permanent, arta, Celălalt, originea, femininul că origine, "religia femeii", filosofia absolută, libertatea, principiile primordiale, Dumnezeu, sensul infinit al creației: toate acestea au devenit adevăratele forțe generatoare ale căutării romantice infinite. Din această căutare romantică s-a nascut ceea ce putem numi hiperperspectivismul lui Blake 159, definit prin acțiunea permanentă în spațiile cognitive a schemei jungiene octaedrice. Crucea fundamentală
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nelimitatul, infinitul, Unitatea edenica nemărginita, lucrul unic și neimitabil, originalitatea, noul permanent, arta, Celălalt, originea, femininul că origine, "religia femeii", filosofia absolută, libertatea, principiile primordiale, Dumnezeu, sensul infinit al creației: toate acestea au devenit adevăratele forțe generatoare ale căutării romantice infinite. Din această căutare romantică s-a nascut ceea ce putem numi hiperperspectivismul lui Blake 159, definit prin acțiunea permanentă în spațiile cognitive a schemei jungiene octaedrice. Crucea fundamentală a celor patru Zoa este astfel doar aparent bidimensionala (axele carteziene x și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în cruci, etc., la infinit, ce corespunde descrierii de către Ken Wilber a realității că sistem adînc de cuiburi în cuiburi în cuiburi de ființă, la infinit. Altfel spus, crucea celor patru Zoa definește domeniul "macrovectorial" al infinitului mare pascalian (complexitatea infinită), precum și domeniul "microvectorial" al infinitul mic pascalian (complexitatea infinitezimala). Crucea compozita adîncă a celor patru Zoa face astfel legătură între toate dimensiunile vectoriale ale realității adînci, fiind un veritabil "liant" hiperși transvectorial. În sistemul lui Vasile Lovinescu, pe de altă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apele de ape. Căderea are loc chiar în inima lui și este cauzată de cunoaștere: Enion, care este o formă de cristal în pieptul lui Tharmas (implicația alchimica este evidentă), explorează adîncurile din Tharmas, adică se scufundă în substanță ființiala infinită căutînd să găsească fundamentul. Acolo unde ar fi voit să afle lumină, ea va găsi însă beznă. În acest sens, este evidentă asemănarea cu Böhme, despre care Steiner scria că avea momente cînd putea trăi "întunericul absolut"181 în loc de spațiul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
însorit, el fiind un om solar, adică străbătut lăuntric de forță soarelui. O astfel de putere de conștientizare a întunericului spiritual se pare că avea și Blake. El intuiește că dramă căderii se află în spirit, în cunoașterea substanței ființiale infinite (în care Urizen se va avînta irezistibil). Tharmas îi spune lui Enion: "ești însăți o rădăcină crescînd în iad"182. Se întrevede în acest punct definiția dată de Böhme conceptului sau fundamental de Ungrund: Dumnezeu este ființă tuturor ființelor, ființa
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
doar beznă adîncă, cu toate că acolo cele șapte spirite sînt desăvîrșite 184. Tharmas spune: "sînt ca un atom,/ Un Nimic, lăsat în întuneric; și totuși sînt o identitate:/ Doresc și simt și plîng și gem".185 Tharmas are conștiința substanței ființiale infinite percepute că vacuitate. El trăiește într-un anume sens dramă solipsismului romantic raportîndu-se la Enion, propria lui emanație din infinitul-vacuitate al conștiinței lui (acest tip de creație prin emanație a fost îmbrățișat și de Plotin, preluat fiind de la kabbaliști, în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prin ipoteza emanației excludea posibilitatea unui Dumnezeu imanent, care și-ar amestecă substanță în creație în sens panteist). În acest infinit-vacuum al conștiinței se revelează identitatea, în sens creștin intersecția celor două (în interfinitudine) însemnînd nașterea persoanei înzestrata cu libertate infinită. Tharmas este rădăcina tuturor lucrurilor, ca "putere Părinte", si totusi trăiește dramă solipsismului. Emanațiile lui cad din infinitul spiritului în finitate, devin "desfrînate" prin cunoașterea 186 libertății nemărginite. Astfel, Enion nu se poate întoarce o dată ce a găsit Păcatul, adică moartea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cad din infinitul spiritului în finitate, devin "desfrînate" prin cunoașterea 186 libertății nemărginite. Astfel, Enion nu se poate întoarce o dată ce a găsit Păcatul, adică moartea (nemișcarea din concepția lui Böhme), din sufletul tainic al celui iubit, din adîncurile întunecate (Ungrund-ul infinit al lui Böhme, "întunecat" în sensul de necunoscut și incognoscibil pentru creatură) ale lui Tharmas 187. Enion este atrasă în "Seelengrund" al lui Tharmas (termenul german aparține lui Meister Eckhart și este foarte apropiat de ideea unui Ungrund "individual", sufletesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
chinului lor suie în sus în vecii vecilor" (Apoc. 14, 11). Căderea lui Enion determina o rupere dramatică de echilibru înăuntrul divinității, fiindcă Enion, căzînd, îl lipsește și pe Tharmas de Ierusalim, i.e. emanația (lui Albion) care personifica libertatea spirituală, infinită pace a spiritului. Acesta este începutul Creației. Căderea lui Enion are loc în vîrtej și în urma ei se țese "Cercul Sorții"; marea se învîrte, se strînge într-un "Glob de apă", care singur se menține în echilibru. Această imagine sugerează
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]