41,505 matches
-
circulație a unei cantități crescute (în raport cu cantitatea de insulină secretată) de proinsulină. Raportul proinsulină/insulină este crescut (87) atât în celula beta pancreatică suprastimulată cât și în circulație. 3. Hiperglicemia cronică determină scăderea sintezei de insulină prin modificarea expresiei genei insulinei. Experimente efectuate pe linii beta celulare (HIT-T15, βTC-6) cultivate în medii cu conținut crescut de glucoză (110) au dus la constatarea că hiperglicemia scade capacitatea unor factori de transcripție (PDX-1, RIPE-3b1-activator) de a se lega de promoter-ul genei insulinei și
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
genei insulinei. Experimente efectuate pe linii beta celulare (HIT-T15, βTC-6) cultivate în medii cu conținut crescut de glucoză (110) au dus la constatarea că hiperglicemia scade capacitatea unor factori de transcripție (PDX-1, RIPE-3b1-activator) de a se lega de promoter-ul genei insulinei și de a induce expresia acesteia. Nivele excesive ale glucozei cresc procesele de glicozilare, de autooxidare a glucozei și procesarea glucozei pe calea glucozaminei cu eliberarea crescută de radicali liberi între care radicalul hidroxil este cel mai nociv deoarece pătrunde
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
glucozaminei cu eliberarea crescută de radicali liberi între care radicalul hidroxil este cel mai nociv deoarece pătrunde în nucleul celulei și reacționează cu DNA. Aceasta interferează cu procesarea normală a mRNA pentru PDX-1, un factor de transcripție pentru expresia genei insulinei și a secreției insulinei indusă de glucoză. În acest fel, scăderea sintezei și a secreției insulinei sunt produse prin scăderea expresiei genei insulinei (127). Glucoza transportată în celulă este fosforilată și apoi convertită la Fructoză-6-fosfat care intră în glicoliză. O
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
de radicali liberi între care radicalul hidroxil este cel mai nociv deoarece pătrunde în nucleul celulei și reacționează cu DNA. Aceasta interferează cu procesarea normală a mRNA pentru PDX-1, un factor de transcripție pentru expresia genei insulinei și a secreției insulinei indusă de glucoză. În acest fel, scăderea sintezei și a secreției insulinei sunt produse prin scăderea expresiei genei insulinei (127). Glucoza transportată în celulă este fosforilată și apoi convertită la Fructoză-6-fosfat care intră în glicoliză. O parte din Fructoză-6-fosfat este
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
pătrunde în nucleul celulei și reacționează cu DNA. Aceasta interferează cu procesarea normală a mRNA pentru PDX-1, un factor de transcripție pentru expresia genei insulinei și a secreției insulinei indusă de glucoză. În acest fel, scăderea sintezei și a secreției insulinei sunt produse prin scăderea expresiei genei insulinei (127). Glucoza transportată în celulă este fosforilată și apoi convertită la Fructoză-6-fosfat care intră în glicoliză. O parte din Fructoză-6-fosfat este convertită la glucozamino-6-fosfat (GlcN-6-P) care este apoi convertit la variați produși ai
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
DNA. Aceasta interferează cu procesarea normală a mRNA pentru PDX-1, un factor de transcripție pentru expresia genei insulinei și a secreției insulinei indusă de glucoză. În acest fel, scăderea sintezei și a secreției insulinei sunt produse prin scăderea expresiei genei insulinei (127). Glucoza transportată în celulă este fosforilată și apoi convertită la Fructoză-6-fosfat care intră în glicoliză. O parte din Fructoză-6-fosfat este convertită la glucozamino-6-fosfat (GlcN-6-P) care este apoi convertit la variați produși ai căii hexozaminei. Marshall (97) a emis ipoteza
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
această cale a hexozaminei servește ca un senzor al glucozei ce funcționează pentru a reduce captarea glucozei pe măsură ce aceasta depășește capacitatea căilor de utilizare ale glucozei. Glucozamina este de 40 ori mai puternică decât glucoza pentru a induce rezistența la insulină. Mai multe studii au arătat că infuzia de glucozamină la șobolani timp de 4-6 ore duce la rezistență marcată la insulină (citate de Marshall, 97) și a redus fosforilarea IRS-1 indusă de insulină. Conform teoriei „glucolipotoxicității” (122) creșterea izolată a
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
căilor de utilizare ale glucozei. Glucozamina este de 40 ori mai puternică decât glucoza pentru a induce rezistența la insulină. Mai multe studii au arătat că infuzia de glucozamină la șobolani timp de 4-6 ore duce la rezistență marcată la insulină (citate de Marshall, 97) și a redus fosforilarea IRS-1 indusă de insulină. Conform teoriei „glucolipotoxicității” (122) creșterea izolată a glicemiei sau a AGL nu produce efecte „toxice” în aceeași măsură ca atunci când ambele sunt crescute așa cum se întâmplă în diabetul
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
decât glucoza pentru a induce rezistența la insulină. Mai multe studii au arătat că infuzia de glucozamină la șobolani timp de 4-6 ore duce la rezistență marcată la insulină (citate de Marshall, 97) și a redus fosforilarea IRS-1 indusă de insulină. Conform teoriei „glucolipotoxicității” (122) creșterea izolată a glicemiei sau a AGL nu produce efecte „toxice” în aceeași măsură ca atunci când ambele sunt crescute așa cum se întâmplă în diabetul zaharat. Nivelele crescute ale glicemiei și ale insulinemiei duc la creșterea sintezei
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
mitocondrie și utilizarea lor pe calea beta-oxidării. Dacă, în această situație, nivelul AGL este de asemenea crescut (așa cum se întâmplă în T2DM) aceștia se vor acumula în exces în citoplasmă. Conform teoriei menționate, problemele survin când, în condițiile rezistenței la insulină episoade prelungite de hiperglicemie însoțite de nivele crescute ale AGL, ale insulinemiei și ale lipoproteinelor bogate în trigliceride favorizează procesul de esterificare al AGL și depunerea lor în celulele beta-pancreatice (și musculare). Inițial secreția de insulină este stimulată, dar pe
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
în condițiile rezistenței la insulină episoade prelungite de hiperglicemie însoțite de nivele crescute ale AGL, ale insulinemiei și ale lipoproteinelor bogate în trigliceride favorizează procesul de esterificare al AGL și depunerea lor în celulele beta-pancreatice (și musculare). Inițial secreția de insulină este stimulată, dar pe termen lung acest proces se însoțește de scăderea sintezei și a secreției insulinei și de moarte celulară prin apoptoză. In plus, nivelele crescute ale glucozei induc un proces de down-regulation al PPAR-alfa și al proteinei de
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
și ale lipoproteinelor bogate în trigliceride favorizează procesul de esterificare al AGL și depunerea lor în celulele beta-pancreatice (și musculare). Inițial secreția de insulină este stimulată, dar pe termen lung acest proces se însoțește de scăderea sintezei și a secreției insulinei și de moarte celulară prin apoptoză. In plus, nivelele crescute ale glucozei induc un proces de down-regulation al PPAR-alfa și al proteinei de decuplare 2 (UCP 2) care reprezintă căile principale de detoxifiere prin promovarea oxidării AG. In același timp
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
al proteinei de decuplare 2 (UCP 2) care reprezintă căile principale de detoxifiere prin promovarea oxidării AG. In același timp căile lipogenezei sunt activate prin inducția genei SREBP-1 c și prin activarea, exercitată de AG, a PPAR-gamma. 6. Rezistența la insulină Insulinorezistența poate fi definită (204) ca starea în care „o cantitate dată, cunoscută, de insulină produce un efect mai mic decât cel normal, așteptat". Insulina produce numeroase efecte biologice care pot fi sistematizate în efecte metabolice (efecte asupra metabolismului hidraților
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
oxidării AG. In același timp căile lipogenezei sunt activate prin inducția genei SREBP-1 c și prin activarea, exercitată de AG, a PPAR-gamma. 6. Rezistența la insulină Insulinorezistența poate fi definită (204) ca starea în care „o cantitate dată, cunoscută, de insulină produce un efect mai mic decât cel normal, așteptat". Insulina produce numeroase efecte biologice care pot fi sistematizate în efecte metabolice (efecte asupra metabolismului hidraților de carbon, al proteinelor și al lipidelor) și efecte mitogenice (efecte asupra creșterii, sintezei ADN
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
inducția genei SREBP-1 c și prin activarea, exercitată de AG, a PPAR-gamma. 6. Rezistența la insulină Insulinorezistența poate fi definită (204) ca starea în care „o cantitate dată, cunoscută, de insulină produce un efect mai mic decât cel normal, așteptat". Insulina produce numeroase efecte biologice care pot fi sistematizate în efecte metabolice (efecte asupra metabolismului hidraților de carbon, al proteinelor și al lipidelor) și efecte mitogenice (efecte asupra creșterii, sintezei ADN, transcripției genice). Cu toate că rezistența la insulină implică toate aceste efecte
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
decât cel normal, așteptat". Insulina produce numeroase efecte biologice care pot fi sistematizate în efecte metabolice (efecte asupra metabolismului hidraților de carbon, al proteinelor și al lipidelor) și efecte mitogenice (efecte asupra creșterii, sintezei ADN, transcripției genice). Cu toate că rezistența la insulină implică toate aceste efecte, în general termenul de rezistență la insulină este aplicat doar la efectul insulinei de a promova metabolismul glucozei și de a stimula captarea glucozei în țesuturile -țintă: ficat, mușchi, țesut adipos. Metodele utilizate pentru a determină
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
fi sistematizate în efecte metabolice (efecte asupra metabolismului hidraților de carbon, al proteinelor și al lipidelor) și efecte mitogenice (efecte asupra creșterii, sintezei ADN, transcripției genice). Cu toate că rezistența la insulină implică toate aceste efecte, în general termenul de rezistență la insulină este aplicat doar la efectul insulinei de a promova metabolismul glucozei și de a stimula captarea glucozei în țesuturile -țintă: ficat, mușchi, țesut adipos. Metodele utilizate pentru a determină gradul de rezistență la acțiunea insulinei se bazează pe măsurarea directă
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
asupra metabolismului hidraților de carbon, al proteinelor și al lipidelor) și efecte mitogenice (efecte asupra creșterii, sintezei ADN, transcripției genice). Cu toate că rezistența la insulină implică toate aceste efecte, în general termenul de rezistență la insulină este aplicat doar la efectul insulinei de a promova metabolismul glucozei și de a stimula captarea glucozei în țesuturile -țintă: ficat, mușchi, țesut adipos. Metodele utilizate pentru a determină gradul de rezistență la acțiunea insulinei se bazează pe măsurarea directă sau indirectă a efectului de creștere
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
general termenul de rezistență la insulină este aplicat doar la efectul insulinei de a promova metabolismul glucozei și de a stimula captarea glucozei în țesuturile -țintă: ficat, mușchi, țesut adipos. Metodele utilizate pentru a determină gradul de rezistență la acțiunea insulinei se bazează pe măsurarea directă sau indirectă a efectului de creștere a captării tisulare a glucozei, indus de insulină. În clinică, la subiecții tratați cu insulină se poate lua în considerație existența unei stări de rezistență la insulină ori de câte ori doza
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
a stimula captarea glucozei în țesuturile -țintă: ficat, mușchi, țesut adipos. Metodele utilizate pentru a determină gradul de rezistență la acțiunea insulinei se bazează pe măsurarea directă sau indirectă a efectului de creștere a captării tisulare a glucozei, indus de insulină. În clinică, la subiecții tratați cu insulină se poate lua în considerație existența unei stări de rezistență la insulină ori de câte ori doza terapeutică de insulină depășește nivelul normal de secreție al insulinei, apreciat la indivizii normali a fi în jur de
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
ficat, mușchi, țesut adipos. Metodele utilizate pentru a determină gradul de rezistență la acțiunea insulinei se bazează pe măsurarea directă sau indirectă a efectului de creștere a captării tisulare a glucozei, indus de insulină. În clinică, la subiecții tratați cu insulină se poate lua în considerație existența unei stări de rezistență la insulină ori de câte ori doza terapeutică de insulină depășește nivelul normal de secreție al insulinei, apreciat la indivizii normali a fi în jur de 60 U în 24 ore (78), sau
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
la acțiunea insulinei se bazează pe măsurarea directă sau indirectă a efectului de creștere a captării tisulare a glucozei, indus de insulină. În clinică, la subiecții tratați cu insulină se poate lua în considerație existența unei stări de rezistență la insulină ori de câte ori doza terapeutică de insulină depășește nivelul normal de secreție al insulinei, apreciat la indivizii normali a fi în jur de 60 U în 24 ore (78), sau este mai mare de 1 U/Kg greutate corporală (4). Dacă conceptul
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
pe măsurarea directă sau indirectă a efectului de creștere a captării tisulare a glucozei, indus de insulină. În clinică, la subiecții tratați cu insulină se poate lua în considerație existența unei stări de rezistență la insulină ori de câte ori doza terapeutică de insulină depășește nivelul normal de secreție al insulinei, apreciat la indivizii normali a fi în jur de 60 U în 24 ore (78), sau este mai mare de 1 U/Kg greutate corporală (4). Dacă conceptul rezistenței la insulină este relativ
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
de creștere a captării tisulare a glucozei, indus de insulină. În clinică, la subiecții tratați cu insulină se poate lua în considerație existența unei stări de rezistență la insulină ori de câte ori doza terapeutică de insulină depășește nivelul normal de secreție al insulinei, apreciat la indivizii normali a fi în jur de 60 U în 24 ore (78), sau este mai mare de 1 U/Kg greutate corporală (4). Dacă conceptul rezistenței la insulină este relativ accesibil este mai dificil a determina cu
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
terapeutică de insulină depășește nivelul normal de secreție al insulinei, apreciat la indivizii normali a fi în jur de 60 U în 24 ore (78), sau este mai mare de 1 U/Kg greutate corporală (4). Dacă conceptul rezistenței la insulină este relativ accesibil este mai dificil a determina cu precizie care persoane sunt sensibile și care au rezistență la insulină. Prin consens, Organizația Mondială a Sănătății (1 bis) consideră ca indicator al stării de rezistență la insulină un index SI
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]