15,922 matches
-
și-a începutul oficiul critic la Gândirea, mintea sa era eliptică de o viziune personală, de aceea intelectul îi este încărcat cu toate clișeele epocii, pe care le pune în pagină fără a avea conștiința lor. E cazul clasic al intelectualului care, aflat în lacună de vederi proprii, le împrumută pe ale altora din nevoia de a avea un fundament pe care să-și sprijine afirmațiile. Urmarea e o carte pe care o citești ca lecție retrospectivă despre cum nu trebuie
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
taxe în România, restul sunt cetățeni de categoria B", a spus marți în replică ministrul de externe. Baconschi a mai afirmat că, pe de altă parte, Crin Antonescu "se manifestă cu o nervozitate crescândă în ultima vreme". Se ceartă cu intelectualii publici de dreapta, o atacă pe Monica Macovei de îndată ce a fost aleasă ca vicepreședinte al PDL. Are o stare de spirit proastă, o proastă dispoziție care sper să nu ne contamineze", a declarat proaspătul prim-vicepreședinte al PDL. Ministrul de
Moţiunea simplă împotriva lui Teodor Baconschi, depusă la Senat de USL () [Corola-journal/Journalistic/48531_a_49856]
-
natură bifidă, asta însemnînd că își alternează două identități pe care le scoate la iveală după capriciu: cînd liric și stăpînit de emoția ideilor, cînd lucid și scăpărînd de ironia replicilor inspirate; cînd rebel, atins de spiritul de frondă al intelectualului revoltat, cînd împăcat cu soarta și pătruns de convingerea că istoria se face singură, peste capul nostru. Cînd orgolios pînă la lezarea vanității cînd e atins de tăișul celei mai mici maliții, cînd plecat sub umbra unei umilințe de ordin
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
compromisurile scriitorului, de vreme ce nu doar că pune pe masă aproape întreg materialul în cauză (10 volume de publicistică, coordonate din 2006 până acum sub egida Academiei Române), dar simte nevoia să și insiste asupra lui. Afirmații precum „mobilurile unui creator și intelectual de talia lui Călinescu n-au cum fi catalogate neted, ca să-i preluăm epitetul, drept cras oportunism, carierism, interes imediat (social și material)” suferă ușor de o nobilă naivitate umanistă, însă sunt corecte. Derapajele lui Călinescu nu pot fi trecute
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
folosește să ai un Stat. Dacă întrebi pe români ce este Președintele României, lumea îți va spune că este șeful tuturor, cel mai tare politician din România. Constituția spune altfel. Iar oamenii cu putere din România (politicieni de toate culorile, intelectuali celebri, mari oameni de afaceri) au răspunderea lor pentru această anomalie. Ce este cu adevărat de neînțeles (și, de fapt, îmbracă forma unei aberații), este felul în care exact cei care suferă zi de zi de pe urma acestei anomalii, adică oamenii
Instituţia Preşedintelui nu se ocupă, demn şi respectabil, de reprezentarea Statului. Articol scris de ASR Principele Radu al României () [Corola-journal/Journalistic/48609_a_49934]
-
pentru diversele domenii ale modernității europene, Horia- Român Patapievici conclude că mitul anticreștin e floarea neagră din cadrul acestuia. Am constatat cu satisfacție că îndrăznețele teze ale expozeului au fost receptate cu maxim interes de către audiență, din care făceau parte distinși intelectuali, precum E.S. ambasadorul Vasile Popovici, José Esteves Pereira, vice-rector al Universidade Nova și reputatul scriitor portughez Rui Zink (ambii purtători ai titlului onorific Amicus Romaniae, instituit de către ICR Lisabona), profesorii britanici Charles Moseley (Cambridge) și Stephen Prickett (Kent), care au
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
a Principatelor Române) în perioada dintre jumătatea veacului al XVIII-lea și al XIX-lea: perioada cea mai puțin cunoscută și, poate, cea mai interesantă a istoriei noastre moderne. Ca și Ion Ghica, Radu Rosetti a fost nu numai un intelectual preocupat de schimbările prin care a trecut societatea românească, ci și moștenitorul unui fabulos tezaur memorialistic: memoria privată a marii sale familii boierești, implicată activ în toate evenimentele petrecute între 1750 și 1850. A fost cu adevărat o conjunctură remarcabil
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
dintre filmele prezente la Festivalul de Film Central European de la Mediaș au ca temă relația scriitorilor cu poliția politică în timpul regimurilor comuniste: este vorba despre filmul regizorului ceh Radim Spacek, Strânsoarea (2010), și de Trandafirașul (2010), filmul polonezului Jan Kidawa-Błoński. Intelectualii au reprezentat principala amenințare pentru un regim totalitar care tinde să controleze și să subordoneze fiecare compartiment al vieții publice și private. Nu mă surprinde că această temă este una recurentă pentru cinematografiile fostelor state comuniste. Am observat-o, cel
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
aceasta și o oportunitate de a-și îndeplini o sarcină de serviciu, obținerea de dovezi compromițătoare pentru anihilarea reputatului profesor universitar Adam Warczewski (Andrzej Seweryn) ale cărui discursuri și comentarii provoacă migrene oficialilor și inspirații contestatare studenților și cercului de intelectuali. Ceea ce puțini știu este că profesorul reușește să trimită clandestin la Europa Liberă o serie de articole care au o foarte mare audiență și influență. Din dragoste pentru acest amant periculos, Kamila acceptă rolul conspirativ parafat de un frumos angajament
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
realizează eroarea morală după un proces de conștiință înainte de a furniza agenției informațiile cele mai compromițătoare cu putință. Însă ceea ce nu înțelege este că poliția secretă este decisă să-l distrugă cu orice preț și prin orice mijloace pe acest intelectual intransigent în opțiunile sale morale. Finalul accentuează alura melodramatică și fățiș tezistă. Roman a devenit la rândul său purtătorul stigmatului rasial ca și dl Klein, descoperindu-i-se o origine iudaică, circumstanță agravantă dacă o adăugăm la lipsa de sinceritate
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
putea justifica tendința de clasă dominantă. O astfel de elită e nefastă fiindcă vrea să intre în rolul unei călăuze care are ambiția de a ne arăta drumul. În realitate, ne putem descurca și singuri, căci nu avem nevoie de intelectuali cu aere de directori de conștiință. Și ca un făcut, numele de care Daniel Clinici se împiedică sunt Pleșu, Liiceanu și Patapievici. Concluzie? Trebuie să luptăm împotriva oicărei forme de autoritate care își revendică privilegiul superiorității culturale. Lui Daniel Clinici
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5264_a_6589]
-
pe cale să se stingă, situație în care „copilăria copilului universal“, altă sintagmă călinesciană care a făcut carieră, își pierde cu încetul sensul. Creangă e prins într-o cultură de tipar sătesc, de o candoare și tihnă magice, pe care un intelectual format în mojarul citadin al rațiunii moderne îl digeră anevoie. Din acest motiv, după o vîrstă, pretențiile livrești ale cititorilor, atunci cînd sunt puse în atingere cu Creangă, produc o vie insatisfacție intelectuală. După 40 de ani nu mai poți
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
păreau mai vulnerabili. Persoane care au avut la un moment dat tăria de a susține moralul altora în momentele dificile, au acceptat și ele compromisul. Aici ne amintim cu strîngere de inimă de cedările la care au consimțit cîțiva dintre intelectualii noștri de prim-plan, care s-au impus prin activitatea lor după „eliberarea” din 1964... Organele represive aplicau străvechiul dicton Divide et impera. Strădania lor de a obține declarații de solidarizare urmărea un dublu țel: pe de-o parte să
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
replică. E ca într-un turnir în care, în loc de cai și armuri, vezi cum probele chemate a sprijini o nuanță sunt încărcate cu sarcasme și aluzii malițioase. Iar cînd mărul discordiei stă în clasicul contencios dintre religie și știință, cearta intelectualilor e neașteptat de încordată, grație fermentului de controversă care la animă repulsiile. În fond, ca un intelectual să nu fie plicticos e îndeajuns să-l silești să mediteze la ideile vrăjmașului. Va uita de maniere cordiale, dovedind că nimic nu
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
sprijini o nuanță sunt încărcate cu sarcasme și aluzii malițioase. Iar cînd mărul discordiei stă în clasicul contencios dintre religie și știință, cearta intelectualilor e neașteptat de încordată, grație fermentului de controversă care la animă repulsiile. În fond, ca un intelectual să nu fie plicticos e îndeajuns să-l silești să mediteze la ideile vrăjmașului. Va uita de maniere cordiale, dovedind că nimic nu-l înviorează mai mult decît temele care îi provoacă o înveninată antipatie. Adunate sub egida Fundației Templeton
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
estetică se usucă. În fine, sub unghi moral, religia cultivă altruismul, atîta doar că sîngele care curge în lume din cauza religiilor spulberă elevația poruncilor divine. Se vede limpede, turnirul argumentelor pro și contra e inepuizabil. Curios este altceva: odată ce un intelectual și-a fixat gustul fideist (credință sau necredință), argumentele pe care le va invoca vor fi selectate anume pentru a-i întări gustul de bază, tocmai de aceea, în volumul de față, nimeni nu poate convinge pe nimeni și toți
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
întări gustul de bază, tocmai de aceea, în volumul de față, nimeni nu poate convinge pe nimeni și toți se despart la fel cum erau înaintea dialogului. Ce înseamnă asta? Că pretenția unui dialog fără prejudecăți e literă ineptă: orice intelectual își sprijină mintea pe un mănunchi de premise vitale, iar printre ele se află și gustul de tip fideist: respectivul crede sau nu crede, iar logica minții sale va fi amprentată a priori de dispoziția inițială. Acest gust precede orice
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
tip fideist: respectivul crede sau nu crede, iar logica minții sale va fi amprentată a priori de dispoziția inițială. Acest gust precede orice judecată valorică, fiind o prejudecată cu rang de principiu ordonator. În schimb, dacă vrei să omori un intelectual, cere-i să renunțe la „ideile preconcepute“ și să gîndească liber: vei face din el un robot docil care va intona la comandă regulile în vogă ale ultimei ideologiii. Toată arta e ca, acoperind de deriziune prejudecățile celuilalt, să ții
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
memorialistului involuntar, explicând în ce fel profesia a creat o structură mentală predispusă exact acestui gen de activități. Iată, așadar, că și în împrejurări de-un dramatism extrem, autorul nu-și poate reprima aspirația de-a face istorie - istorie personală. Intelectualul nu adoarme nici o clipă, furnizându-i părții în suferință a ființei sale materia primă a meditației. În ciuda împrejurărilor, această parte a identității pare cel mai bine pregătită pentru a înfrunta eternitatea. E o lecție la care ar trebui să medităm
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
se pare un lucru apropiat de fericire.” Aceste lucruri, scrise în luna mai 2010, când Tony Judt mai avea de trăit vreo nouăzeci de zile, sunt mai mult decât un testament: ele sunt o cutremurătoare declarație de conștiință a unui intelectual implicat. Umbra istoricului se ridică în aceste momente tragice pentru a pune ordine în ceea ce părea a fi pierdut pentru totdeauna. Tony Judt nu se consideră un om excepțional. Întregul său demers e bazat pe credința că împrejurările vieții au
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
care intră în pielea unor profeți ai pierzaniei, prezicînd tocmai colapsul pe care Spengler l-a intuit acum un secol, dovedesc nu doar lipsă de tact, dar chiar o gravă inadecvare la exigențele momentului. Dar cum într-o epocă un intelectual nu-și capătă noblețea decît așezîndu- se într-o flagrantă inadecvare față de ea, Roger Scruton e un vizionar sumbru și încăpățînat, din a cărui ținută nobilă a ieșit o carte izbutită: Cultura modernă pe înțelesul oamenilor inteligenți, o descriere a
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
ființe dornice a-i suporta riturile de trecere. Asistăm la extincția unei specii umane, cu ivirea în urma ei a ceva atît de inferior și de grobian, încît a mai vorbi de cultură e impropriu. Aceasta e situația civilizației occidentale: puținii intelectuali care mai păstrează ștacheta valorilor umaniste își dau seama că în urma lor vin niște generații abrutizate, cărora puțin le pasă de Goethe, Wagner sau Baudelaire, și care își găsesc plăcerea în degustarea pornografiei dure și a kitsch-ului mediatic. Și
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
puțin le pasă de Goethe, Wagner sau Baudelaire, și care își găsesc plăcerea în degustarea pornografiei dure și a kitsch-ului mediatic. Și a doua mare dramă este că cei care au împins tinerele generații pe panta degradării sînt chiar intelectualii care și-au făcut din compromiterea tradiției un crez intim. Cine sînt atunci cioclii universitari a căror perorație sinucigașă a împins lucrurile pe acest făgaș? Răspunsul lui Scruton e fără echivoc: generația ‘68, în numele revoltei împotriva interdicțiilor, este cea care
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
1982), iar pe de alta, în tentativa de a scoate personalitatea acestuia din conul de umbră în care se află. Cel de-al doilea obiectiv vizat de ediția lui Ilie Rad este cu atât mai îndrăzneț, cu cât colaborarea unor intelectuali cu fostul regim face obiectul unei dezbateri pe cât de delicate, pe atât de necesare. Salut în acest volum, înainte de toate, o ediție autentică, de bună calitate filologică. Ilie Rad nu urmărește, prin publicarea scrisorilor lui Iorgu Iordan, să adauge pietre
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
același personaj pe care îl știm din amintirile orale ale universitarilor bucureșteni: un pic morocănos, sucit, cam cârtitor, cu vorbe „de duh” căutate și voit învechite. Îi place de Ilie Rad nu numai pentru că îi acordă atenția pe care tinerii intelectuali bucureșteni (fără preocupări lingvistice) i-o refuzau cam de multișor, ci și pentru că vede în el o structură morală țărănească, pe care s-a altoit pregătirea intelectuală clujeană. Dar intră rareori în confesiuni și tot atât de rar în anecdotică, preferând să
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]