74,681 matches
-
lucrarea din punct de vedere teoretic, prelucrând o vastă literatură de specialitate. Meritul acestei părți este îmbogățirea literaturii de specialitate românești din domeniul adopției copiilor. Capitolul 1 tratează evoluția practicilor și a formelor de adopție a copiilor în contextul schimbărilor intervenite de-a lungul istoriei mai îndepărtate și a celei mai recente. Sunt abordate formele adopției, precum adopția închisă și adopția deschisă în diferite grade, adopția națională sau cea domestică, precum și adopția internațională, adopția transculturală, transetnică sau transrasială. Prezentarea contextului social
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
adopție diferă însă, de la un studiu la altul. Astfel, autori diferiți definesc în mod diferit acest concept. Cu siguranță, cel mai "crud" indicator al nereușitei este reprezentat de ruptura legăturii dintre părinții adoptatori și copiii adoptați. În funcție de momentul în care intervine această ruptură, vorbim pe de o parte de întreruperea adopției (proces care are loc înainte ca adopția să se finalizeze din punct de vedere legal), respectiv de desfacerea adopției (când ruptura intervine după finalizarea legală a procesului de adopție). Majoritatea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
adoptatori și copiii adoptați. În funcție de momentul în care intervine această ruptură, vorbim pe de o parte de întreruperea adopției (proces care are loc înainte ca adopția să se finalizeze din punct de vedere legal), respectiv de desfacerea adopției (când ruptura intervine după finalizarea legală a procesului de adopție). Majoritatea studiilor se centrează pe adopțiile întrerupte, considerăm noi din două rațiuni: pe de o parte numărul cazurilor de adopții întrerupte este mai mare decât numărul celor desfăcute, iar pe de altă parte
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
întrerupte, considerăm noi din două rațiuni: pe de o parte numărul cazurilor de adopții întrerupte este mai mare decât numărul celor desfăcute, iar pe de altă parte, aceste cazuri sunt mai ușor de identificat, ca urmare a faptului că, întreruperea intervine într-o perioadă în care familia în formare este îndeaproape urmărită de specialiști. Realizând o trecere în revistă a unui număr de nouă studii efectuate pe diferite categorii de copii cu nevoi speciale adoptați, Triseliotis 69 estima o rată a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Studiile empirice indică, în mare măsură rezultate pozitive. De pildă, Grotevant și colaboratorii săi184, în diferite studii, arătau că familiile adoptive nu prezintă temeri legate de eventuala încercare a părinților biologici de a-și recăpăta copilul/copiii sau de a interveni excesiv în viața lor; părinții adoptatori simt că dețin controlul asupra gradului de intruziune a părinților biologici în viața lor, sunt mult mai empatici în raport cu copiii, dar și cu părinții biologici, au un sentiment de încredere în raport cu permanența relației dintre
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
fiind "naturale" și centrale pentru identitatea umană; ideologic, când "mandatul" maternității devine o obligație patriotică, etnică sau eugenică; psihologic, când procreerea se identifică cu deciziile raționale sau iraționale, aspirațiile, emoțiile femeii sau cuplului și la nivelul politicii demografice, când statul intervine, direct sau indirect, în încercarea de a reglementa dinamica fertilității și de a influența cauzele și consecințele sale355. În prezent, în România, nu mai putem vorbi despre o obligație patriotică de a deveni părinte și de o politică pronatalistă agresivă
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
aceeași persoană cu cea a arhimandritului. Lipsa altor surse asupra acestei întâmplări nu poate duce însă la o concluzie definitivă (de pildă, la 1911, Șerboianu nu mai era student, ci ierodiacon, după cum precizează Arghezi întrebarea este dacă nu cumva Șerboianu intervenise pentru a îl apăra pe acel student sau era vorba chiar de persoana sa). Conform altor surse, Calinic I. Popp Șerboianu a luat parte la Primul Război Mondial, în calitate de ofițer de cavalerie 34. După încheierea războiului, pentru o perioadă suplinește
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fi arsă după deces, însă refuză orice asistență religioasă. Arhimandritul specifica faptul că o asemenea situație nu contravenea bunului simț și legilor Statului, deoarece incinerarea era permisă din punct de vedere legal. Pe de altă parte, Biserica nu trebuia să intervină aici, deoarece nu avea dreptul de a se răzbuna nici pe familie, nici pe cel decedat, care poate fi judecat cu adevărat doar de Creator. Complicații mai multe aducea cea de a doua situație: voința cuiva de a fi ars
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în Glasul Monahilor de către Ioan (Irineu) Mihălcescu, la aceea oră decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București 210. Semnificativ este faptul că această poziție se înregistra înainte apariția revistei Flacăra Sacră. Mihălcescu, ceva mai târziu viitor Mitropolit al Moldovei, intervenea în tematică pornind de la constatarea creșterii necrologurilor anunțând incinerarea din ziarul Universul. Din capul locului se preciza astfel că acțiunile cremaționistilor erau în creștere la fel ca și utilizarea practicii în sine, articolul său fiind un semnal de alarmă în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
textelor sunt: corectarea gramaticală tacită, acolo unde a fost cazul: de pildă crematoriul în loc de crematorul; am păstrat unele formulări specifice vremii, utilizate de către autor, de exemplu omenirei în loc de omenirii, cremațiunei în loc de cremațiunii, greșală în loc de greșeală, bisericei în loc de bisericii etc.; am intervenit acolo unde era necesar în alte categorii: ceiace am utilizat formula actuală de ceea ce. Am utilizat parantezele drepte în cazul numerotării unor texte, publicate succesiv sau nu în mai multe numere ale revistei "Flacăra Sacră". Unde în text apar, după
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
simpatie, omul decedat supraviețuia în amintirea și sentimentele celor rămași în viață, fapt care a condus la stabilirea cultului morților, în alt sens decât cel igienic și pe care l-am putea numi oarecum religios, căci la stabilirea lui au intervenit și elemente din domeniul psihologiei, precum: frica, credința, speranța, iubirea etc. Omul primitiv neputându-și explica multiplele fenomene naturale pe care zilnic le observa, a-nceput să aibă față de unele admirație (ex. luna, stelele etc.); față de altele admirație și recunoștință
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la ce sancțiuni trebuie să se recurgă, dacă mortul și-a avut convingere proprie și n-a crezut nici în Dumnezeu și nici în puterea harică a Bisericii? Să se răzbune pe urmași? Să blesteme pe cel mort roi să intervie cu forța? Nici una, nici alta! Biserica va lăsa la judecata lui Dumnezeu pe cei apostați și nu se va răzbuna pe cei vii, căci aceștia nu au nicio vină. Dar dacă Biserica nu și-a dat consimțământul pentru practicarea incinerării
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fi zărit în mod clar și, astfel, indubitabil. Problema culturii ca și aceea corelativă a barbariei nu devine inteligibilă din punct de vedere filozofic decât dacă este raportată în mod deliberat la o dimensiune a ființei în care nu mai intervin nici cunoașterea conștiinței, nici cea a științei, care este o formă elaborată a sa, dacă este pusă în relație cu viața și numai cu ea. Aceasta este prima implicație a afirmației potrivit căreia cultura este cultura vieții. Ea nu înseamnă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mediului extatic de vizibilitate în care devine vizibil tot ceea ce mi-e dat să văd. Dacă totuși spaima rămâne intactă în ciuda pervertirii raportării la lume și a prăbușirii oricărei obiectivități, este pentru că această raportare intențională la o lume nu mai intervine în spaima însăși și nu are nici un loc în ea este pentru că spaima nu se dă niciodată ei înseși prin intermediul acestei raportări, al unei viziuni oarecare sau al ek-stazei în care se fondează orice viziune. În ce fel se dă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
condamnare. Numai atunci când domeniul științei este perceput ca singurul domeniu al ființei care există cu-adevărat și, astfel, cel în care se găsesc viața și cultura sa este surghiunit în ne-ființă sau în aparența iluziei, filozoful are datoria să intervină. Încă o dată, nu cunoașterea științifică este pusă în cauză aici, ci ideologia care i se asociază în zilele noastre și potrivit căreia aceasta este singura cunoaștere posibilă, cea care trebuie să le suprime pe toate celelalte. Căci iată aici singura
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lumea estetică pe care o alcătuiesc. Se întâmplă doar ca o lume prin natură estetică să capete chipul care îi este propriu în epoca modernă: cel al oribilului și al ororii. Rolul științei devine clar atunci când aceasta își propune să intervină în chiar interiorul esteticii, înțeleasă de data asta ca o disciplină a cunoașterii. Cuvântul "estetică" are într-adevăr mai multe accepțiuni, și aceasta în mod necesar. Potrivit structurilor fundamentale ale ființei și împărțirii lor originare, el este înțeles într-un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să confunde opera cu suportul său, să-și închipuie că autenticitatea celei dintâi o acoperă în mod riguros pe aceea a celei de-a doua și că, dacă suportul a fost refăcut, opera originală nu mai există. În acest moment intervin distrugerile monstruoase de care am vorbit și în privința cărora Daphi constituie, din păcate, un exemplu printre multe altele. Pe de altă parte, afirmăm că lumea sensibilității, care este lumea reală a vieții în cadrul căreia lumea științifică nu este decât o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
manipularea unui obiect, convocarea unui oarecare proces care se pornește să funcționeze el singur și căruia, ca simplu spectator, savantul îi cere să exhibeze un "adevăr" străin, cel al naturii, a cărei alteritate, adică obiectivitate, o păstrează, ferindu-se să intervină în ea sau, dacă acest lucru este imposibil, neutralizând această intervenție, tratând-o pe aceasta chiar ca pe un proces obiectiv cea dintâi, experimentarea în viață, nu are altă cale și, fără îndoială, alt scop decât să facă apel la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa prealabilă în condiția de fenomen, iar în al doilea rând, luarea sa în considerare de către o știință care, în acest act de tematizare și prin el, face din el tocmai "obiectul" său. Între fenomenul primitiv și obiectul-temă al științei intervine, este adevărat, o diferență, diferență constituită de ansamblul presupozițiilor și al deciziilor care definesc această știință. De pildă, știința galileană a ales să excludă din cercetarea sa proprietățile subiective ale naturii pentru a nu reține din aceasta decât formele sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Metode mai elaborate, mai "precise", pe care se cuvine a le numi cel mai adesea metode restrictive, sunt puse în operă atunci când cercetarea se dovedește într-adevăr incapabilă să răspundă în mod adecvat modului în care se înfățișează obiectul. Aici intervine decizia despre care am vorbit, abstracția prin care, renunțând să echivaleze cu deplina concretizare a obiectului și mai întâi cu cea a modului său de înfățișare, o știință, definindu-se în acest fel, își propune ca axiomă metodologică să nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și apoi ale studentului sunt reflectarea acestui proces de autodezvoltare a vieții, sau, mai curând, se confundă cu el. Iată de ce trebuie să spunem din nou că acest proces își are finalitatea în sine, adică în viață. Ansamblul medierilor care intervin în Universitate nu sunt decât aparente: a intra în posesia unui limbaj, a unei cunoașteri, a unei tehnici, și aceasta în cadrul unui învățământ și prin el, nu înseamnă niciodată altceva decât a intra în posesie de sine, în măsura în care actul corporal
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
culorii roșii, a durerii etc.), ci doar, pornind, dimpotrivă, de la acesta din urmă și astfel afirmându-l și presupunându-l așa cum se afirmă, se presupune și se cunoaște el însuși, putem să constatăm corelarea lor aceasta nefăcând de altfel să intervină în sine decât reprezentarea subiectivității în psihismul uman și niciodată subiectivitatea însăși, care se retrage și se reține în Noaptea inextatică a imanenței sale pure. Nu este posibil a obține pornind de la biologic nici cea mai neînsemnată cunoștință privind subiectivul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
constituită de modalitățile elementare de satisfacere a nevoii, ci implică o punere în raport constantă și mereu activă a subiectivităților care o alcătuiesc. Această interacțiune esențială, care-și află posibilitatea în repetare și în contemporaneitatea care rezultă din aceasta, nu intervine mai întâi ca mod deliberat al transmiterii cunoașterii în formele nobile ale culturii, ci se manifestă spontan, prin intermediul fenomenelor de intropatie și de imitare, ca însuși procesul în care se auto-constituie orice intersubiectivitate patetică concretă. Când aceasta se alienează în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a devenit existența reală. Această societate nu este atât a asistaților social, cât a asistaților mintal. Odată cu omnidezvoltarea existenței mediatice și a valorilor sale, cultura în mod global care i se opune punct cu punct este scoasă din joc. Aici intervine cenzura absolută despre care am vorbit, atât de nemiloasă, atât de radicală încât mass-media înseși îi sunt supuse și, determinate de publicitate, de ratele de audiență, de legea implacabilă a celor mai mulți, a uniformizării de jos în sus care se împopoțonează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
stabilite încât aceasta era, în fapt, subordonată mecanismelor politice ale statului comunist. Relațiile interumane erau ordonate în sensul funcționalității familiei pentru societatea socialistă în ansamblu. Familia era, în primul rând, cadrul în care devenea posibilă realizarea politicii pronataliste 12. Statul intervenea privind căsătoria și divorțul, locuințele, numărul copiilor, educația acestora, petrecerea timpului liber 13. În perioada de tranziție, familia este instituția ce resimte și susține din greu costurile sociale ale transformărilor economico-statale. Dihotomic privită, familia este considerată ca un mediu de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]