6,649 matches
-
genială asta cu PUL-ul și ce lovitură, care o să-l facă ministru pe dom’ Emanuel al nostru și n-o să-i mai trebuiască Blocada, o să vedeți, cât de curând ne va pune pe liber... Știau, nu-ți trebuia cine știe ce intuiție ca să-ți dai seama, Milică-tată, Rafaele, Codruțe, Octave, Doinițo și Angelico, puteați să vă duceți la culcare iarăși, care pe unde v-or fi soarta și norocul. Până atunci însă, Codruț număra la pagini: sunt șase, plus discursul președintelui, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
întrebat eu, uimit. — Apoi am început să economisesc bani și să merg la restaurante ca să văd ce gust trebuie să aibă, de fapt, mâncarea. Îmi aminteam apoi gustul și acționam în consecință. Pot să spun că stau bine la capitolul intuiție, deși cu logica e mai greu... — E nemaipomenit că ai ajuns să gătești atât de bine fără să te fi învățat cineva. — N-a fost ușor, a spus Midori oftând, mai cu seamă că eu creșteam într-o casă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și ce-i cosinus. — Nu pot să cred! Doar ai absolvit un liceu, nu? Cum naiba ai intrat la facultate? Nu fi prost! spuse Midori. Nu trebuie să știi mare lucru ca să intri la facultate. Ai nevoie doar de puțină intuiție... și eu am cu carul. „Alegeți răspunsul corect din următoarele trei variante.“ Așa sună enunțul și eu îmi dau seama imediat care e cel corect. — Eu n-am intuiția ta, așa că trebuie să învăț sistematic, măcar până la un punct... la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mare lucru ca să intri la facultate. Ai nevoie doar de puțină intuiție... și eu am cu carul. „Alegeți răspunsul corect din următoarele trei variante.“ Așa sună enunțul și eu îmi dau seama imediat care e cel corect. — Eu n-am intuiția ta, așa că trebuie să învăț sistematic, măcar până la un punct... la fel cum își adună cioara proviziile în scorbura copacului. Și-ți servește la ceva? — Nu știu, dar probabil că până la un punct lucrurile sunt mai ușoare. — Dă-mi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
terminat, trebuie să începem. Barney rămâne lângă ușă cu o expresie pe cât de nervoasă, pe atât de exaltată. Încep să-mi dau seama despre ce e vorba, dar înainte să mă laud cu asta și să obțin puncte prețioase pentru intuiția feminină, în prag apare o femeie. Este înaltă și subțire, are un păr castaniu foarte îngrijit și poartă un costum gri deschis, simplu, dar elegant. La gât are un colier de perle, indiscutabil naturale - o femeie de o asemenea eleganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bâjbâiseră una după alta timp de mii de ani, trecând prin nenumărate încarnări, iar acum, Doamne-ajută! se regăsiseră pentru totdeauna. Copilul lor astral era Tubu, birmanezul cu ochi albaștri ca ai zeului Shiva. Chiar părintele Gherontie de la Frăsinei îi confirmase intuiția aceasta, dar și o bătrânică culegătoare de ierburi de leac din zona Babadag. Toate astea erau debitate cu o voce atât de catifelată, de pură, încât nici nu te puteai supăra pe ea. - Bine, bine, tu ți-ai găsit jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încălzea inima, nu liniștea sufletul. Aerul părea rezultatul respingător al unei experiențe chimice nereușite; solul avea culoara unei nave cosmice industriale. Lui Lambert îi fu milă de orice ar putea trăi aici. Dar s-ar putea oare dezvolta viața aici? Intuiția îi sufla că nu. Poate că avea dreptate Kane când zicea râzând că lumea aceasta era un paradis conceput pentru cine știe ce creatură necunoscută. Dacă ar fi să aibă dreptate nu și-ar dori deloc să aibă de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rezultatului apăru atât de brusc pe ecran încât era gata să-l șteargă și să-și continue ancheta când își dădu seama că avea în fața ochilor un răspuns cu cap și coadă. Necazul cu ordinatoarele, se gândi Ripley, era lipsa intuiției. Doar o structură deductivă. Trebuia să pui întrebările potrivite, altfel... Parcurse citirea rapid, mormăi și ceru prin intermediul tabulatorului o dezvoltare. Mama avea câteodată prostul obicei de a rămâne evazivă, cu totul incertă. Trebuia să știi cum să extragi răspunsul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-o și pe asta ! Singura voastră speranță de viermi este „sănătoși să fim !” ; ei bine, n-o să mai fiți nici sănătoși ! Și atunci elefantul a rupt țarcul. Sau, dacă preferați jargonul nostru neaoș, a explodat mămă liga, demonstrînd încă o dată intuiția lui Mircea Vulcănescu : la români se poate atunci cînd nu se mai poate. În termeni mai puțin metaforici, pactul social s-a rupt. Puterea și statul în ansamblul lor sînt delegitimate, și nu o persoană, o lege sau alta : „Ne
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
asediul. Este necesară însă și descoperirea unui centru al sensului, ca sens al oricărui sens, în jurul căruia să se construiască sensul vieții, și, plecând de la care, să se dezvolte o nouă interpretare a realității. Această descoperire poate să fie o intuiție globală, aproape un fel de iluminare imprevizibilă după ce s-a întreprins o îndelungată și neliniștită cercetare. În mod normal, aceasta trece însă prin înțelegeri parțiale și domenii particulare, ce pregătesc de fapt o considerație mai amplă și globală, ca parte
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
transformă într-o problemă. Această problematizare are loc oricum în interiorul unui context global mai amplu, ce are la bază acea mirare de care s-a amintit mai sus. A gândi până la capăt înseamnă deci, a duce o determinată cunoaștere spre intuiția ei originară, adică o raportare la ea din perspectiva teoretico-psihologică a aceleiași mirări. Atitudinile tipice vieții teoretice, în sensul tare al termenului, mirarea originară și gândirea dusă până la capăt, prezintă, așadar, un raport special cu status-ul omului de credință
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ultimă seară a ruletei, practic toată protipendada orașului se adunase în uriașa hală frigorifică din subteranele abatorului. Decorul sălii putea părea cu totul ciudat celui care se obișnuise cu luxul ostentativ, de parveniți, al sălilor dinainte. Nu știu dacă o intuiție a cuiva sau o reminiscență din à rebours condusese la acel hibrid nostalgic, la amestecul acela oarecum pervers de promiscuitate și rafinament, al cărui efect era mult mai puternic decât al fastului de-acum doar câteva luni. La prima vedere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
impresii mozaicate s-au topit parcă și-au început să curgă, moi ca plastilina și la fel de colorate și cu același miros aproape, de sămânță de in. Am avut brusc sentimentul totului. Era o lumină palidă, o tensiune fără limite, o intuiție fără comunicare. Am stat o clipă suspendați și apoi, ca șopârlele dimineața, ne-am dezmorțit încetul cu încetul, revenind la viața noastră limitată. M-am trezit transformat, transferat în Gina. Mi-e imposibil să mai amân descrierea, trăirea momentului ăstuia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avut unde s-o pună) cele câteva fraze ale melodiei, care la acest instrument barbar și totuși rafinat sunau inedit, pătrunzător. Surescitat, își notă în jurnal că "același maniac" reușise bizara performanță de a reinventa, notă cu notă, prin cine știe ce intuiție parapsihologică, partitura singurului imn orfic care ne-a parvenit din Antichitatea grecească. Trebuie într-adevăr, scrise mai departe Profesorul, să fie vorba de ceva asemănător "vorbitului în limbi" sau acelor viziuni detaliate pe care unii oameni le au cu privire la orașe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care tânărul saxofonist l-a jucat în popularizarea giganticei opere și personalități a arhitectului. Încă de la primele note emise de orga acestuia, pe care le ascultă așezat pe canapeaua din față a mașinii, unde fusese invitat amabil, Profesorul avu intuiția a ceea ce se întîmpla de fapt, căci, după ce mai cântă de vreo două ori imnul orfic, pe neașteptate organistul trecu la altceva. Era o gamă nouă în repertoriul său, dar de fapt veche de mii de ani, o gamă care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eurasian, nu putea nici să audă de asemenea lucruri și era fericit de teroarea dezlănțuită de poliție și armată; dar în ziua aceea venise să-mi ceară o sută de rupii și nu putea să mă contrazică. Am avut atunci intuiția lașității lui și m-am recunoscut atât de bine în jena lui de a discuta o credință, încît m-am întristat. Dar mai era ceva: Harold venise și pentru a mă spiona, să vadă cum locuiesc aici, dacă duc, într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a te cunoaște, ediția a III-a, Editura Polirom, Iași, 1999.) Valorile individuale (dacă ai bifat cel puțin 4 aspecte pozitive din tabel, înseamnă că știi deja să-ți folosești potențialul): □ gîndire + acțiune □ inteligență practică / inteligență teoretică □ perspicacitate și eficiență □ intuiție + organizare □ imaginație + creativitate □ relaționarea și interacționarea cu interesele unui grup mai mare □ spirit de echipă □ capacitatea de concepție / disponibilitățile de execuție □ cunoașterea, motivarea și mobilizarea oamenilor □ capacitatea de analiză → disponibilități pentru lucrul în echipă □ capacitatea de sinteză → aptitudini de conducere
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
ontic cu noi și inedite chipuri, manifestări ale diferitelor elemente din lumea cotidianului imediat. Absența mâinii favorizează, astfel, dezvoltarea unei perspicacități interioare a modului de atingere și explorare virtual, mod ce se fundamentează nu pe empiricul tactilului concret ci pe intuiție, presupunere, imaginație, reformulare. Aici un lucru ce nu poate fi prins spre utilizare datorită absenței mâinii este cercetat și deschis în chipurile și posibilele sale întrebuințări ascunse, este deja închipuit în multiple scenarii ale utilizării revelându-și, astfel, potențe noi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
întru transcendență. Aici chiar recunoașterea exclusivă doar a imanentului, postularea acestuia prin respingerea posibiltății de existență a transcendenței se raportează, într-un mod incoștient, involuntar, la un fundament universal a cărui esență este intuită ca fiind ancorată transcendent. Negarea acestei intuiții determină, într-un astfel de contex, schimbarea limbajului și a modalității expunerii dar nu și-a sensului evocat. El poate fi ascuns însă nu neutralizat dovedindu-i-se inexistența. Ființarea lui rămâne prezentă atât în acceptarea cât și în respingerea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acesta, prezența copleșitoare a răului în oceanul afectelor umane dar și irumperea insulară a binelui ca profeție despre o realitate invariabilă ce impune mundaneității efemere axiome primordiale, constituie pentru conștiința care îndură suferințele de ordin spiritual descoperiri, relevări ale propriei intuiții trezite și perfecționate prin spasmul durerilor pur sufletești. Cel lovit de agonia durerilor sfredelitoare ale trupului își întinde mâinile agitate și tremurătoare spre deschiderea către transcendența în care speră să-și regăsească tihna nepătimirii corporale. Suferindul deficiențelor trupești se apleacă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un nedeterminat în structura strălucirii sale absolute. O astfel de extensie abisală a cărei nobile perfecțiuni se dovedește insondabilă spiritului uman în acest sens fiind nedeterminată, adică necircumscrisă sau incompatibilă cu demersul unei definiri cuprinzătoare, se între-zărește pentru suferind, pentru intuiția sa palpitândă drept dimensiunea primordialităților întemeietoare. Cel pătruns de sfâșierea ascuțită ce sfredelește dinspre trup spre spirit ca durere a corporalității, cel damnat la calvarul deficiențelor și incompletitudinii trupești sau conștiința apăsată dramatic de tragediile spiritului trei ipostaze în care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ei confuză, și a fost o mică problemă până să adoarmă, ceea ce l-a agasat pe Niki. Sigur, trebuie să aibă și el stress-ul lui, uneori din nimic se enervează, bineînțeles, educația îl determină să se abțină, dar ea, cu intuiția ei, îl simte că se enervează. Și, când se întorsese în sufragerie, Niki, cu agitația copilărească pe care o capătă atunci când bea un pahar în plus față de cum este obișnuit, a pus în brad toate artificiile și, când ea a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui, dreptate. O copilă, Sophie - o copilă față de el, care îl ațintește cu ochii ei, cuminți și atoateștiutori, mari și albaștri. O copilă față de el, dar care cunoaște viața dintr-un pur instinct, neavând nevoie să o mai și înțeleagă. Intuiția feminină care, ocultă și vicleană, stăpânește lumea, în timp ce lui nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să-și plece, supus, înalta frunte pleșuvă. — Totuși nu credeți... nu vi se pare... stăruie tânărul. — Da, dragul meu, îmi este foarte clar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care el îl consideră exagerat de sever de a judeca oamenii, țara asta... Dar cum de ajungem să știm modul în care suntem gândiți de ceilalți, chiar de cei ce ne-au menajat susceptibilitățile, aprobându-ne fiecare vorbă ? Prin intuiție, spun teoriile cele mai moderne, teorii ce contrazic pozitivismul atotputernic. Profesorul Mironescu regretă tot mai tare că n-a comandat la vreme cărțile acestui foarte en vogue Bergson. Intuiția, deci, îi spune exact nuanța particulară a condescendenței cu care îl
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cei ce ne-au menajat susceptibilitățile, aprobându-ne fiecare vorbă ? Prin intuiție, spun teoriile cele mai moderne, teorii ce contrazic pozitivismul atotputernic. Profesorul Mironescu regretă tot mai tare că n-a comandat la vreme cărțile acestui foarte en vogue Bergson. Intuiția, deci, îi spune exact nuanța particulară a condescendenței cu care îl privește fostul său student : o senzație vie, ca o pâlpâire de lumină. Cum este însă o senzație deranjantă, el evită să dea frâu liber gândurilor în această direcție. Profesorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]