4,202 matches
-
să-și ridice mâinile pentru a-și acoperi fața. Monstrul era aproape. Ea-l împinse cu toate puterile. În timpul luptei, se împiedică, răsturnă materialele și instrumentele chirurgicale. Picioarele îi alunecau pe podeaua udă. Ploaia deluviană care cădea mereu din tavan inunda încăperea și o orbea. Chiar dacă potopul nu-i pria creaturii, picioarele și corpul i se făcuseră prea vâscoase ca Ripley s-o poată prinde. Newt urla întruna, neputând să-și ia ochii de la această scenă. Ea nu văzu picioarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Încercară toți să-i dea ascultare, se îmbrânciră în tunelul strâmt. Din spatele lor se auzea un zgomot metalic: o grilă de aerisire fusese smulsă. Căzu cu zgomot și o umbră amenințătoare se vârî în deschizătură. Vasquez își luă arma și inundă pasajul cu un potop de foc. Toți erau conștienți că ea nu le acordase decât un scurt răgaz și că erau prinși în capcană. Vasquez dădu capul pe spate și privi în sus. ― Suntem sub un puț vertical. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu răutăți și bucurii, rescriam povestea altora așa cum aș fi dorit eu să aibă loc, apoi mi-o însușeam, devenind vedeta simpatică sau antieroul de duzină, care nu se mai oprește din vorbit. Mă plasam în centrul atenției, cu reflectoarele inundând creierul. Nu trebuia să apară un învingător, lupta se ducea în surdină, virtual, prin tunelele encefalului sau în catifeaua roz a meningelui. Găsisem o scuză, mai știam câțiva ca mine. Nici unul nu ajunsese la doctor. La urma-urmei, exact ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
peste felie. Jos, la subsol, cică erau apartamente și-au rămas nu știu câți prinși acolo, printre dărâmături.“ „Fără aer?“, m-a întrebat Maria. Își mai revenise. „Cu aer. Nu asta a fost problema. S-au spart țevile și subsolul s-a inundat: înotau ca șobolanii, cu capul lipit de tavan.“ „Și n-a intervenit nimeni?“ „Ba da. Cineva de-afară a auzit strigătele de ajutor, a mers prin vecini, a dat de conducta principală de apă și-a închis-o. Am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la zeci de piese, indiferent de-actori și regizori. Eu, dimpotrivă; l-aș fi ocolit în toate felurile posibile: dând foc la scenă, strangulându-i pe mașiniști (să cadă decorurile-n capul lui Hamlet sau peste patul lui Oblomov) sau inundând sala cu apa de la hidrant. Mă scotea din minți artificialitatea jocului, felul în care actorii se chinuiau să mimeze diferite stări (nu le ieșea niciodată), pozele jalnice și patetice. Când ridicau cortina, parcă se descărca sarcofagul cu mumii pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
afară mai repede. Mirosea a gaz, sulf și closet, iar pe hol și în sufragerie te împiedicai de șisturile de praf și întuneric. De două ori pe an, doamna Matei uita apa deschisă (în baie sau bucătărie, după inspirație) și inunda apartamentul de dedesubt. De Crăciun, dispărea până după Anul Nou, nu știa nimeni dacă a plecat într-o vizită sau nu mai respiră. De la etajul 3, gunoiul zbura sâmbăta direct în stradă, proiectat de unul din membrii familiei Dorofte; măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sfânta Vineri căzuse (se-ajunsese la o înțelegere cu Ceaușescu, dar într-o zi trecuse pe-acolo nevată-sa și, văzând biserica printre betoane, ar fi zis: „Jos porcăria!“), Spitalul Brâncovenesc și Arhivele ajunseseră moloz, iar Pivnițele Regale de sub Calea Victoriei fuseseră inundate și-apoi astupate cu pământ. Cât despre Palatul Sinodal din Piața Unirii, el fusese mutat de inginerul Iordăchescu 22 de metri față de-amplasamentul original, în timp ce lucrul continua înăuntru, în birouri, pe holuri și-n bibliotecă. Aș fi obținut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încălțate în cizme înalte, cu tocul cui, subțire ca un fir de oțel. Îl simțeai împungându-te pe spate, înjosindu-te delicios. Toate păreau niște sclave supuse și fericite; câteva, mai nărăvașe, dansau într-un fel de cuști cu gratii, inundate de lumini violet. Bărbații erau puțini, nesemnificativi: niște suporturi pentru mișcarea tăcută și frenetică a femeilor. M-am întors la Bloody-Mary-ul meu. Un sfert de pahar de votcă, trei sferturi de suc de roșii. Deasupra, turnam piper și sare, râșnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încărcată cu circuite. Secret lacrimile din pungile de metal ale pleoapelor. Când mișc degetele și-nfig unghiile în carne, dau drumul micilor păienjeni de fier pe pânzele venelor, înregistrez înțepăturile acelor și păcănitul cleștișorilor, viteza de curgere a sângelui care inundă tendoanele. Din televizor mi se spune că „trăiesc“, că „iubesc“, că „am“ o grămadă de lucruri pentru cei din jur. Mă uit la tendoanele care-mi atârnă peste telecomandă. Mâine poate o să le repar. „Ăsta iar nu semnează.“, am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-aș fi băgat mâna în foc că și ajungea întreagă pe ecranul minții. Acolo mă chinuiam s-o instalez, ca o aplicație prea mare pentru capacitatea procesorului. Lumina albăstruie, de xenon, glisa dintr-o lampă hexagonală coborâtă din acoperiș, inundând o încăpere de-aceleași dimensiuni cu sala noastră. Prin spărtura decupată precis zăreai parchetul lăcuit și forma identică a pereților. Te simțeai mic și idiot, ca la ghișeu la Circa Financiară. În mijlocul camerei, niște tipi îmbrăcați în blugi și cămăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care s-a ocupat în Germania nazistă cu producția de bancnote false pentru Aliați.“ „Credeam c-a murit...“ „Cine-a zis că trăiește? Spre sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Hitler a dat ordin ca piața londoneză să fie inundată cu milioane de bancnote false și-obligațiuni trucate, pentru a pune la pământ economia britanică. Colapsul ar fi fost devastator, un haos total: bănci prăbușite, instituții de Stat falimentate, servicii publice stopate, magazine luate cu-asalt și devastate, piața alimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de cât țărână și oase. Aceasta este partea determinantă și hotărîtoare a Patriei (Delevrancea, 192-, pp. 8-9). Elevând religia ancestrală la rangul de stigmat identitar și marcă distinctivă a naționalității, Delavrancea asigură uvertura ortodoxismului al cărui concert ideologic avea să inunde sonor filarmonica culturală a interbelicului românesc, în special sub bagheta doctrinară a lui Nichifor Crainic. Patria nu e, așadar, doar pământul pe care un popor îl ocupă din întâmplare, el trebuie să fie "plămădit cu sângele și întărit cu oasele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Blaga este deconcertantă în cel mai înalt grad. Experiențial, lecturarea scrierilor lui filosofice are forța de a produce un efect paralizant. Cum să te mai încumeți să scrii după Blaga (cu atât mai mult despre scriitura lui Blaga), când ești inundat de conștiința sufocantă a faptului că, cel mai probabil, orice construcție lexicală pe care ai ctitori-o se apropie de a fi o cacofonie în raport cu concertul fonetico-semantic ce răsună prin stilistica blagiană? Epifania lecturală pe care ți-o prilejuiește cufundarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
toate țările satelit, birocrații ideologice, așa-zisele departamente Agitprop (termen rezumativ al sintagmei agitație și propagandă, n.m. D.Ș.) au fost create pentru a conduce campanii de spălare a creierelor, similare celor testate deja în Uniunea Sovietică. Sloganurile propagandistice au inundat toate publicațiile. Coordonarea literaturii a fost încredințată unor comisari fanatici al căror unic obiectiv era eradicarea tuturor formelor de gândire independentă. "Realismul socialist" a fost proclamat drept drumul spre perfecțiunea politică și culturală, iar producția de masă a unui asemenea
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
loc. Te căsătorești? Dacă mă căsătoresc?... Cum?... Care căsătorie?... bâigui, zguduit, Gavrila Ardalionovici. Era grozav de intimidat. Întreb dacă te însori; poate-ți place mai mult această expresie... — N-nu... eu... n-nu, minți Gavrila Ardalionovici și roșeața jenei îi inundă obrajii. Privi iute spre Aglaia, care ședea departe, și-și feri imediat ochii. Aglaia îl privea cu răceală, calm, insistent, nescăpându-l din ochi și urmărindu-i deruta. — Nu? Ai spus: nu? îl interogă cu insistență neîndurătoare Lizaveta Prokofievna. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el... dar... oare chiar se știe că Rogojin va ucide?! tresări prințul deodată. „Oare nu-i o crimă, nu-i o josnicie din partea mea să fac această supoziție cu un cinism atât de fățiș?“ strigă el și culoarea rușinii îi inundă dintr-odată obrajii. Era stupefiat, stătea în mijlocul drumului de parcă ar fi prins rădăcini în pământ. Dintr-odată își aminti și Gara Pavlovsk unde fusese de curând, și Gara Nikolaevsk, unde coborâse dimineață din tren, și întrebarea despre ochi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-vă spovedania mea deplină, din toată inima, să contribui astfel la propria dezvoltare intelectuală; cu acest gând am adormit pe la ora patru, având ochii înlăcrimați. Acum să mai credeți ce spune persoana cea mai onestă: chiar în momentul când adormeam, inundat la modul sincer de lacrimi interioare și, ca să zic așa, exterioare (pentru că, în cele din urmă, ajunsesem să plâng, asta o țin minte!), mi-a venit o idee infernală: „Ce-ar fi, la o adică, după spovedanie, să-i cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
greci. Negoțul din toată țara era în mînile grecilor... După tot cuvântul drept și fără voie te făcea să crezi că Grecia întreagă se strămutase în România... Vocea și puterea boierilor români se pierdeau în acel torent de străini ce inundaseră țara. În reclamația pe care Tudor o adresează Porții, el zice: Necontenitele și neauzitele patimi și chinuri ce suferim neîncetat de la Domnii greci cum și de la suita ce aduc cu dânșii, și de la toți grecii, neamul lor, ce s-au
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
zilele județene pentru șosele. Mai nici o șosea nu s-a creat de la căderea administrațiunei trecute. Acele moștenite sunt în starea cea mai rea de întreținere. Singurele lucrări ce se mai fac sunt canalizări de râuri precum Luncavățul la Marcea ), care inunda moșiile arendate și esploatate de prefect, construcțiuni de mori la aceleași moșii, și altele de asemenea natură. La 15 octombre era să se deschiză consiliul județean. Nu s-a putut completa două săptămâni și mai bine, fiind prefectul dus la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vedea câte un român... Mitropolitul țării, câteșitrei episcopii României, toți egumenii monastirilor erau greci; în școalele domnești profesorii - greci. Negoțul din toată țara era în mînile grecilor... Vocea și puterea boierilor români se pierdeau în acel torent de straini ce inundaseră țara. Toate acestea sunt scrise de un martor ocular, de un om ce era în vârsta * a putea vedea lucrurile, de adiutantul lui Tudor, care nu era amic al boierilor, precum nici Tudor nu era. Și la acest torent de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe cel gol, cercetează pe cel bolnav (Matei 25, 35‑36) etc. Dragostea apropie suflet de suflet, inimă de inimă și pune pe om În slujba omului. Dragostea face pe cel ce o are și o dezvoltă neîncetat să fie inundat de o sfântă bucurie, bucuria de a aduce altora bucurii, bucuria Împlini‑ rii dragostei de frate care este porunca divină de căpătâi ce stă la temelia celorlalte și constituie o condiție sine qua non intrării În Împărăția promisă. Iubirea creștină
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În partea de la nord fumegă potolit vulcanii seculari. Și în subsoluri, prin butiile pline de solare musturi, așteaptă baloturi mari cu cânepă pentru vestimentele unor amurguri somptuoase. În cazărmile aerate, lalelele și crinii stau în locul piramidelor de arme. În vegetațiile inundând grădinile, cântă un belșug ancestral, ca un pian care, rămas în fundul mării după un naufragiu ar scoate deodată acorduri din loviturile de undă. ș...ț Toate avalanșele strânse în tine, de la bucuria frenetică până la tristețea neîmpărtășită, se vor șterge oare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ministrul de externe ca o „măsură nedreaptă, care leza treburile interne ale României și constituiau o lovire a autonomiei noastre” . Potrivit lui Kogălniceanu, spunea cenzorul, românii nu erau antisemiți, doar că atunci „s-au speriat de năvălirea bagabondagiului străin ce ne inundă, bagabondagiul jidănesc din Galiția și Podolia care a deznaționalizat Bucovina, a inundat orașele Moldovei” . Cenzorul era de acord până și cu opinia lui Kogălniceanu conform căreia „chestiunea evreiască nu este nici o problemă politică, nici religioasă, ci o problemă socială deosebit de
CAROL I ŞI MIHAIL KOGĂLNICEANU SUB LUPA CENZURII COMUNISTE (1973-1977). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
României și constituiau o lovire a autonomiei noastre” . Potrivit lui Kogălniceanu, spunea cenzorul, românii nu erau antisemiți, doar că atunci „s-au speriat de năvălirea bagabondagiului străin ce ne inundă, bagabondagiul jidănesc din Galiția și Podolia care a deznaționalizat Bucovina, a inundat orașele Moldovei” . Cenzorul era de acord până și cu opinia lui Kogălniceanu conform căreia „chestiunea evreiască nu este nici o problemă politică, nici religioasă, ci o problemă socială deosebit de acută, legată de pericolul pătrunderii și În sate a unui element periculos
CAROL I ŞI MIHAIL KOGĂLNICEANU SUB LUPA CENZURII COMUNISTE (1973-1977). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
în mantale care se opresc din alergare și ochesc cu grijă. Măcelarul despică gâtul vitei cu un cuțit lung și foarte ascuțit care intră ca în unt. Sângele bufnește, mult și negru, părând că nu se va termina înainte de a inunda totul. Oamenii dărâmă un gard în fuga lor disperată. Soldați într-un genunchi trag de voie. Oameni căzând secerați. Vita se zbate, dă din picioare. Măcelarul lărgește căscătura de la gât, alt val de sânge. Panoramic peste sutele de morți care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]