3,017 matches
-
ilirilor verë, în celtă gwinien. În greaca 12 arhaică, cu circa 2 200 de ani înaintea erei creștine, vinul se numea woinos, apoi oinos, în greaca clasică, vinum în latină și în etruscă (de unde viino în limba siculilor, vino în italiană și în spaniolă, vinho în portugheză și vin în franceză), jajin sau vayim în ebraică, wain în limba din Saba și în abisiniană, iar apoi wein în germană și wine în engleză. Oricare ar fi rădăcina veritabilă a cuvântului vin
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a doua ediție, 1996), p. 46 și următoarele. 96 "Banchet" (în franceză, în original banquet): derivă din cuvântul "bancă", Dictionnaire étymologique de la langue française, ed. a șasea, PUF, Paris, 1975, p. 56. 97 Mai exact, agape însemna "dragoste frățească". În italiană se spune pur și simplu agape, în germană Liebesmal ("masă prietenească"), în engleză love feast ("banchet al afecțiunii"), în arabă aïdé sau fadal ("invitație frățească"). 98 Ceea ce numim astăzi "simpozion", pentru a desemna reuniunile din perioada modernă, pare a nu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
nu erau de acord. În același an, Papa Pius XI, prin enciclica Rerum omnium (26.I.1923)232, l-a desemnat pe Sfântul Francisc de Sales patron al jurnaliștilor, încurajându-i pe aceștia să apere doctrina creștină. Asociația "Azione Cattolica Italiana" (ACI) a jucat un rol important în pontificatele Papilor Pius XI și Pius XII; ea a sprijinit și a furnizat conducători pentru PPI, deși teoretic se autodefinea ca fiind "apolitică". Potrivit lui Casella, caracterul "nereligios" al PPI a fost motiv de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de Aurora franciscană. Între 1914 și 1923 a fost preot în parohiile catolice de la Răducăneni, Galați, Brăila, Huși și Fărăoani. Din august 1923 până în august 1943 a fost paroh la Bacău. În această perioadă a și predat, fiind profesor de italiană (1923-1929), a coordonat parohia Pustiana (1929-1934) și a călătorit de câteva ori a fost în străinătate, în scopuri spirituale. În primăvara anului 1944 și-a început peregrinarea prin țară: Gliganul de Sus (Argeș), București, Bihor, Bacău, Oradea, pentru a ajuta
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
L'Eglise catholique et la revolution francaise, vol 1, Paris 1950. Le Bon, Gustave, Învățămintele psichologice din războiul european, Editura "Librăriei Stănculesu", București, 1991. Leonis XIII. Pontifici Maximi. Acta 1881, vol. IV, Typographia Vaticana, Romae, 1885. Licata, G., Giornalismo cattolico italiano (1861-1943), Editrice Studium, Roma, 1944. Idem, La Rasegna Nazionale: conservatori e cattolici liberali italiani attraverso la loro rivista (1879-1915), Edizioni di storia e letteratura, Roma, 1968. Lostun, Mihai, Relațiile diplomatice dintre România și Vatican în perioada interbelică, Iași, 2005, Teză
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
2004, București, 2004, pp. 265-294 și nr. 4/2005, București, 2005, pp. 229-262. 8 J.F. Fuentes, J. Fernandes Sebastian, Historia del periodismo espanol, Sintesis, Madrid, 1997, J. Broucker, La presse catholigue en France, Centurion, Paris, 1992, G. Licata, Giornalismo cattolico italiano (1861-1943), Editrice Studium, Roma, 1944. 9 J.L. Ruiz Sanchez, Prensa y propaganda catolica (1832-1965), Universidad de Sevila, 2002, M.J. Ruiz Acosta, "El despegue de la "Buena Prensa" y El Correo de Andalucia en la Sevilla de comienzos X", în Ambitos, 2
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Acesta din urmă a fost la început instrumentul de informare al cooperativelor de credit din mediul rural și din acest motiv a distribuit până la 20.000 de exemplare în aceste zone extinse (Ibidem, p. 182). 221 G. Licata, Giornalismo cattolico italiano (1861-1943), (în continuare Giornalismo...), Editrice Studium, Roma, 1944, pp. 62-63. 222 Papa Leon XIII, Enciclica Etsi nos, 1882. 223 G. De Rosa, Luigi Sturzo: La Croce di Constantino, Roma, 1958, p. 174. 224 G. Licata, La Rasegna Nazionale: conservatori e
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Primirea favorabilă făcută de public acestui „ziar popular”, cum era subintitulat, îl îndeamnă pe Cazzavillan să editeze începând cu ianuarie 1883 încă o gazetă, „Trebuinciosul”, cu un conținut mai variat, în care literatura originală stă alături de foiletoane romanțioase, traduse din italiană, și de o publicitate foarte activă. Încurajat de succesul comercial obținut și de creșterea tirajului până la cinci mii de exemplare vândute prin abonament sau cu numărul, Cazzavillan se hotărăște să editeze un cotidian, pentru a oferi cititorilor „cele din urmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
Cât privește specificul construcției în limba română, pot fi făcute câteva observații legate de natura morfologică și sintactică a elementelor N1 și N2: (a) Româna permite apariția unui adjectiv substantivizat în poziția N1 (posibilitatea există și în spaniolă și în italiană): Da' bleaga de Ivona, ea cu serviciu, ea cu prietinile, cu țigarea-n gură și cu cafelile ( G. Adameșteanu, Dimineață pierdută) Dacă nebunu ăsta de vatman pornește acu? (G. Adameșteanu, Dimineață pierdută) A umblat ea mult ca să nu rămâie cu zbanghia
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
musca în lapte (O. Verdeș, Muzici și faze) Oricum, șmecherul de Ponta tot avea sub capotă peste 200 de cai, pe care capota banală nu-i arăta (AC, 9, martie 2008, p.15). (b) În română, în spaniolă și în italiană, adjectivul din prima poziție se află într-un stadiu intermediar de substantivizare, păstrându-și parțial caracteristicile de adjectiv, fapt dovedit, pe de-o parte, de realizarea acordului cu N2 și, pe de altă parte, de acceptarea unor adjuncți adverbiali: mult
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Prințesa de Clèves, Diane Haeger, în romanul Curtezana. Louise Labé / La Belle Cordière (1525-1566) Louise Labé s-a născut în Lyon, în 1525, în familia unui bogat frânghier (cordier), Pierre Charlin, supranumit, Labé. A primit o educație aleasă, a studiat italiana, spaniola, latina, muzica, a făcut sport echitație. S-a căsătorit cu Enemond Perrin, din aceeași branșă a tatălui și a fost supranumită La Belle Cordière. Louise s-a remarcat prin frumusețe deosebită și printr-un spirit poetic rafinat. Și-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și curtezană, ca o prețioasă pariziană. Era fiica unui nobil din Turenne ce fusese determinat să părăsească Franța, întrucât ucisese într-un duel un baron. Inteligentă și receptivă, tânăra Ninon a moștenit de la tatăl ei înclinarea spre reflecție, a învățat italiana și spaniola, s-a inițiat în științele accesibile, a încântat oaspeții cu interpretări muzicale la clavecin. De timpuriu s-a deprins cu atmosfera saloanelor pe care le-a frecventat cu mama sa și unde reușea să stârnească curiozitate și admirație
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Cicala” (1860). Scriitorul moare de tuberculoză. Figură pitorească, la tinerețe aflat în compania unor boemi bucureșteni de felul lui Anton Pann, F. se străduia, cu hărnicie și inteligență, să-și chivernisească învățătura, să-și extindă lecturile. Știa limba greacă, învață italiana, deprinde câte puțin și limba franceză. Îndemnurile îi veneau în principal din dorința de a nu fi un intrus în lumea scenei, pe care o frecventa cu asiduitate. Aceasta este experiența capitală a vieții lui F. și implicit a biografiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
timp, probabil numai la perioada administrației romane; după aceea, numele geto-dac, păstrat în regiunea de munte, a coborât din nou pe tot cursul rîului 50. Pentru denumirile medievale ale Jiului este de observat de la început dificultatea de a reproduce în italiană litera "j", ca și în greacă și germană. Nu este deci de mirare că în hărțile și documentele medievale ia numirea de Zi (genetiv Zi-cho), sau Si (genetiv Si-ona); mai târziu Zi-l sau Zu-l (articulat) sau Zios (în scrierea
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
uomo al lavoro secondo Genesi 2 e secondo le fonti sumero-accadiche”, În Annali di Napoli, nr. 34, pp. 31-44. Cagni, L. (1975), „Il mito babilonese di Atrahasis. Mondo divino, creazione e destinazione dell’uomo, peccato e diluvio”, În Rivista Biblica Italiana, nr. 23, pp. 225-259. Cagni, L. (1980), „Dio nella letteratura mesopotamica”, În AA. VV., Dio nella Bibbia e nelle culture ad essa contemporanee e connesse, Leumann-Torino, pp. 232-258. Cagni, L. et al. (1989-1991), Storia del Vicino Oriente Preislamico, vol. I-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Bari, pp. 217-234. Vermeule, C. (1987), The Cuit Images of Imperial Rome, Roma. Vermaseren, M.J. (1977-1989), „Corpus Cultus Cybelae Attidisque”, I-VII, În EPRO, nr. 50, Leiden. Vieneis, E. (coord.) (1982), Alle origini del latino, Atti del Convegno della Società italiana di glottologia (1980), Pisa. Wikén, E. (1937), Die Kunde der Hellenen von dem Lande und den Völkern der Apenninhalbinsel bis 300 v. Chr., Lund. Wissowa, G. (19122), Religion und Kultus der Römer, München. Wissowa, G. (1923), „Bruchstück des römischen Festkalenders
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
săpăturilor italiene de la Șahr-i Sukhta din Sistanul iranian (Tosi, 1983). Cu toate acestea, nu au adus elemente semnificative pentru problematica noastră (cf. Amiet, 1986). În general, cercetarea arheologică În diferite zone ale Iranului exterior, condusă mai ales de misiuni franceze, italiene și ruse, a preferat să culeagă mai ales date noi despre cultura materială, aducând doar În câteva cazuri elemente noi și semnificative pentru istoria religiei. Un exemplu ar fi descoperirea făcută de arheologii ruși În oaza de la Merv, din actualul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dimineață. Făcea totul ca să-l facă pe "Nicu" să se simtă bine atunci cînd se întorcea la Văleni de la București după cursuri, cuvîntări și conferințe. Nu era niciodată obosită. Doamna Catinca efectua și corectura lucrărilor, precum și traducerile din maghiară și italiană. O adevărată prietenă, s-a sacrificat și l-a ajutat pe profesorul Iorga să-și scrie miile de cărți. Doamna Catinca ocupă deci un loc distinct în rîndul femeilor României 106. Fără doamna Catinca, Iorga n-ar fi putut realiza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
italiană la Institutul lui de Istorie Universală. În timpul discuției, Iorga a vorbit liber despre prietenii lui anticari evrei etc. Domnișoara Colombo s-a decis să-i dezvăluie lui Iorga (într-o scrisoare) originea ei evreiască. Iorga i-a răspuns în italiană: "Signora, vreau să fiu și eu sincer. Nimeni nu este vinovat de faptul că aparține unei națiuni sau unei religii, pe care se cuvine să le iubească. Dar în împrejurările actuale, ținînd seama de spiritul care predomină, vă va fi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
De unde și atmosfera suspect de optimistă care a urmat eliberării. Deși totul În jur era distrus - de fapt, tocmai din această cauză -, ceva nou și mai bun se profila la orizont. „Nici unul dintre noi - scriau În noiembrie 1945 editorii revistei italiene Società - nu Își mai recunoaște trecutul. Ne pare de neînțeles... ce ne domină astăzi viața e sentimentul de stupoare și Încercarea instinctivă de a găsi o direcție. Suntem pur și simplu dezarmați de realitate”. După Înfrângerea lui Hitler, impedimentul principal
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fusese conceput. În primul an, ajutorul primit de Italia a fost folosit În mare parte pentru importuri urgente de cărbune și cereale și pentru consolidarea sectoarelor aflate În criză, precum industria textilă. Mai târziu Însă, 90% din fondurile de contrapartidă italiene au fost direcționate spre investiții tehnologice, energie, agricultură și rețeaua de transport. De fapt, sub Alcide De Gasperi și creștin-democrați, planificarea economică În Italia la sfârșitul anilor ’40 semăna mai degrabă cu cea est-europeană, producția de bunuri de consum fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cheltuit În Iugoslavia mai mult decât În orice altă țară din Europa (415 milioane de dolari), 72% din fonduri provenind din Statele Unite. Însă cel mai important lucru pentru contemporani era faptul că partizanii comuniști iugoslavi au opus ocupației germane și italiene unica mișcare de rezistență Încununată de succes. Propulsați de victorie, comuniștii lui Tito n-au avut nevoie de o coaliție asemenea celor din teritoriile est-europene eliberate și au purces de Îndată la distrugerea tuturor adversarilor lor. La primele alegeri postbelice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Comunist Francez s-a reunit la Paris pe 29-30 octombrie 1947 și a inaugurat oficial o campanie de denigrare a foștilor aliați, socialiștii. Comuniștilor italieni le-a luat puțin mai mult timp, dar În ianuarie 1948 Congresul PCI (Partito Communista Italiano) a adoptat și el o „nouă direcție”, axată pe „lupta pentru pace”. În consecință, comuniștii vest-europeni au fost, bineînțeles, afectați - fiind marginalizați În afacerile interne și pierzând masiv, În cazul Italiei, la alegerile generale din aprilie 1948, când ambasada americană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o țară profund scindată. Însăși existența ei ca stat a fost multă vreme un subiect controversat, care avea să revină În actualitate. Unele studii de la Începutul anilor ’50 sugerează că mai puțin de un adult din cinci comunica exclusiv În italiană: mulți continuau să se identifice În primul rând cu localitatea sau regiunea de baștină și foloseau În mai toate interacțiunile zilnice un dialect. Îndeosebi cei fără studii liceale - pe atunci, majoritatea populației. Înapoierea sudului Italiei, Mezzogiorno, era notorie. Norman Lewis
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu entuziasm ca emblemă națională, Înlocuind amintirea neplăcută a identităților problematice din trecut - „habsburgică”, „germană”, „socialistă”, „creștină” -, și implicațiile postideologice (chiar postpolitice) ale guvernării-În-coaliție și administrației-prin-Proporz au ajuns să definească viața publică austriacă. La prima vedere, soluția austriacă și cea italiană la instabilitatea politică erau diferite; la urma urmei, o prăpastie politică Îi separa În Italia pe comuniști de catolici - a căror juxtapunere nu e tocmai „postideologică”14. Dar cele două cazuri erau În realitate similare. Togliatti și partidul său se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]