5,195 matches
-
pentru totdeauna departe... * Își repezi genunchiul în stomacul cârnului. Dascălu icni și căzu moale pe spate. Inginerul îi fixă masca sub bărbie, apoi îl tîrî eliberând locul. Rămase câteva clipe gâfâind. Sudoarea sau poate lacrimile îl orbeau. Apucă târnăcopul și izbi cu sete. " Trebuie să termin înainte ca idiotul să-și revină." * ― Dă-i un calmant, șopti profesorul. Mi-e teamă de-o sincopă. Doamna Miga își înfipse disperată mâinile în păr. ― Nu știu ce să mai fac! Totdeauna a fost sensibilă... Când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întîmplare, peste umăr. " E în ordine! Ce tare-ți bate inima, draga mea! Asta-i din cauza tensiunii și a oboselii. Nu ești obișnuită cu nopțile albe. Îți vine să crezi că a fost atât de simplu?" Întâlni chipul lui Florence. Izbea expresia de îndărătnicie. Lângă ea, Ioniță Dragu își mișcă buzele fără să audă o silabă. Ochii îi ardeau repeziți în fundul capului sub sprâncenele groase ca niște streșini. " Știu că am s-o fac! Am găsit puterea! Ce liniște..." Se întoarse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
filmul poate constitui o probă împotriva Melaniei Lupu, că de indicii sânt sătul până în gât. Dau toate indiciile contra celei mai șubrede dovezi. Dar unde s-o caut? De unde s-o scot?" Instinctiv privi spre geamul bătrânei. Ochii i se izbiră de gratiile înguste de lumină și un oftat greu, ca un geamăt scăpat din fundul pieptului, i se urcă pe buze. Abia a doua zi spre seară maiorul se hotărî s-o viziteze pe bătrână. Sosi neanunțat, subțire și amabil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să pună pe masă ceașca, îmi pare rău că trebuie să vă dau o veste proastă. Bătrâna se sperie. Își duse mâna la decolteul îngust. ― Ce s-a întîmplat? ― Doru Matei a murit ieri dimineață. Un accident. ― Accident? ― L-a izbit un troleibuz în timp ce traversa neregulamentar strada. ― Dumnezeule! exclamă Melania cu ochii plini de lacrimi. Ce nenorocire! Ce destin necruțător după aproape un an de spital! Nu-i o cursă, fetițo, poți să juri că fiecare cuvânt e adevărat. Deci pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului se prăvăli pe caldarâm. CAPITOLUL I DUPĂ TREIZECI DE ANI Mihai Panaitescu pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice, așternuseră o crustă groasă de praf în pliurile florilor scobite în lemn. Pe placa de marmură plesnită, stăteau cocoțate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
De fapt, a coincis cu logodna. ― Poftiți?! A, da... Era o fotografie sepia, făcută în gustul epocii, cu aproape jumătate de veac în urmă. O față cuminte, cu frunte înaltă, înconjurată de bucle castanii. Doi zulufi îi scăpau pe lângă urechi. Izbea aerul de curățenie, ceva candid, nealterat, pe care bucata de carton reușea s-o comunice. Ochii larg deschiși priveau cu încredere. Un optimism romantic. Rochia neagră, bine închisă la gât, avea mâneci bogate de dantelă, ce se strâmtau la coate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
închise ostentativ ușa. ― Mă indispune! ― Să nu luăm foc, aveți grijă, domnule Matei. ― Unde dă Dumnezeu! Își reluă ideea: Nu putem continua în condițiile astea. ― Dumneata, tinere! Eu pot foarte bine! ― "Tinere"! Ia mai slăbește-mă, neică! Melania Lupu își izbi palmele. Propuse pe un ton care încerca să galvanizeze: ― Să jucăm tabinet! Sânt sigură că nu vom observa când trece timpul. ― N-am chef! făcu scurt Matei. ― Nici dumneavoastră, domnule Popa? Bătrânul clătină hotărât capul. Melania Lupu oftă și scociorî
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fără să-și dea seama, cu glas tare: 65 ― Și totuși nefericita n-a înghițit nimic. A spus-o singură. Nu pot să înțeleg... ― Ce? întrebă rătăcit Matei. Își simțea capul golit de gânduri, o cutie vidă de care se izbeau sunete cu reverberații dureroase. ― Nu se moare așa din senin, mârâi înfundat Popa. E un mister aici, o mână diabolică. Sculptorul îi privi lung. Izbucni dintr-o dată în râs. Hohote oribile, fără veselie care umplură odaia. ― Banii se împart la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
convinge și mai puțin. Melania Lupu articulă greu: ― Ne bănuiți de... de un dublu asasinat? Ar fi îngrozitor... Cristescu nu răspunse. Se plimba prin încăpere, cu mâinile la spate. Vedea interiorul cu alți ochi decât la prima vizită. Atunci fusese izbit de lipsa de gust, de ghiveciul ăsta de broderii, intuise obsesii de maniacă "nu intra încălțat", "nu pune degetele pe vitrină", "ai grijă, cade scrumul", "se roade covorul", "se strică perdeaua" etc. etc. etc. Acum odaia îl impresiona. Putea să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce vreți să spuneți? ― Domnul Matei, tânărul, preciză ca și cum celălalt ar fi avut nevoie de explicații, îmi relata că de ani de zile o urmăriți într-un mod, în sfârșit, cam insistent, pe domnișoara Scurtu. Insistențe penibile care s-au izbit de o indiferență glacială. ― Ce?! Grigore Popa se sufoca. Eu?! Eu... După... Căuta ceva grosolan, crâncen. Adică umblu după insecta aia șuie? După fecioara asta păduchioasă pe care... Cristescu îl întrerupse: ― Ca să-l citez pe domnul Matei, marile pasiuni izbucnesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că e zadarnic, spuse răgușit bătrânul. ― Ciudat! tresări sculptorul. Mă gândeam la același lucru. ― Prea târziu, șopti Melania Lupu. Niciodată nu te poți întoarce. CAPITOLUL XII CARE E TRUCUL? Avea 46 sau 47 de ani, iar primul lucru care te izbea era siguranța. Privind-o, simțeai că va găsi totdeauna, indiferent de situație, soluția corectă, accentul just, replica ideală. Se mișca superb, cu o grație naturală care nu se învață nicăieri și mai ales "da, reflectă maiorul, asta e, femeia sugera
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În schimb, altă valoare capătă prima impresie despre niște oameni în contextul unei conviețuiri normale. În ce împrejurare i-ați cunoscut? Femeia ridică din umeri. ― Zugrăvisem și am fost nevoită să dorm două nopți la Marin... Ciudățeniile Melaniei m-au izbit chiar de la început. M-am și speriat! Obișnuiește să-și vorbească singură, ca și cum s-ar adresa unui copil, ori de câte ori nu e nimeni în preajmă: "E timpul să te culci, draga mea", "Vai, Melania, ce distrată ești" etc. Încolo, pare o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
va sosi mâine, sânt încredințată. Matei scutură violent din cap. ― Lasă asta... Cu pașii aceia... Zici că-i auzi. Crezi că... ― Hm, bătrânul se ghemui și mai mult în fotoliu. Cine ar putea ști?! Cine ar putea răspunde? Melania Lupu izbi puternic palmele. ― Dumnezeule! Doar nu credeți în spirite! ― Nu și totuși pașii îi aud! Apăsați, siguri... Exact cum călca el. Nu reușeam să-mi amintesc... ― E lemnul vechi, domnule Popa, mobila, parchetul... Bătrânul ridică privirea. Fața avea o expresie încordată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chiar plăcere să-l cunoașteți. Vine din Olanda. Are totdeauna o grămadă de lucruri interesante de povestit. Nu înțeleg însă de ce întîrzie... ― Mi se pare că știu despre cine e vorba, zâmbi Cristescu. Domnul Oscar Van der Hoph... Melania își izbi palmele. ― Ce întîmplare extraordinară! ― O simplă coincidență, inventă Cristescu. Mă aflam de dimineață în hol la Intercontinental când a sosit olandezul dumneavoastră. S-a interesat la recepție despre Strada Crăiței. Acum am făcut corelația... Improvizase o poveste oarecare, special cusută
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și o cruce mare agățată de panglica tricoloră. Simțea și azi cum o lovea pe piept." Prea timidă, se plângea directoarea, încolo, fără cusur. O elevă exemplară! Poți avea încredere în ea..." Acasă bunica, o femeie măruntă și inteligentă, își izbea palmele de uimire: "Minți de îngheață apele, Melania! Cum poți tu să-i păcălești pe toți..." ― Da, șopti bătrâna. Pe toți i-am păcălit în afară de ea. Chiar și pe Lupu. Râse încetișor. ... Se săturase de școală, de orășelul trist, de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rimelul, deși nu era fardată. Cristescu făcuse sul declarația sculptorului și se bătea cu ea peste palmă. ― Când ați remarcat primele simptome? ― Din nefericire, destul de târziu. Ciudățenii care în mod normal sar în ochi imediat pe noi nu ne mai izbeau. Gîndiți-vă puțin! Biata Valerica cu obsesiile ei... Nu atingea o clanță fără să se spele după aceea cu alcool. Apoi agenda domnului Popa... Existența soților Panaitescu și, trebuie să recunosc, chiar eu am mici... manii. ― Și totuși evoluția sculptorului mi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
amabil, îmi relata că vă serviți uneori vecinii gratuit. Era vorba despre Panaitescu, Grigore Popa și Valerica Scurtu. O mică gafa. Când și-a dat seama ― intuise trucul ― era târziu. Mi-am amintit totodată că-n odaia dumneavoastră m-a izbit prezența unui șnur metalic. Singur nu însemna nimic, dar, atașat la câteva piese și o lampă puternică, devenea o bormașină. Totodată, din șifonier nu vă lipseau lucrurile necesare plecării în concediu. Deci în valiză ați pus nu hainele, ci tot
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
MINUT ÎȘI RECĂPĂTĂ GLASUL, ȘI SPUSE CU MULTĂ CĂLDURĂ: \ O FAPTĂ FOARTE BRAVĂ, ÎNDRĂZNEAȚĂ ȘI EFICACE AȘ PUTEA SPUNE, CU TOATE CĂ MI-AȚI DAT UN ȘOC. RÎSE AMINTINDU-ȘI MAI BINE SCENA ȘI ERA PE PUNCTUL DE A CONTINUA, CÎND ÎL IZBI FAPTUL CĂ ASCULTĂTORUL SĂU NU ZÎMBISE, CA O REACȚIE DE SIMPATIE. NERVII LUI HEDROCK, DEPRINȘI CU O SENSIBILITATE NEFIREASCĂ, ANALIZARĂ ACEASTĂ MICĂ DISCORDANȚĂ. SPUSE ÎNCET: DACĂ TE-NTREB CUM TE NUMEȘTI. \ PELDY, RĂSPUNSE SEC NECUNOSCUTUL. \ ȘI CINE A AVUT IDEEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
limba i se tot învîrtea formulînd rugăminți de îndurare. O vreme asta n-o deranjă. Era doar firul poveștii sale despre Kershaw și Neelan și... Și Neelan! Oftă manifestîndu-și înțelegerea. Vai de ce zid de nepătruns al voinței și înverșunări se izbise ea! I se păru că relația aceea explică rezistența neașteptată pe care i-o opusese, deși tot nu era nici o explicație asupra felului cum localizase el nava. Oricare ar fi fost detaliile, realitatea era certă: la numai cîteva ceasuri după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a lui Pratt transcrie în culori și contururi impresioniste această fascinație pe care literatura o transmite benzii desenate ca un legat prețios. Căci banda desenată conferă ficțiunii vibrația de pastel a visului și deschide larg porțile spre oceanul care te izbește cu unda lui înspumată. Sinestezică, adaptarea lui Pratt are luxurianța unui poem de Rimbaud. Povestea capătă chip, în același mod fermecat în care volumul magic al lui Michael Ende îl transformă pe Bastian în salvatorul țării de basm. Răpit de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ritualul cotidian al fiecărei dimineți în care te trezești și contempli profilele ghemuite ale morților ce se ghicesc pe câmpia din fața ta. Aici, moartea are aerul ciudat și mecanic al unui joc de biliard - un trăgător îndepărtat trimite bilele ce izbesc, prin ricoșeu, un număr de destine ce se frâng. Ascuns în tranșeele sale, soldatul are acces la o manetă a destinului, la fel de silențioasă și de dezarticulată ca și pârghia unui joc mecanic dintr-un bar ordinar. De când ajunsese în acest
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și se înfiora aruncând o privire în hăul parfumat din care se ridica acest trup nesupus degradării și morții. Reîntâlnirea cu Bouche Dorée era doar preludiul unei alte reîntâlniri, aceea cu Morgana Bantam. Moștenitoarea Companiei înflorise și frumusețea ei îl izbise pe Corto. Poate că de această femeie s-ar fi îndrăgostit până la capăt dacă destinul său rătăcitor nu ar fi făcut din el un peregrin condamnat să abandoneze iubirile, rând pe rând. Cum ar fi arătat viața lui dacă ar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de faptul că era îmbrăcată în doliu, nici n-a crâcnit. Apoi și-a înfundat din nou pe cap pălăria de pai și și-a reluat locul pe bucata de marmură, la fel de placidă, de parcă nu se întîmplase nimic. M-a izbit ridicolul situației. Dar, firește, nu eram eu omul care să mă înduioșez pentru că o fată tomnatecă se dovedea supusă cu mine. Îmi târam libertatea, de la plecarea Liviei, de unul singur, ferindu-mă să mi-o pun în pericol. Îmi vedeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
renunțat. Când am trecut, în sfârșit, pragul (parcă aud și acum scârțâitul enervant al ușii) n-am mai văzut aproape nimic din pricina întunericului răcoros care m-a orbit; am priceput doar că mă aflam într-o tindă și m-a izbit un miros pătrunzător de mucegai și de busuioc. Ca să-mi dau curaj, am întrebat cu o veselie care mi s-a părut pe loc prostească: Nu se poate face puțină lumină în casa asta?" Nu m-am priceput niciodată la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința era dată, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocănelul. În masă și a evacuat sala, în vreme ce tata mă privea consternat. Nu pricepea victoria mea, era limpede. Abia când am fost scos din sală și dus în celulă, m-am frânt, m-am trântit pe patul mizerabil și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]