5,860 matches
-
rele. Iar viața scurtă a acestor papi a fost cauza neputinței lor; căci, în cei zeci ani cât guverna, în medie, un papă, cu greu izbutea să micșoreze puterea uneia dintre cele două facțiuni; iar atunci când, bunăoară, unul dintre ei izbutea să-i nimicească aproape cu totul pe cei din partidul lui Colonna, răsărea deodată un altul, dușman al Orsinilor, care ridică din nou facțiunea, dar nu-i ajungea timpul ca să-i nimicească pe Orsini. Ca urmare, forțele temporale ale papei
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
nu numai că a continuat aceste procedee, dar le-a și accentuat; el și-a pus în gând să cucerească Bologna, să-i distrugă pe venețieni și să-i alunge pe francezi din Italia; și toate aceste lucruri i-au izbutit, ceea ce este cu atât mai mult spre lauda lui, cu cât a făcut totul spre a mări puterea Bisericii, și nu spre a ridica pe un particular oarecare. El a păstrat mai departe cele două partide, Orsini și Colonna, în
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
în care trăiesc oamenii și felul în care ar trebui ei să trăiască, încât acela care lasă la o parte ceea ce este pentru ceea ce ar trebui să fie, mai curând află cum ajung oamenii la pieire, decât cum pot să izbutească. Acela care ar voi să-și proclame oricând și oriunde încrederea lui în bine ar fi cu necesitate doborât de ceilalți care sunt în jurul lui și care nu sunt oameni de bine. Așadar, principele care vrea să-și păstreze puterea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
îi displace, el nu mai are curajul să ia o hotărâre de acest fel, deoarece greutățile care se ivesc pentru conspiratori sunt, în cazul acesta, nenumărate. Experiența ne arată că uneltirile conspiratorilor au fost foarte multe, dar prea puține au izbutit; deoarece acela care uneltește nu o poate face singur și nici nu poate să-și aleagă părtașii decât dintre aceia pe care îi vede nemulțumiți; dar, de îndată ce ți-ai dezvăluit intențiile unuia care este nemulțumit, i-ai și dat motiv
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
îi voi dezaproba pe toți aceia care, punându-și toată încrederea în ele, vor da prea puțină atenție faptului că poporul îi urăște. CAPITOLUL XXI CUM TREBUIE SĂ SE POARTE UN PRINCIPE PENTRU A FI STIMAT Nici un principe nu va izbuti să dobândească mai multă prețuire decât acela care va săvârși fapte mărețe și care va da pilde rare despre însușirile lui. Îl cunoaștem, în vremurile noastre, pe Ferdinand de Aragon, actualul rege al Spaniei. Îl putem socoti aproape un principe
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Nu există totuși nici un om, oricât de înțelept ar fi, care să știe să se conformeze acestor lucruri; atât pentru că nimeni nu poate să se abată de la conduita la care firea lui îl îndeamnă, cât și pentru că acela care a izbutit întotdeauna în acțiunile lui urmând o cale anumită nu va putea să se hotărască să renunțe la ea. Prin urmare, omul grijuliu la ceea ce face, atunci când este momentul să acționeze cu violență, nu știe cum să procedeze, și din cauza aceasta
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
schimba firea o dată cu timpurile și cu împrejurările, soarta lui nu s-ar schimba. Papa Iuliu II a acționat cu violență în toate acțiunile lui; dar timpurile și împrejurările au fost atât de conforme modului său de a acționa, încât a izbutit întotdeauna. Gândiți-vă la prima lui acțiune, pe care a întreprins-o atacând Bologna, pe când trăia încă Giovanni Bentivogli. Venețienii erau nemulțumiți; regele Spaniei la fel; cu Franța avea o înțelegere în această privință; și, cu toate acestea, împins de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
căci acesta, văzând acțiunea pe care papa o pornise și dorind să-l aibă prieten spre a-i înjosi pe venețieni, a socotit că l-ar insulta prea evident dacă ar refuza să-i dea soldații lui. Iuliu II a izbutit să ducă la capăt, prin acțiunea lui violentă, ceea ce nici un alt papă n-ar fi reușit vreodată, chiar dacă ar fi avut toată prudența pe care o poate avea un om. Într-adevăr, dacă, pentru a pleca din Roma, el ar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Franței ar fi găsit mii de scuze, iar ceilalți l-ar fi făcut să se teamă în toate felurile. Nu vreau să amintesc aici celelalte acțiuni ale lui, care au fost toate la fel cu aceasta și care i-au izbutit; este adevărat că durată scurtă a vieții lui nu i-a îngăduit să cunoască și contrariul; căci, dacă timpurile s-ar fi schimbat și el ar fi trebuit să procedeze cu băgare de seamă, ar fi fost înfrânt, deoarece n-
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
afară. Și, cu toate că infanteria elvețiană și cea spaniolă sunt socotite de temut, ambele au totuși lipsurile lor, așa încât o a treia ar putea nu numai să li se împotrivească, dar și să fie sigură că îi va înfrânge. Spaniolii nu izbutesc să reziste niciodată cavaleriei, iar elvețienilor ar trebui să le fie frică de infanterie atunci când s-ar ciocni în luptă cu oameni tot atât de încăpățânați ca și ei. De aceea, s-a văzut și se va vedea prin experiență că spaniolii
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
s-ar putea întâmpla; căci aici infanteria spaniolă s-a ciocnit cu batalioanele germane, care au aceeași ordine de bătaie ca și trupele elvețiene. Grație mișcărilor lor sprintene, ca și scuturilor mici și rotunde cu care se apărau, spaniolii au izbutit să se strecoare pe sub sulițele dușmanilor și ar fi putut, cu siguranță, să-i lovească și să-i ucidă pe toți nemții, fără ca aceștia să poată face ceva împotrivă; căci, dacă n-ar fi fost cavaleria, care să-i lovească
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ieșit înainte, ca să ne bată, și i-am bătut. 8. Le-am luat țara, și am dat-o în stăpînire Rubeniților, Gadiților și la jumătate din seminția Manasiților. 9. Să păziți dar cuvintele legămîntului acestuia, și să le împliniți, ca să izbutiți în tot ce veți face. 10. Astăzi stați înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, voi toți, căpeteniile semințiilor voastre, bătrînii voștri, mai marii oștirii voastre, toți bărbații din Israel, 11. copiii voștri, nevestele voastre, și străinul care este în mijlocul taberei tale, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
a se produce în plan fizic. Este suficient să recunoască că modul său de gândire este eronat, că modul în care se simte este egoist, nesănătos și că se traduce printr-o maladie viitoare într-un plan superior. Dacă se izbutește transformarea acestor germeni ai anarhiei în planurile subtile ale ființei umane, înseamnă că se operează o vindecare, care este, poate, cea mai importantă. Sănătatea nu depinde exclusiv de elemente fizice, ci, în mod egal, de tot ceea ce alcătuiește omul global
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
vostru este sângele Ei; oasele voastre sunt oasele Ei; carnea voastră este carnea Ei; măruntaiele voastre sunt măruntaiele Ei; ochii și urechile voastre sunt ochii și urechile Ei (căci totdeauna partea este în tot și totul în parte). Dacă nu izbutiți să păstrați toate aceste legi divine, dacă vă veți face rău, fie chiar numai unuia dintre mădularele trupului vostru, vă veți pierde cu totul în boala voastră chinuitoare și acolo, va fi doar plânsetul și scrâșnirea dinților. Vă spun, până când
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
nu mai aveam putere s-o fac. Stăteam îndobitocit și n-aveam forță nici să mă mir îndeajuns, nici să vorbesc. Încercam să mă gândesc la ce se întîmplase, să pun cât de cât ordine în mintea mea și nu izbuteam. Alunecam mereu în gol. Auzeam vântul îngînîndu-se cu pustiul care-mi țiuia în urechi și nu mă mai gândeam la altceva. Fără să simt nimic din ceea ce se numește antipatie spontană față de necunoscuta care se afla în aceeași gară cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În loc de orice, am preferat uitarea, repede și imediat, cum spun eu. Pe la douăzeci și ceva de ani am înțeles că nu eram făcută nici pentru carieră strălucită, nici pentru adevăruri mari. Eram făcută pentru adevăruri mici: să mă bucur, dacă izbuteam, de un lucru, până nu intra în bulgărele de staniol. Îmi erau clarificate relațiile dintre mine și lume, știam ce mi se potrivește și ce nu. Am pus tot ce aflasem într-o ecuație și, după puțin exercițiu, știam exact
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de a spera. Și aici e greutatea. Căci această putere se uzează și ea, domnilor, ca orice lucru. Și, în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, ești pierdut. Nu te mai salvează nimic, pentru că nu mai izbutești să aștepți. Nemaiașteptând, trebuie să mori. Și nu pot să-l contrazic pe acest cabotin care scoate din când în când capul din mine. Cel puțin în privința așteptării are dreptate. Mă uit la șinele prăfuite. Ce tren să mai vină
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
drum dispăruse. Eram gata să cedez, să mă așez în zăpadă epuizat, renunțând să mă mai lupt cu viscolul, când am auzit din nou acel clopot... Apoi am rămas singur cu meandrele vieții mele... Mă credeți că n-am mai izbutit niciodată să plîng? Și n-am mai avut reflexe prompte în fața primejdiei... Mergeam, așadar, căutând o ieșire din mlaștină, când am încremenit. Printre trestii, am zărit lucind un foc în fața căruia, nu-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că nu vreau să plec, că mă simt bine. Nici nu pomeneam de viscol. ― Bine, du-te, dar să nu întîrzii, i-am zis din nou. Cel mai mult o descumpănea, îmi dădeam seama, tonul meu liniștit, în care nu izbutea să surprindă nici o urmă de ironie. Mai făcu o încercare ca să mă silească să mă dau de gol. ― Cunoscuții mei n-au unde să mă caute. Și e normal să vrea să mă felicite de ziua mea. De data aceasta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am repetat însă mereu că răul nu e atotputernic câtă vreme cel care-l suportă speră că răul va avea un sfârșit. Mangustele imperfecte au o singură șansă de partea lor: să-și spună că și cobra e imperfectă. Dacă izbutesc să văd răul limitat în timp, mi-am zis adesea, îl voi vedea limitat și în putere. Înseamnă că el nu e absolut. Undeva are un capăt. O crăpătură. Altfel m-aș lovi ca liliecii de un destin perfect închis
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prin bălării dormeau și slujitorii lui. Dar nu mai era nimeni. Apoi am vrut să spun ceva și mi-am dat seama că n-aveam glas. Buzele se mișcau fără să pot articula nici un cuvânt. Abia într-un târziu am izbutit să-mi recapăt graiul. Știi ce i-am zis? Ceva foarte stupid: "Bună seara". Ca și cum eram cunoștințe vechi, ne regăsisem acolo între bălării din întîmplare și mă bucuram pentru asta. El n-a răspuns. Rânjea mai departe, având același rictus
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ușor. Am avut și din acest punct de vedere un defect. M-am legat totdeauna de locul unde am întîrziat, mai bine zis de unde n-am plecat imediat ce am sosit. Din camerele în care am dormit o noapte n-am izbutit să plec fără să întorc capul. Sânt în stare să mă leg și de o temniță în care aș fi închis și ați înțeles, desigur, înainte de a v-o spune eu, că m-am legat și de nenorocita asta de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-a, frumoasă și zglobie, de care era îndrăgostit tot liceul. Poate tocmai acest lucru m-a împins să-i fac curte, fiindcă ― altminteri, nu mă simțeam atras de ea. Am vrut să mi-o fac amantă, dar văzând că nu izbutesc, am lăsat-o în plata Domnului. Din pricina asta fata a încercat să se otrăvească. După câteva săptămnii de suferință în spital, a scăpat cu viață. Un amănunt nelipsit de importanță: viața mea ordonată și cuminte de școlar ținea toată ziua
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mei erau dezordonați, cu apucături rele, dar aceștia nu se bucurau nici la școală de o reputație mai bună: dintre ei se recrutau repetenții clasei. Deosebirea dintre noi era una singură: eu fuzionam atât însușirile bune, cât și pornirile rele, izbutind să stabilesc un echilibru, care constituia axa firii mele. Pe atunci era greu să-mi dau seama de geneza apucăturilor mele ciudate. Azi știu că un orgoliu mai puternic decât orice pasiune mi-a dirijat latent întreaga mea viață sufletească
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rănite, mutilate și nu știu cum se făcea, dar mă iubeau parcă mai mult după aceea. La școală, nu învățam din datorie sau convingere, ci tot din vanitate. Voiam să ajung întîiul din clasă, să fiu remarcat, să dețin locul prim. Și izbuteam, oricâte osteneli m-ar fi costat. Dacă zmulgeam o laudă cât de neînsemnată din partea unui profesor, parcă apucam pe Dumnezeu de un picior. Odată, dascălul de filozofie a exclamat în fața întregii clase: ― Bravo, Petrican, ești unul dintre cei mai inteligenți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]