KorAP: Find »[drukola/base=jack & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...119 120 121 ...268 >

6,700 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

orbite. Ce naiba s-a Întîmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — TÎmpita asta a adus un ziarist aici ! zic În agonie, arătînd spre Jemima. Un nenorocit de ziarist de scandal. Și Jack ne-a găsit ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede... — Vacă proastă ce ești ! Lissy Îi trage o palmă zdravănă Jemimei. Ce-a fost În capul tău ? — Au ! O ajutam pe Emma să se răzbune pe inamic. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gîfÎind, cu plămînii arzîndu-mi. CÎnd ajung la șosea mă uit Înnebunită În stînga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai. Merge cu pași mari, cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea, se Întoarce spre mine cu chipul Încordat. — Deci de-asta erai atît de interesată să afli ce-i cu Scoția. Nu ! zic oripilată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Merge cu pași mari, cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea, se Întoarce spre mine cu chipul Încordat. — Deci de-asta erai atît de interesată să afli ce-i cu Scoția. Nu ! zic oripilată. Nu ! Jack, ascultă-mă un pic, nici unul dintre ei nu știe nimic. Te rog crede-mă, nu știu nimic. Nu le-am spus despre... Mă opresc. Tot ce știe Jemima e că ai fost acolo. Nimic mai mult. Blufa. Nu i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
un pic, nici unul dintre ei nu știe nimic. Te rog crede-mă, nu știu nimic. Nu le-am spus despre... Mă opresc. Tot ce știe Jemima e că ai fost acolo. Nimic mai mult. Blufa. Nu i-am zis nimic. Jack nu răspunde. Mă privește lung, apoi pleacă mai departe, cu pași mari. — Jemima l-a chemat pe tipul ăla, nu eu ! strig disperată, fugind după el. Am făcut tot posibilul s-o opresc... Jack, mă cunoști foarte bine ! Știi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Blufa. Nu i-am zis nimic. Jack nu răspunde. Mă privește lung, apoi pleacă mai departe, cu pași mari. — Jemima l-a chemat pe tipul ăla, nu eu ! strig disperată, fugind după el. Am făcut tot posibilul s-o opresc... Jack, mă cunoști foarte bine ! Știi că nu ți-aș face niciodată una ca asta. Da, i-am spus Jemimei că ai fost În Scoția. Eram la pămînt, eram mînioasă și... pur și simplu mi-a scăpat. Și a fost o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
o mare greșeală. Dar... și tu ai greșit, și eu te-am iertat. Nici măcar nu se uită la mine. Nu-mi dă nici măcar o șansă. Mașina argintie oprește lîngă bordură și el deschide portiera. Mă străbate un atac de panică. — Jack, eu nu sînt așa, spun Înnebunită. Nu sînt așa. Trebuie să mă crezi. Nu de-asta te-am Întrebat despre Scoția ! Nu am avut nici cea mai mică intenție... de a-ți vinde secretul ! Lacrimile Încep să-mi șiroiască pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
se Închide cu zgomot și mașina demarează. Iar eu rămîn singură pe trotuar. DOUĂZECI ȘI ȘASE O clipă, nu mă pot mișca. Rămîn acolo Împietrită, cu fața bătută de vînt, cu privirea spre capătul străzii, unde a dispărut mașina lui Jack. Încă Îi mai aud glasul În minte. Încă Îi mai văd chipul. Felul În care se uita la mine, de parcă aș fi devenit, brusc, o străină. Mă săgetează o durere cumplită În tot corpul și Închid ochii, pentru că pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
o suport. Dacă aș putea să dau timpul Înapoi... dacă aș fi fost puțin mai hotărîtă... dacă i-aș fi dat pe Jemima și pe prietenul ei afară În șuturi... dacă aș fi vorbit mai repede atunci cînd a apărut Jack... Dar n-am făcut-o. Iar acum e prea tîrziu. Un grup de invitați de la petrecere ies din curte, rîzÎnd și discutînd despre taxiuri. — Ați pățit ceva ? spune un tip curios și tresar. — Nu, zic. Mulțumesc. Mă mai uit o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
prea tîrziu. Un grup de invitați de la petrecere ies din curte, rîzÎnd și discutînd despre taxiuri. — Ați pățit ceva ? spune un tip curios și tresar. — Nu, zic. Mulțumesc. Mă mai uit o dată În direcția În care a dispărut mașina lui Jack, apoi fac un efort să mă Întorc și să pornesc spre petrecere. Le găsesc pe Lissy și pe Jemima Încă În micul birou, Jemima mică de tot, iar Lissy vărsîndu-și furia pe ea. — ... o tîmpită egoistă și imatură ! Îmi faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
așa privind spre sala goală, mută și Întunecată, două lacrimi mari și grele Încep să-mi șiroaiască pe obraji. Nu-mi vine să cred că am dat greș Într-o manieră atît de catastrofală. Nu-mi vine să cred că Jack chiar crede că eu... că el chiar crede că aș... Îmi revine În minte, din nou, șocul pe care i l-am citit pe chip. Retrăiesc acel sentiment cumplit de neajutorare și de om prins Într-o capcană fără ieșire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
aud un fel de scîrțîit. Ușa se deschide Încet. Mijesc ochii, făcînd eforturi pentru a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfîșietoare. SÎnt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
scîrțîit. Ușa se deschide Încet. Mijesc ochii, făcînd eforturi pentru a vedea În Întuneric. În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfîșietoare. SÎnt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă uit mai bine și mă străbate un Înfiorător sentiment de dezamăgire. Doamne, ce proastă sînt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sînt două. E Connor și o tipă care probabil e noua lui prietenă - și se pipăie de mama focului. Mă fac mică În scaun, deprimată la maximum, Încercînd să-mi astup urechile. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
traversez rîndul de scaune, spre ieșire. Împing ușile duble care dau În foaier, apăsînd din mers pe comutator și ies În curte. Închid ușa În urma mea, apoi ridic privirea. Și Încremenesc. Nu-mi vine să cred. În fața mea se află Jack. E Jack, care se apropie de mine traversînd grăbit curtea, cu o expresie extrem de hotărîtă pe față. N-am timp să mă gîndesc la nimic, n-am timp să mă pregătesc. Inima Îmi bate accelerat. Aș vrea să fiu În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de scaune, spre ieșire. Împing ușile duble care dau În foaier, apăsînd din mers pe comutator și ies În curte. Închid ușa În urma mea, apoi ridic privirea. Și Încremenesc. Nu-mi vine să cred. În fața mea se află Jack. E Jack, care se apropie de mine traversînd grăbit curtea, cu o expresie extrem de hotărîtă pe față. N-am timp să mă gîndesc la nimic, n-am timp să mă pregătesc. Inima Îmi bate accelerat. Aș vrea să fiu În stare să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
lung și intens. Mi-e teamă de Întuneric. — Poftim ? spun pierită. — Mi-e teamă de Întuneric. Întotdeauna mi-a fost teamă. Motiv pentru care am o bîtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de cînd am deschis o cutie de bere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
pentru care am o bîtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de cînd am deschis o cutie de bere. CÎnd eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine. Prima oară am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Prima oară am făcut sex cu o fată pe nume Lisa Greenwood, În hambarul unchiului ei, după care i-am cerut sutienul ca să mă dau mare cu el la prieteni. Nu mă pot abține să nu pufnesc În rîs, dar Jack continuă, cu ochii Într-ai mei. — N-am purtat niciodată nici una dintre cravatele pe care mi le dădea mama de Crăciun. Întotdeauna mi-am dorit să fiu măcar cu cîțiva centimetri mai Înalt decît sînt. Nu știu... ce Înseamnă co-dependent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Întîlniri, viața mea s-a schimbat. Emoția din piept Îmi crește vertiginos. Mi se pune un nod În gît și mă doare capul. Fac un efort uriaș să nu izbucnesc În plîns, dar fața nu vrea deloc să mă asculte. — Jack, spun Înghițînd În sec disperată. Eu n-am... Crede-mă, n-am... — Știu, mă Întrerupe Încuviințînd scurt din cap. Știu că n-ai făcut asta. — Eu niciodată... Știu că n-ai face asta niciodată, spune blînd. Știu. Iar acum nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
că... sîntem... Nu mai sînt În stare să-mi termin fraza. Urmează o tăcere lungă și insuportabilă. Dacă zice nu, nu știu ce-am să fac. Părerea mea e să nu te pripești să iei o hotărîre În privința noastră, spune Jack Într-un final, privindu-mă cît se poate de serios. Fiindcă mai am o groază de lucruri de spus. Și mi-e teamă că nu sînt prea frumoase. RÎd, Încă stresată. Nu trebuie să-mi spui nimic. — O, ba da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
un final, privindu-mă cît se poate de serios. Fiindcă mai am o groază de lucruri de spus. Și mi-e teamă că nu sînt prea frumoase. RÎd, Încă stresată. Nu trebuie să-mi spui nimic. — O, ba da, spune Jack apăsat. Trebuie. Mergem ? Arată În direcția curții. Fiindcă o să ne ia ceva timp. — OK, zic, cu glasul Încă tremurîndu-mi. Jack Îmi Întinde un braț și, după un scurt moment, i-l iau. — Deci... unde rămăsesem ? spune, În timp ce pornim spre interiorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
e teamă că nu sînt prea frumoase. RÎd, Încă stresată. Nu trebuie să-mi spui nimic. — O, ba da, spune Jack apăsat. Trebuie. Mergem ? Arată În direcția curții. Fiindcă o să ne ia ceva timp. — OK, zic, cu glasul Încă tremurîndu-mi. Jack Îmi Întinde un braț și, după un scurt moment, i-l iau. — Deci... unde rămăsesem ? spune, În timp ce pornim spre interiorul curții. A, OK. Acum vine o chestie pe care chiar n-ai voie s-o spui nimănui. Se apleacă ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Ți-am spus că nu-i prea frumos ce am de spus. Pornim agale, Împreună, plimbîndu-ne În jurul curții pustii, cufundate În Întuneric. Singurele zgomote care se aud sînt pîrÎitul pietrișului sub pașii noștri, adierea vîntului și vocea seacă a lui Jack, vorbind. Și spunîndu-mi totul. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE E incredibil cît m-am putut schimba În doar cîteva zile. E ca și cum m-aș fi transformat brusc Într-o altă persoană. SÎnt o nouă Emma. Mult mai deschisă decît am fost vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să-mi mai dau cartea de vizită cu „Emma Corrigan, Marketing Executive“ străinilor de pe stradă, dar pur și simplu nu mă pot abține. Habar n-am ce sînt alea pro-ceramide avansate. (Nu știu nici măcar ce sînt pro-ceramidele neavansate). Azi-noapte, cînd Jack m-a Întrebat „La ce te gîndești ?“, iar eu i-am răspuns că „La nimic...“, am cam mințit un pic. Adevărul e că mă gîndeam de fapt ce nume să le dăm copiii noștri. Dar ideea e că e cît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

electorale la Washington, nu? - Da. O săptămână Întreagă... - Asta‑i una din schițele tale care m‑a interesat cel mai mult... Faptul că biroul lui de la senat era ca un altar Închinat fratelui său - cu un portret uriaș al lui Jack pe perete. Era ceva sălbatic În felul În care Îl plângea... - O atitudine mai curând vindicativă, aș spune... - Lyndon Johnson era dușmanul, nu? S‑au descotorosit de Bob făcându‑l vicepreședinte - un fel de băiat de alergătură. Dar era succesorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]