3,184 matches
-
din casa cu trei camere unde stăteam, vizavi de depozit, și s-au mutat Într-o cameră la un unchi. Pe urmă și-au găsit pe strada Mihai Dumitru o casă cu două camere. Când am venit de la Închisoare, o jale a fost... Cum a fost percepută reîntoarcerea acasă de către ceilalți colegi, de prieteni? După ce ne-a eliberat, n-aveam voie să ocupăm posturi de funcționari. Prietenii se fereau de mine, că am făcut Închisoare... Nu trebuia să vorbesc... Și pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ce aveți de raportat? Așa că-i bine la Jilava? Totul e ca lumea, sunteți tratați nemaipomenit?” Pac! Pac! Și au Început unii să spună: „Domnul colonel, nu ne ajunge mâncarea! Domnul colonel, murim de foame!”. Că erau perioade când era jale... dădea câte o supă de fasole cu câteva boabe, de făceai excursie ca să prinzi o boabă... Și asta era mâncarea la prânz. Și totul era derizoriu În perioadă de foamete... Și deținuții se plângeau: „Aaa, ne e foame”... El așa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avem de ales. Dar, Doamne, cine-o fi la rând?/ Și-afară nici o Închisoare nu și-a spoit un fel de firmă/ Și haita cea conducătoare acuratețea și-o afirmă./ Iar țările occidentale Își urmează afacerile lor/ Nebănuind cam câtă jale rămâne În urma rușilor./ Acum sunt liber, dar mi-apare atât de obsesivă Balta/ Cu Înfometata ei teroare, cum nici n-a fost pe lume-o alta.” Ce colegi de detenție vă mai amintiți? În lot era unu’, Filip Dumitru, care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu poezii lipsite de har și de clamatoare în stilul lăcrimos al epocii: Cât toamna e departe de a vieții cale Și fruntea mea jună în sus va căuta Curgi nectar al vieții în sacre pocale Până n-o fi jale Până moartea cruntă nu ne-o secera!38 Singur, sau împreună cu frații săi literați, a abordat și genul dramatic facil al revistei sau comediei de situații. La începutul anului 1889 i s-a reprezentat chiar, pe scena Teatrului Național din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prințul Alexandru Ioan Cuza.7 Moartea i-a fost pricinuită de un anevrism al aortei. În țară, și mai ales în Moldova, știrea acestei morți produce o mare emoție. Din toate orașele roiesc telegramele de condoleanță și manifestațiunile de adâncă jale a celor cari mai păstrau încă în inimă cultul marelui domnitor. Toți poeții vremii scriu necrologuri rimate. Poetul Gheorghe Baronzi, prefect de județ la Brăila la epoca detronărei lui Cuza, scrie următoarele ver suri intitulate: date nefaste La moartea principelui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de unele tulburări ale ficatului și inimii. 8. Aluzie la detronarea lui Napoleon al III lea, în septembrie 1870 și la moartea lui, întâmplată în ianuarie 1873. Doamne! mult au fost fatale Zorile ce-au revărsat O lumină ca de jale P-ăst pământ răscumpărat Prin atâția mii martiri, Ai duioasei omeniri. Cari trec fără-ncetare. Cu al umbrei pas ușor, Ca o stea ce-abia răsare Și s-absoarbe într-un nor. Blând luceafăr, dulce soare, Ale cărui raze apun
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Boerescu etc. anunțăm moartea bravilor noștri Ilie Geambașu și Temelie Trancă, morți întru partid în zilele de... și de ... Rugați-vă pentru ei.“ Iar un poet de oarecare talent, anume Nicolae Safir 42 a scris următorul epitaf: Aicea răposează cu jale, în vecie, llie zis Geambașul și Trancă Temelie. Ei fură-n a lor viață iluștri căuzași Vestiți în reteveie și groaznici ciomăgași.43 Moartea lui Ilie Geambașul și strivirea lui Temelie Trancă exasperă presa guvernamentală și chiar pe guvern. O
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
revistei Oltul, dirijată de Al. Macedonski. Peste puțin timp îl vom reîntâlni în primele cercuri socialiste românești. 43. Epitaful, semnat cu inițiala X. a apărut, într-o versiune puțin deosebită de aceea reprodusă de Bacalbașa, în Ghimpele: „Acilea reposează cu jale, în vecie / Ilie zis Geambașul și Trancă Temelie. / Ei fură-n a lor viață vestiții sugători / Eroi cu bâta-n mână și groaznici luptători. Îi plânge popa Tache, îi plânge Beizadeaua, / Îi plânge boieritul, căci îi ținea ortaua. / Ei singuri
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui Gheorghe a Nuții și privind spre dealul țintirimului unde s-auzea cîntecul sfîșietor al trupcilor. Ziua era senină, soarele se aplecase blînd spre asfințit, un vînticel înfiora frunzele prunilor și perilor. „Doamne, frumos mai cîntă!”, ofta mama, sensibilă la jalea lumii, după care se întorcea la treburile amînate o clipă. Pe atunci ea era încă tînără, dar acum? Totuși pînă la urmă nu mi-a părut rău că a fost tocmită muzica. Banda lui Nigaia (nume?, poreclă?) îți răscolește și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
materiale” bune și au cîștigat frumos: fiecare muncitor a luat „primă” de circa cinci mii de lei. În ’76 însă, n-au avut furaje. Bineînțeles, n-au reușit să-și îndeplinească planul. Primarul Gheorghe Zaharia îmi spune că era o jale să auzi behăind de foame mii de oi, mai ales noaptea. De mila lor, unii dintre îngrijitori s-au dus și au luat paie și fîn din stogurile C.A.P., riscînd să fie taxați drept hoți! Am reținut, în ipoteza
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Zacîr era urît și temut de toată obștea. Piciorul un pic mai scurt era, nu numai după credințele vechi și deșarte, semn neîndoios că-i ura pe toți semenii cu amîndouă picioarele bune! Nu plîngea niciodată în timpul hărăzit lacrimilor, la jale, durere sau bucurie: Zacîria plîngea numai din ură”. (p. 234-235) Ce anume inspirase puternicul resentiment din aceste pagini scrise în 1963 1964? Camilar îl bănuia pe Stancu de manipulări și obstrucții care afectau o parte a breslei, inclusiv propria-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de cele întîmplate. Tatăl său îi explică cum trebuie să se poarte în astfel de cazuri. Fiul merge din nou la vecini cînd se tăia un porc. Respectînd cu fidelitate ultima lecție primită, începe să plîngă în hohote: - Vai ce jale! Era atît de bun! îl iubeam atîta! Niciodată nu se va mai găsi unul atît de bun! Exasperați, vecinii îl alungă. Povestește tatălui această nouă pățanie și primește din nou sfaturi cum trebuie să se poarte. La cea de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Le-a donat orașului copilăriei, constituindu-se Într-o „Colecție de prestigiu european”, cum afirma și profesorul universitar de la Düsseldorf, despre care am amintit. 117 Că Ion Irimescu este un mare talent, nu mă Îndoiesc o clipă. Ca și Ion Jalea, lucrează cu același zel la o vârstă Înaintată. Maria Mihăescu Își cunoaște aptitudinile artistice, s-a dovedit modestă prin propriile afirmații. 118 Mama mea, grav bolnavă, avea să se mai chinuiască până În 3 martie 1977, când a trecut la cele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
BÎrsescu și Virgil Tempeanu. Mulțumesc călduros și pentru cuvintele de alinare ce mi-ați adresat. Am Început să mă obișnuiesc - altă cale nu-i. În timpul săptămânii fac mișcare - treburi În grădină printre flori și alte plante (...). Dar uneori mă cuprinde jalea când din locuință lipsește albina casei. Nu ies decât foarte rar din gospodărie. Am fost de 2 ori la Fălticeni (12 iul. și 28 aug.). Răsfoiesc presa la care sunt abonat, mai scriu - deși În publicarea lucrărilor Întâmpin numai obstacole
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nepotul meu. Mă Încântă vestea că „Ulița Rădășenilor” a fost distins, fie și cu premiul 3 pe țară. Când Îmi va fi dat s-o văd? A murit d-na Maria Vârnav, prietena și colaboratoarea credincioasă și sinceră. A fost jale la noi În casă. Am scris imediat familiei (fiicei sale Dr. Vera Nica) să nu Înstrăineze nimic, ci să trimită Muzeului Flt. tablouri, scrisori, fotografii etc. (A fost mereu Vicepreședinta „Ligii”)524. Fiica sa a fost eleva mea și mă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
profesor acolo (1941/43). Pe Fritz Martini Îl posed În nemțește. știu, că ar fi tradus În românește și nu văd de ce. E cam... elementar. Articolul meu din „Interferențe” a apărut cu multe și mari greșeli. (Una: un cor de jale, În loc de cer - cu care Începe Sonetul Veneției). Îmi pare bine de „Sărmanul Enric”, din care nu mai posed decât un singur exemplar. S-a cântat și la țară. Pe Teodorescu-Broșteni l-am cunoscut bine și l-am vizitat de câteva
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și primarii Îi aduceau „Condica de inspecții” la Pașcani, s-o semneze. Așa ceva! Parazitism adevărat.). Apariții editoriale? Da, e vorba de „Nibelungi” În proză ritmată, care urmează să apară În Bpt. (dacă se vor ține de cuvânt), În 1974. E jale cu editurile, mai ales de când s-au „pritocit” și Înmulțit. Nu izbutești decât cu intervenții din afară, cu dedesubturi, sau și cu... amenințări cu proces pentru nerespectarea clauzelor contractuale (Cum am făcut eu). Sunt foarte Îngrijorat de dl. prof. Popa
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
zilele de azi pe mâine cu toată revoluția declarată de dvs., drumurile noastre sunt cele mai proaste, nu numai din Europa, dar din toate țările socialiste, comerțul, ce să mai spunem, este la pământ din anul 1981 și te apucă jalea, îți vine să plângi numai când vezi magazinele, și asta într-o țară bogată cum este a noastră, care după Uniunea Sovietică este cea mai avantajată de bogățiile solului, subsolului, de climă etc... față de toate celelalte. Avem aproape 10 milioane
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
degeaba. Din nenorocire, amândoi frații mei locuiau în zona care trebuia demolată și într-o zi a început demolarea. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci să fiu și eu acolo. N-am să pot uita câte zile voi mai trăi jalea și durerea celor care și-au văzut distrusă toată truda și agoniseala unei vieți întregi. Cred că nici cutremurul n-a adus mai multă jale. Pe lângă case, au fost distruse atâtea grădini cu pomi fructiferi, viță-de vie. Unul din frații
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să fiu și eu acolo. N-am să pot uita câte zile voi mai trăi jalea și durerea celor care și-au văzut distrusă toată truda și agoniseala unei vieți întregi. Cred că nici cutremurul n-a adus mai multă jale. Pe lângă case, au fost distruse atâtea grădini cu pomi fructiferi, viță-de vie. Unul din frații mei n-a putut suporta când a văzut cum i se distruge casa și a murit de inimă rea. Așa se spune la noi, la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
folclorice, ofițerii mustăcioși de cavalerie În ținută de paradă, elevii În uniforme de liceu, cu număr de matricolă pe mână, ușor de identificat și denunțat). Un loc În care frustrarea și fudulia, pitorescul și derizoriul, fanfaronada și ferocitatea, hedonismul și jalea, gluma și grotescul Își aliau, dadaist, contrastele. „Țara mascaradei”, „Țara operetei”, „Țara de exil”, chiar și „Țara Neagră”?... În desenul din 1975 dăruit colegului său de școală Eugen Campus, liceanul apare În uniformă cvasimilitară, cu șapcă, guler cazon, bocanci și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o biserică frumoasă din piatră, organizând, cu danii de pădure și pășune pentru vite, o mănăstire și un palat brâncovenesc în Sâmbăta de Sus. Vitregia timpurilor, neînțelegerea și înverșunarea stăpânirii străine au dus la dărâmarea mănăstirii Brâncoveanu în 1785, spre jalea întregii comunități de credincioși ai satelor din jur și mai ales ai celor din Sâmbăta și Lisa. Timpul s-a adăugat nevredniciei oamenilor și mănăstirea a devenit și a rămas o ruină până în 1926, când vrednicul de toată cinstea mitropolit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
prânz, nici pentru cină Mă rup astfel din lumea mea pustie Și mă gândesc la ce-ar fi fost să fie. De-o fi să mor în temnița haină Măicuță. , haine negre să nu porți Să nu mă plângi cu jale ca pe morți Și nici să rupi bujorii din grădină. Să pui un pom în dreptul casei noastre Să crescă mare și să facă flori Să-ți fie mângâiere uneori Și apărare florilor din glastre. în nopți târzii de mai, când
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mă culc. Mâine sau poimâine mă ocup de permutări și răspoimâine până-n prânz mă prezint cu ele. E bine așa? Foarte bine, spuse bătrânul, dând din cap fericit. Ai grijă să-ți respecți promisiunea. Dacă nu ajungi până-n prânz, e jale mare. — Am înțeles. — Și fii atent ca nu cumva să-ți fure cineva datele sau să vadă lista aceea. Dacă se-ntâmplă așa ceva, o încurcăm amândoi. Stați liniștit, am fost foarte bine instruiți în sensul ăsta și știu ce am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ani în urmă, citisem într-un roman științifico-fantastic că în foarte scurt timp lumea se va îngropa în propriile ei gunoaie, în propriile ei ruine. Afirmația era valabilă pentru cum arăta apartamentul meu în momentul de față. Pe jos, o jale de neimaginat: îmbrăcăminte sfâșiată, televizorul și videoul făcute bucăți, ghivece de flori sparte, lampadarul rupt, casete și discuri călcate-n picioare, sosul de roșii dezghețat, cablul microfonului rupt, lenjeria de corp plină de noroi și de tot felul de pete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]