5,826 matches
-
brațele. Iată-l pe Ben, ula, ula. Băiatul s-a dus la el, chicotind. Richard l-a luat în brațe și l-a întors cu capul în jos. — Cum se vede de acolo de jos, Benno? l-a întrebat în joacă. Sheba se uita la ei cum se prostesc și zâmbea. Polly, care își sorbea votca pusă de tatăl ei, nici măcar nu și-a ridicat capul. — Hmm, ai ceva bani de buzunar pentru mine, Benno? a zis Richard, legănând copilul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că se uită atent la mașini. Când a ajuns lângă ea, s-a înclinat și i-a zis salut. Hotărâseră mai demult să nu-și arate afecțiunea în public, dar neputându-se abține, Sheba i-a dat un ghiont în joacă în burtă. — O s-o luăm prin spate, printre garaje, i-a spus, iar Sheba a râs - pe de-o parte de emoție, spune ea și pe de altă parte pentru că pronunțase „garaj“ așa cum ar rima cu „mariaj“. Au plecat. Micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ei solide, victoriene din Highgate. Când s-a întors la Connolly în dormitor, el o aștepta stând pe pat. S-a ridicat cum a văzut-o și a început să se dezbrace. Ea a scos un sunet de surpriză în joacă - un mic „Oh!“ nedumerit. Dar Connolly n-a zâmbit și nici nu s-a oprit. Și după ce s-a uitat la el o clipă sau două, a început și ea să se dezbrace. Au făcut dragoste repede și - la porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dacă n-ar fi apărut cartea asta. Mary nu avea cum să-l contrazică. Adolescenții nesăbuiți devin cei mai prudenți părinți, pentru că zilnic suferă din cauza amintirilor și a propriei imaginații. Jina nu-i dădea voie lui Danny să stea la joacă după ce se lăsa întunericul; îi dădea televizorul pe Cartoon Network, în timp ce prietenii lui se uitau pe HBO. Jina nu rostise niciodată cuvintele cu voce tare, dar țelul ei era limpede: n-avea de gând să mai riște viața nimănui. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ba, și mai bine, prin intermediul ei Alice a izbutit să modifice opinii. A continuat să scrie despre cum ar fi dacă toată lumea s-ar strădui mai mult, despre fete de vis și grupuri de băieți care mișunau pe terenurile de joacă precum roiurile de albine, despre vieți fără griji și despre bucurii eterne. Scrierile lui Alice aveau finaluri fericite. Alice scris despre orice, numai despre ea nu. Despre ea nu voia să vadă scris nici un rând. Bunica ei, poetesa Norma Meyer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i spună bună, să-i ofere o mână, ceva. Până atunci, Mike l-ar fi făcut deja să uite de frică. L-ar fi gâdilat până când Danny ar fi murit de râs și l-ar fi aruncat de colo-colo, în joacă, ca pe-un sac de cartofi. Într-un final, Danny n-a mai rezistat. Cel mai tare îl apăsa tăcerea. Hei, a fost singurul cuvânt care i-a venit în minte. Tatăl lui l-a mai privit câteva clipe, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
noapte coboară pe pleoapele mele deșertul mă cheamă la cina de pe țărmul mării o mare de foc pe care plutesc corăbiile infernului câteodată infernul este nepăsarea noastră față de flori stele și oameni să se facă lumină strigă prietenul meu de joacă care îmi pare că a murit primul odată cu vara secetoasă l-au uitat toți așa cum se uită și copiii mari puritatea se plătește poate că el nu mai are nici un simbol pe pământ ci doar în cer pot fi zărite
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vieții care te răsfață cu un curcubeu adunat în priviri transparent de limpezi când ai puterea să te privești în ochi fără să ai vreo teamă de toate timpurile tale. Cuvintele mele Îmi fug gândurile așa cum se duc copii la joacă în inimă am partea mea cea mai bună aidoma unui izvor cu apa limpede din al cărui suspin îmi adun mereu sufletul risipit Desfrunzesc copacii a toamnă și lacrimile ploii curg printre cuvintele mele care vin șerpește târându-se prin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
era drag acel moment de debut. Clasele formate cu un an în urmă erau grupate spre stânga curții și mă intriga tonul familiar cu care elevii își vorbeau de parcă se cunoșteau de o viață. Se strângeau în brațe ca din joacă și chiar îi vedeam pe băieți cum fură săruturi fetelor de față cu toți ceilalți. Privind mai atent, intuiam și micile bisericuțe formate între prieteni, dar după accentul și dialectul diferit pe care le foloseau, am înțeles că nu locul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din felul în care ne vorbea, înțelegeam că dorește mai mult să ne fie prieten. Știa cum e viața departe de casă, știa să privească prin suflet, îi mângâia pe cei care încă nu-și găseau locul, ciufulindu-i în joacă sau le punea câte o mână pe umăr. O să fie ușor, ne spunea în timp ce se tot plimba printre bănci ca să ne cunoască. Nu se cere prea multă carte și tot ce trebuie să învățați pe aici e cum să faceți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să-i vorbesc despre mine și prea tăcut. În liniștea noastră, doar ea putea vorbi cu detașare de prieteniile vechi ce le lăsase acasă, de iubiți care ar face orice pentru ea, de puterea ei naturală de a seduce, de joaca perfidă cu sufletele inocente, de viața ei în general. Eu ce puteam să-i spun despre mine? Că sunt un nimeni, că lumea mă ocoloește și că-mi doream prezența ei fiindcă mă îndrăgostisem fără motiv? N-aș fi vrut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
brusc, de parcă ar fi spus „până aici”!. A privit-o de sus, din picioare, cu dispreț, dar nu și-a răcit gura cu nicio remarcă. Când a ajuns în dreptul meu, mi-a trecut cu mâna prin păr zburlindu-mă în joacă. Așa își lua uneori la revedere de la mine. O priveam cu ochi rugători să mă ierte, iar ea înțelegând, mi-a zis doar atât: Ai grijă ce faci! Marius s-a oferit să o conducă până la ușa internatului. Să nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-i puse o mână pe umăr. Te deranjez? Ia loc lângă mine și mai spune-mi ce-ți face Creața? Face ce știe ea mai bine... Scrie idile peste suferințele mele... Poate-i spui! am continuat amenințător și totuși în joacă. Stai liniștit, că mă cunoști. După cum arăți, e clar că prietena noastră a făcut o cucerire nouă. Ia spune tu, care le știi pe toate, cine e victima din această săptămână! Mihai pare să fie înscris pe lista câștigătorilor. Fata
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nicăieri, așa că ai să vezi că nimic n-o să se schimbe în rău. O să ne vedem mai puțin, dar o să-ți fie mai bine în brațele lui, că doar te iubește... și-ai să săruți cu adevărat, nu numai din joacă. Ce rău poți să fii uneori, îmi întoarse ea vorba cu o durere care mă puse pe gâduri. Ne-am întors în tăcere așa cum plecasem, sărind peste porți. Prin curte, un tip, cam ca mine la trup, ne privea pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
era imposibil să-mi împart singurătatea cu ei. Câteodată ieșeam toți trei în parc. Cam la asta se rezuma distracția noastră atunci când nu aveam bani și nici iubiri în care să ne consumăm trăirile, apoi zăpada multă ne chema la joacă reamintindu-ne de vremea când eram copii. Albul din jur mă făcea să uit de frig și de vânt. Trăiam într-o lume încremenită, fără margini de timp, într-o singură culoare, ca pe un papirus străvechi, unde noi ne
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ceva și n-am vrut să rămân datoare. Te căsătorești cu mine? am întrebat-o râzând, dorind parcă să mai diluez din seriozitatea cu care începuse discuția și care ne stânjenea pe amândoi. Nebunule! Încercă să mă lovească blând, în joacă, iar cu ochii căuta să-mi scormonească în suflet vrând să afle, dacă ascuns după o glumă, mai simt ceva pentru ea. I-am prins palma care rămase suspendată în aer și îi suflam ușor căldură, ducând-o spre gură
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ascunsese atât de bine înlăuntrul său încât se crezuse imună. Ce prostie... ce act de slăbiciune! Întoarse capul să privească în jur. Era singură și se bucură pentru o clipă că nu fusese văzută de nimeni. Ce folos din toată joaca asta de-a iubirea dacă Gonzales cade din nou în brațele ei? Iată o întrebare pertinentă care să-i justifice starea. Investise timp și suflet în băiatul ăsta sau poate că, într-un mod ciudat, se regăsise pe sine. Alături de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
aflase Erjika despre visul său de a o avea la pat, fiindcă nu discutase cu nimeni. Să fi vorbit prin somn, să-l fi auzit cineva și să-l fi pârât? Își ura emotivitatea. Acum ura și toate fetele cu joaca lor de-a iubirea, cu toanele lor care le făceau de neînțeles, cu felul lor de a victimiza inutil și cu modul facil în care puteau să se debaraseze de o relație. N-o să mai iubească prea curând, se gândea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în șir. Andrei mi-a răspuns: - Eu îi cin lui lând la ulei, el îmi cine mie lând la zahăl. Era în 1980. Ei nu au mai avut noțiunea de marfă de bază fără coadă. M-au terminat. Imitau în joacă viața adulților. Pe la patru ani, Andrei a venit acasă de la grădiniță și mi-a zis: - Mamă, eu te iubesc foarte mult pe tine, fiindcă m-ai născut. Da’ cel mai mult și mai mult o iubesc pe tovarășa Elena Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
București, 1985-2004. Popa Timișan, Corecții pentru fetițe rebele, Sâncrai, 1960. Renate W., Între realism și Dona Quijotism, București, 1993-2004. Tata Tovică, Șut, Șup și nepoată, Sâncrai, 1995-1974. Tovarășii: inspectori și activiști, Calea cea bună, București și Riga, 1978-1989. Tovarășii de joacă, Jocuri și învățuri, Sâncrai, Hunedoara, București, 1955-1969. Ursula, On Friendship Without Borders, Lodz, 1992, Sinaia, 1998, Manchester, 2003. Valeriile, Femeile care nu le-am fost, Sâncrai, 1955-1961 și toate verile până în 2004. Vali M., Țărmuri și gloanțe, București, Costinești, anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
avut și câtă dreptate a avut - și azi e contestată. Cel mai important pentru Rex rămâne bustul lui Cezar, pe care-l privește, mai totdeauna, cu o curiozitate ciudată, ca pentru prima oară, uneori îl latră, un lătrat semănând a joacă. - „E bustul lui Cezar, explic. Tu nu știi cine a fost Cezar; a trăit cu două mii și ceva de ani în urmă.” - „De ce-l ții aici?” păru să mă întrebe acum când se trezi ca din somn și depărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sunt cele mai devotate victime, dar nu mai au la poarta cărei conștiințe să-și găsească salvarea. Rex stătea, cum am spus, întins la soare, pe cimentul înfierbântat al curții. Priveam prin fereastra deschisă. Îl strigai de două-trei ori a joacă, dar nu se clinti, răspunse doar, mișcând vesel din coadă. Dumnezeu l-a creat în inima acestui univers de minuni fără să-i fi dat însă problematica și angoasele de care suntem bântuiți. Steaua lui strălucea, se vede, în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
singur știa ce comunicări avea către acolo. Lumea lui se înveselea lângă fiecare colț al casei, dar cel mai mult nu lângă mine ci la ivirea domnului Pavel, când apărea îi sărea în față, mișca din coadă vioi, lătra a joacă, i se lungea la picioare. E o zi liniștită de duminică, soarele încălzește orașul și câmpia, dincoace și dincolo de fluviu. E anotimpul, luna în care am cunoscut-o pe Keti, în parcul din apropiere, cu 14 ani în urmă. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ne înțelegeam bine: poate pentru că eram mezinele. Oricare ar fi fost motivul, Helen mă trata ca pe o parte a propriei persoane, acea parte care se trezea să-i aducă un pahar cu apă la miezul nopții. Eram tovarășa de joacă/ jucăria/ sclava/ cea mai bună prietenă a ei și, se înțelege de la sine, tot ce aveam era automat și al ei. Nu pot să vin, am spus. Sunt accidentată. —Oaaaa, a spus. Oahahaa. Nu încerca să fie răutăcioasă, atâta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mi-am îndreptat privirea într-acolo. Rechini. Trei, pândind la marginea recifului, arătând răutăcioși și irascibili, de parcă purtau haine de piele. Rechinii-derecif nu sunt periculoși. De obicei. Cu toate astea, inima a început să-mi bată mai repede. Apoi, în joacă, ne-am scos muștiucurile și fiecare a inspirat oxigen din tubul de rezervă „octopus“ al celuilalt, devenind o singură persoană, așa cum îndrăgostiții din filme care se petrec în anii ’30 își încrucișează brațele și beau șampanie unul din paharul celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]