4,083 matches
-
erau libere de orice formă de subiectivitate. Astfel, subiectivitatea era determinată de propria credință oarbă. Ca urmare a ascensiunii conceptului de "obiectivitate", s-a născut un fel de escrocherie critică, prin care jurnalismul bazat pe fapte a fost înlocuit de jurnalismul obiectiv bazat pe iluzii, asemănător, într-un mod ciudat, moderniștilor literari. Curios este faptul că jurnalismul obiectiv este și rezultatul "epocii moderne a jurnalismului" (561, sublinierea autorului), așa cum a spus Paul Many. Ca formă de "obiectivitate", "modernismul" nu ar putea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
urmare a ascensiunii conceptului de "obiectivitate", s-a născut un fel de escrocherie critică, prin care jurnalismul bazat pe fapte a fost înlocuit de jurnalismul obiectiv bazat pe iluzii, asemănător, într-un mod ciudat, moderniștilor literari. Curios este faptul că jurnalismul obiectiv este și rezultatul "epocii moderne a jurnalismului" (561, sublinierea autorului), așa cum a spus Paul Many. Ca formă de "obiectivitate", "modernismul" nu ar putea decât să țină la distanță jurnalismul literar obiectiv în încercarea de a limita distanța dintre subiectiv
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
născut un fel de escrocherie critică, prin care jurnalismul bazat pe fapte a fost înlocuit de jurnalismul obiectiv bazat pe iluzii, asemănător, într-un mod ciudat, moderniștilor literari. Curios este faptul că jurnalismul obiectiv este și rezultatul "epocii moderne a jurnalismului" (561, sublinierea autorului), așa cum a spus Paul Many. Ca formă de "obiectivitate", "modernismul" nu ar putea decât să țină la distanță jurnalismul literar obiectiv în încercarea de a limita distanța dintre subiectiv și concret. În timp ce căuta să lămurească ceea ce înseamnă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
într-un mod ciudat, moderniștilor literari. Curios este faptul că jurnalismul obiectiv este și rezultatul "epocii moderne a jurnalismului" (561, sublinierea autorului), așa cum a spus Paul Many. Ca formă de "obiectivitate", "modernismul" nu ar putea decât să țină la distanță jurnalismul literar obiectiv în încercarea de a limita distanța dintre subiectiv și concret. În timp ce căuta să lămurească ceea ce înseamnă obiectivitatea, Lippmann a anunțat, într-o manieră ambiguă, ceea ce a făcut practica jurnalistică în tot acest timp: a îndepărtat obiectivitatea. Însă, cu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ambiguă, ceea ce a făcut practica jurnalistică în tot acest timp: a îndepărtat obiectivitatea. Însă, cu toată sinceritatea, ar trebui să ținem cont de faptul că, în ciuda nevoii de obiectivitate, această epocă a fost marcată de un alt progres în domeniul jurnalismului: renașterea senzaționalului în ziarele de scandal, cum ar fi de exemplu The New York Daily News, în timpul fondării acestuia în anul 1919. Acest tip de jurnalism senzațional sau galben a fost numit "jurnalismul jazz" (Emery și Emery 363). Cu toate acestea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în ciuda nevoii de obiectivitate, această epocă a fost marcată de un alt progres în domeniul jurnalismului: renașterea senzaționalului în ziarele de scandal, cum ar fi de exemplu The New York Daily News, în timpul fondării acestuia în anul 1919. Acest tip de jurnalism senzațional sau galben a fost numit "jurnalismul jazz" (Emery și Emery 363). Cu toate acestea, jurnalismul jazz a avut același sfârșit epistemologic, încercând să nu limiteze distanța dintre subiectivitate și obiect, ci să evidențieze diferența dintre ele, să facă din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fost marcată de un alt progres în domeniul jurnalismului: renașterea senzaționalului în ziarele de scandal, cum ar fi de exemplu The New York Daily News, în timpul fondării acestuia în anul 1919. Acest tip de jurnalism senzațional sau galben a fost numit "jurnalismul jazz" (Emery și Emery 363). Cu toate acestea, jurnalismul jazz a avut același sfârșit epistemologic, încercând să nu limiteze distanța dintre subiectivitate și obiect, ci să evidențieze diferența dintre ele, să facă din Celălalt un străin obiectiv, astfel încât Scopul ideii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
renașterea senzaționalului în ziarele de scandal, cum ar fi de exemplu The New York Daily News, în timpul fondării acestuia în anul 1919. Acest tip de jurnalism senzațional sau galben a fost numit "jurnalismul jazz" (Emery și Emery 363). Cu toate acestea, jurnalismul jazz a avut același sfârșit epistemologic, încercând să nu limiteze distanța dintre subiectivitate și obiect, ci să evidențieze diferența dintre ele, să facă din Celălalt un străin obiectiv, astfel încât Scopul ideii de senzațional din jurnalismul galben este "reducerea experienței celuilalt
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Emery 363). Cu toate acestea, jurnalismul jazz a avut același sfârșit epistemologic, încercând să nu limiteze distanța dintre subiectivitate și obiect, ci să evidențieze diferența dintre ele, să facă din Celălalt un străin obiectiv, astfel încât Scopul ideii de senzațional din jurnalismul galben este "reducerea experienței celuilalt la un spectacol... prin care cel care observă, având rolul unui spectator autonom, are parte de o emoție puternică sau de un șoc" (Another Way, 63). În timp ce Academia Engleză făcea progrese spre moderniștii estetici, Academia
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este "reducerea experienței celuilalt la un spectacol... prin care cel care observă, având rolul unui spectator autonom, are parte de o emoție puternică sau de un șoc" (Another Way, 63). În timp ce Academia Engleză făcea progrese spre moderniștii estetici, Academia de Jurnalism se afla în aceeași situație, fiind puternic influențată de Lippmann, având în vedere că era ultima academie de comunicare de masă care a pretins că aici a luat naștere jurnalismul. Acest lucru s-a datorat în mare parte unui grup
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
În timp ce Academia Engleză făcea progrese spre moderniștii estetici, Academia de Jurnalism se afla în aceeași situație, fiind puternic influențată de Lippmann, având în vedere că era ultima academie de comunicare de masă care a pretins că aici a luat naștere jurnalismul. Acest lucru s-a datorat în mare parte unui grup foarte restrâns de indivizi, principalii responsabili pentru dezvoltarea academiei de jurnalism și comunicare de masă, și a cărei principală paradigmă critică ar putea exclude un tip de jurnalism care se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
având în vedere că era ultima academie de comunicare de masă care a pretins că aici a luat naștere jurnalismul. Acest lucru s-a datorat în mare parte unui grup foarte restrâns de indivizi, principalii responsabili pentru dezvoltarea academiei de jurnalism și comunicare de masă, și a cărei principală paradigmă critică ar putea exclude un tip de jurnalism care se pretinde a fi literatură. Williard Grosvenor Bleyer, care a pus bazele unuia dintre primele programe de jurnalism din țară, în 1906
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
luat naștere jurnalismul. Acest lucru s-a datorat în mare parte unui grup foarte restrâns de indivizi, principalii responsabili pentru dezvoltarea academiei de jurnalism și comunicare de masă, și a cărei principală paradigmă critică ar putea exclude un tip de jurnalism care se pretinde a fi literatură. Williard Grosvenor Bleyer, care a pus bazele unuia dintre primele programe de jurnalism din țară, în 1906, la Universitatea Wisconsin din Madison, a început să țină un seminar doctoranzilor, în anul 1922, folosind cartea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pentru dezvoltarea academiei de jurnalism și comunicare de masă, și a cărei principală paradigmă critică ar putea exclude un tip de jurnalism care se pretinde a fi literatură. Williard Grosvenor Bleyer, care a pus bazele unuia dintre primele programe de jurnalism din țară, în 1906, la Universitatea Wisconsin din Madison, a început să țină un seminar doctoranzilor, în anul 1922, folosind cartea lui Lippmann, Opinia publică. Considerat un pionier cu burse și educație în jurnalism (Durham 15), Bleyer a fost un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
bazele unuia dintre primele programe de jurnalism din țară, în 1906, la Universitatea Wisconsin din Madison, a început să țină un seminar doctoranzilor, în anul 1922, folosind cartea lui Lippmann, Opinia publică. Considerat un pionier cu burse și educație în jurnalism (Durham 15), Bleyer a fost un prim susținător al implementării metodelor științifice sociale în analiza jurnalismului. Aceste tipuri de studii social-științifice, afirma el, ar putea îmbunătăți calitatea ziarelor și ar putea oferi o bază mult mai solidă a cunoștințelor pentru
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a început să țină un seminar doctoranzilor, în anul 1922, folosind cartea lui Lippmann, Opinia publică. Considerat un pionier cu burse și educație în jurnalism (Durham 15), Bleyer a fost un prim susținător al implementării metodelor științifice sociale în analiza jurnalismului. Aceste tipuri de studii social-științifice, afirma el, ar putea îmbunătăți calitatea ziarelor și ar putea oferi o bază mult mai solidă a cunoștințelor pentru predarea jurnalismului", au scris Everett M. Rogers și Steven H. Chaffee într-un studiu metodic, foarte
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
15), Bleyer a fost un prim susținător al implementării metodelor științifice sociale în analiza jurnalismului. Aceste tipuri de studii social-științifice, afirma el, ar putea îmbunătăți calitatea ziarelor și ar putea oferi o bază mult mai solidă a cunoștințelor pentru predarea jurnalismului", au scris Everett M. Rogers și Steven H. Chaffee într-un studiu metodic, foarte util pentru înțelegerea originilor jurnalismului și a academiei de comunicare de masă (14). Într-adevăr, Bleyer este descris ca fiind "un propovăduitor al opiniei sale", care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
social-științifice, afirma el, ar putea îmbunătăți calitatea ziarelor și ar putea oferi o bază mult mai solidă a cunoștințelor pentru predarea jurnalismului", au scris Everett M. Rogers și Steven H. Chaffee într-un studiu metodic, foarte util pentru înțelegerea originilor jurnalismului și a academiei de comunicare de masă (14). Într-adevăr, Bleyer este descris ca fiind "un propovăduitor al opiniei sale", care capătă, încă o dată, un aspect cripto-teologic (14). Bleyer a contribuit la întemeierea unei maniere de abordare de tip social-științifică
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
academiei de comunicare de masă (14). Într-adevăr, Bleyer este descris ca fiind "un propovăduitor al opiniei sale", care capătă, încă o dată, un aspect cripto-teologic (14). Bleyer a contribuit la întemeierea unei maniere de abordare de tip social-științifică a studiului jurnalismului, o manieră bazată, bineînțeles, pe presupuneri pozitiviste. Cu toate acestea, în anii '40 ai secolului al XX-lea, Rogers și Chaffee îl caracterizează pe Wilbur Schramm drept "fondatorul incontestabil al studiului comunicării". Schramm, care obținuse un doctorat în engleză (la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
desăvârșit, câștigând un premiu O. Henry pentru ficțiune în anul 1942 (11). Până la momentul întoarcerii în Iowa după propaganda făcută în Washington, Schramm devenise deja adept al "promisiunii cercetării empirice" (10). În Iowa a fost numit director al Școlii de Jurnalism ce aparținea universității, unde a început să își lanseze programul. În 1947, s-a transferat la Universitatea din Illinois, unde a înființat un program dedicat studiului comunicării ca știință (7). Illinois s-a dovedit a fi "locul unde viziunea lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
masă din țară (Rogers și Chaffee 4). Printre aceștia, se numără Fred Siebert, unul dintre studenții lui Bleyer, care i-a luat locul lui Schramm în cadrul programului din Illinois, și Ralph Casey, un alt student, care a predat modulul de jurnalism la Universitatea din Minnesota, și care a lucrat împreună cu Schramm în Washington, D.C., alăturându-se acestuia la Stanford în 1958. Ralph Nafziger a fost, la rândul său, absolvent și bursier la Minnesota. Mai mult decât atât, și el a lucrat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lucrat alături de Casey și Schramm în Washington. Chilton Bush, de asemenea din Wisconsin, a predat la Stanford și l-a adus și pe Schramm alături de el, în cele din urmă. Cum a reușit acest grup restrâns să influențeze includerea studiului jurnalismului literar narativ printre cele mai respectabile programe de comunicare de masă din țară? La fel ca și în cazul moderniștilor literari, dovezile sunt exemplare. Într-adevăr, ar fi nedrept să afirmăm că au existat anumite încercări intenționate de a exclude
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
narativ printre cele mai respectabile programe de comunicare de masă din țară? La fel ca și în cazul moderniștilor literari, dovezile sunt exemplare. Într-adevăr, ar fi nedrept să afirmăm că au existat anumite încercări intenționate de a exclude studiul jurnalismului literar narativ din studiile comunicării de masă. Cu toate acestea, ar trebui menționat faptul că Schramm și-a exprimat antipatia față de studiul literar după ce s-a întors de la Iowa la Washington. Având în vedere că a lucrat alături de Alfred North
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
relația dintre Foerster și Schramm s-a înrăutățit, această situație constituind un motiv major în decizia lui Schramm de a refuza să se mai întoarcă la fostul său post" (17). Astfel de detalii nu pot reprezenta semne bune pentru studiul jurnalismului literar într-o academie dominată de metode social-științifice. Pentru a înțelege dovezile paradigmatice, este important să înțelegem că studiul comunicării de masă a pretins ca studiul și predarea jurnalismului să fie de sine stătătoare, însă jurnalismul academic s-a opus
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
17). Astfel de detalii nu pot reprezenta semne bune pentru studiul jurnalismului literar într-o academie dominată de metode social-științifice. Pentru a înțelege dovezile paradigmatice, este important să înțelegem că studiul comunicării de masă a pretins ca studiul și predarea jurnalismului să fie de sine stătătoare, însă jurnalismul academic s-a opus, în mare parte, acestei idei. Unul dintre motive este acela că studiul jurnalismului poate găsi demnitatea metodică în studiul comunicării de masă. Până în anii '40 ai secolului al XX
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]