3,897 matches
-
care verdeața și mirosul florilor acopereau totul, era într-adevăr idilic: de-acolo se vedeau dealurile împădurite, simțeai curenții văilor în nări, iar cerul înstelat sporea tăcerea locului dîndu-ți acel sentiment, pe care îl simțim totdeauna în mijlocul naturii, de pace lăuntrică și de diminuare a obsesiilor, de scădere a importanței gândirii și impulsurilor vieții noastre interioare: sîntem mai mici decât vasta natură, dar și mai mari când ne contopim cu ea, fiindcă știm, în timp ce un deal minunat, un munte superb nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lumină a unei vieți a gândirii și sentimentelor, care aruncă parcă într-o transă privirea unor ochi lucind, ai zice, în triumf, a unui obraz cu ten alb, a unei guri care nu poate parcă să stea închisă din pricina tensiunii lăuntrice a poftei de viață și de comunicare, un astfel de chip și o astfel de frumusețe nu mai văzusem. Un fior rece de invidie grea mă străbătu. Cum de nu întîlnisem eu o astfel de femeie și o întîlnise Petrică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
aceeași casă, atâția amar de ani, cât durează o căsnicie activă (bătrînețea e sfârșitul ei...) Dar asta și din pricină că la facultate începu să se întîmple ceva, evenimente senzaționale, care mă surprinseră și mă aruncară într-o stare extremă de tensiune lăuntrică, și nu mai aveam timp să despic firul în patru în relațiile mele cu Matilda. IX Predasem până atunci liniștiți, treceam și noi, ca și arhitecții, printr-o stare de spirit, pe care eu am desemnat-o mai târziu ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stătea puterea mea, cei trei viermi nemuritori din basme care îl făceau pe smeu de neînvins, dar de fiecare dată strigătul tău pătrundea tot mai adânc, dincolo de aceste ape, acolo unde se presupune că nu mai e decât această putere lăuntrică și abisul, și îi auzeam acolo ecoul, bine instalat, împrietenit cu ceea ce noi nu știm de fapt ce e acolo, peste capul și voința mea... Ne vedeam apoi la prânz, și spre seară îți deschideam ușa la mine... Nu mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și ea bătaie, a desvelit-o la fund și jaaap... hi, hi!... Nu (pe acest hi-hi apărea, ia uite, de astă dată prelungit, uitatul surîs), nu, nu se stinsese pentru totdeauna acest surâs complice supus, stăpânit și tăcut al ființei ei lăuntrice... Cum, nu ne sărutăm și noi doi puțin?! Daaa, nici vorbă... "Lasă-mă să vorbesc, parcă îmi sugera (dar uneori îi scăpau și frânturi de idei), tu nu ești o problemă, știu că ești superior, cu mine e ce e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dădeam seama că, nici vorbă, mă îndrăgostisem de ea, dar într-un mod incredibil, adică nu așa cum știam eu că mi se poate întîmpla, ci parcă așa cum i s-ar putea întîmpla ei. Mă îndrăgostisem în locul ei... Eu (ființa mea lăuntrică) ași fi zis că rămăsesem rece, insensibil și pe deplin independent... Straniu transfer! Îi spusei acest lucru și râse cu neîncredere, cu ironie, în cascade (roșind însă, cum să creadă așa ceva?). "Și cum e? zise cu maliție, să mă simt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ascunsei fața între brațe. Nu fiindcă m-ași fi temut să fiu văzut plângând, ci pentru că presimteam o rupere catastrofică de zăgaz, urmată de o pustiire... Când sîntem singuri, cum eram eu în acele nopți de carcere, înecul ființei noastre lăuntrice are drept martor divinitatea, marele cosmos căruia i ne încredințăm, dar când îl invoci în fața iubitei (și cine se poate înșela asupra disperării de care sîntem cuprinși?), ea poate deveni în mod sublim geloasă că nu din pricina ei plângi, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă ținură în putere timp de un an de zile, care valora, cum am spus, cât trei. Ele nu explorau adâncimea ființei mele, când însă, intrând în al doilea an, adică ultimul, descoperii că într-un fel subteran viața mea lăuntrică nu stătuse pe loc la punctul pe care eu i-l fixasem. Se deplasase spre o direcție a necunoscutului și mă apucă neliniștea când observai că nu mai ținea seama (dacă ținuse vreodată) de aforismele mele confortabile. În loc să mă bucur
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
literar, cu întreaga sa economie simbolică de producție, circulație și consum de bunuri culturale livrești. Se impune a fi reliefat, în acest caz, condiția de triplă încastrare a manualului, o dată în cadrele literaturii didactice, la rândul ei formând o provincie lăuntrică și tributară structural câmpului literar înăuntrul cărui sistem operează. Al treilea și cel mai cuprinzător cerc de încastrare este trasat de însăși sistemul socio-politic românesc, cel care determină nu numai condițiile structurale de posibilitate existențială a câmpului literar, cât și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ideea la fel de tare a "unității stilistice" a spiritualității românești, care adaugă încă un contrafort doctrinei unității neamului românesc, avem în filosofia lui Blaga o teorie cronotopială a identității etnice românești cea mai stilată și originală, deși nu scutită de contradicții lăuntrice și ocluziuni intestine (vezi Muscă, 1996, pp. 33-36), doctrină identitară a duhului românesc. Lucian Blaga rămâne vioara întâi într-un concert al românismului în care cugetătorii specificului național se întreceau în acte de virtuozitate intelectuală, unele dintre ele ieșind chiar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Stăniloae. Teza centrală pe care o degajă fiecare din eseurile broșate în tomul în cauză este indisociabilitatea românismului de ortodoxie. Rezonând intim în aceeași comuniune de idei cu gândurile lui N. Crainic, D. Stăniloae atribuie ortodoxiei calitatea supremă de scop lăuntric al românismului: "Ortodoxia este adevărata entelehie [a] vieții" naționale românești, "legea [spirituală] care o duce spre idealul cuprins virtual în ea" (Stăniloae, 1939, p. 66). Pentru a dezamorsa contradicția în care se închid universalismul creștin și particularismul național, Stăniloae recurge
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
intestine pentru putere profesională care au însoțit acest proces, este detaliată minuțios în monografia Politică și istoriografie în România: 1948-1964 (Müller, 2003). Din rațiune ce țin de economia textuală, analiza noastră va trece cu vederea toate dezacordurile ezoterice și disputele lăuntrice purtate înăuntrul comunității istoriografice, focalizându-se în schimb asupra liniilor de forță care s-au impus în configurarea memoriei oficiale a trecutului românesc. Acapararea puterii de către comuniștii propulsați la cârma guvernului sub ocupația sovietică a teritoriului românesc (6 martie 1945
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
revoluția mnemonică petrecută în național-comunism arată că astfel de mișcări tectonice în structura și conținutul memoriei colective pot avea și un caracter intra-sistemic. Ruptură față de paradigma rolleriană a internaționalismului proletar s-a produs în cadrul aceluiași sistem, fiind o revoluție lăuntrică, intra-sistemică. Cu toate acestea, modelul teoretic nu necesită o revizuire majoră. Chiar dacă formal, regimul comunist a rămas pe toată lungimea existenței sale (1947-1989) același sistem politic unitar, el a suferit o radicală prefacere internă. Placa turnantă a fost acționată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de acord cu o altă credință a lumii eline reflectată de operă aceluiași autor, daimonul însoțește subiectul chiar și în planul postexistențial. După cum reiese din dialogul Fedon, în momentul decesului își imaginau grecii fiecare om este petrecut de către acest "asesor" lăuntric la locul din care morții, după ce sunt judecați, sunt conduși, pe un anevoios drum, spre Hades 101. Ecouri ale acestei străvechi viziuni se percep la Kant: el afirmă, ipotetic, ca "probabil geniu vine de la genius, spirit particular dat omului de la
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
strecură și el cu precauție, încuie ușa și băgă cheia în buzunar. — Hai, spuse el în șoaptă. Încă de când erau pe trotuarul străzii Liteinaia începuse să vorbească în șoaptă. Cu tot calmul lui exterior, era stăpânit de o profundă neliniște lăuntrică. Când intrară în salon, chiar în fața cabinetului, se apropie de fereastră și, cu un gest misterios, îi făcu semn prințului să se apropie. Când ai sunat mai devreme, mi-am dat imediat seama că tu trebuie să fii; m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și a voinței din care avea să rezulte trăirea Înaltă a sfinților. Din aceste feciorii se va naște omul frumos și despătimit, a cărui Înfățișare va lua forma chipului angelic, ca produs al modestiei, smereniei, bunei cuviințe, răbdării și iubirii lăuntrice și chipul harismatic care se prezintă semenilor prin aceea că este impunător, atrage atenția și stârnește interes și apreciere, are priză la public, impresionează și convinge prin vorbă și faptă, toate ca podoabă exterioară dăruită de Creator. În fapt fecioria
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
psihicului sau în defavoarea urmăririi impulsului romantic spre epifanie și spre lumea spiritului (Doreski: 3). Și totuși, la o lectură atentă a operei poetei, se vor evidenția, tocmai pentru că Bishop nu face abuz de ele, sclipiri și reflecții ale tumultului vieții lăuntrice, uneori învăluite în fină auto-ironie, precum în superba vilanelă, "One Art", în care autoarea pare să invite, și să se invite, la practicarea artei de a pierde lucruri, mai întâi banale, deși importante, precum cheile, pentru a putea să suporte
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
deget al mâinii lui nu putea cuprinde celelalte degete. Neputând privi la suferința lui cumplită, ne‑am Întors ochii. Atunci ne‑a spus acel fericit Veniamin : «Rugați‑vă, fiilor, ca nu cumva să se Îmbolnăvească de hidro‑ pică omul meu lăuntric. Căci cel din afară nu mă face nici să mă bucur, nici să pătimescă. De opt luni ședea necurmat Într‑un jeț care i‑a fost făcut tot mai larg, neputând sta pe pat din pricina celorlalte trebuințe. Dar În pătimirea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ideologice, ci reco‑ mandă Întruparea principiilor sale În viața mundană a omului, așa cum ne‑a arătat Însuși Întemeietorul creștinismului : Hristos Domnul. Conștienți de Înalta lor misiune, creștinii vor să‑L reprezinte pe Mântuitorul și să‑I slujească, pătrunși de vocația lăuntrică de a fi În vremea vieții lor o „Evanghelie Întrupată”. Identitatea naturii nu admite deosebiri ființiale Între oameni. Atitudinea iubitoare și plină de compasiune față de aproapele suferind, Îl fac pe acesta din urmă să se simtă prețuit, stimat și iubit
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
în chestiune a valorilor artistice, de reconsiderare acut critică a trecutului cultural, de prospectare însuflețită a căilor viitorului, îi încurajează avânturile, îi solicită la maximum energiile spirituale; până într-atât, încât orice altă preocupare devine secundară și insignifiantă, toate puterile lăuntrice fiind canalizate spre focarul central unde promite să se cristalizeze ceva din figura mereu mișcătoare a poeziei. Biografia individuală, cu fervorile și aprehensiunile sale, și istoria, ea însăși frământată, plină de semne de întrebare, a limbajului liric, își împrumută reciproc
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
esențială rămâne nu atât trăinicia verbului ce urmează să înfrunte timpul („aere perennius”!), cât acea capacitate de „seismograf” niciodată încremenit, mereu gata să răspundă, vibrând, ecourilor unei conștiințe și sensibilități vii, în permanentă stare de alarmă. Ca document al neliniștii lăuntrice, poemul merită atunci concentrarea tuturor eforturilor, dăruirea tuturor energiilor vitale, el admițând în același timp, fără contradicție, conștiința propriei precarități. Într-o asemenea perspectivă, ceea ce va afirma Voronca într-un text confesiv din 1929 - A doua lumină - nu e decât
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în acest moment, împreună cu cei de la „Bauhaus”, „glasul secolului”, îl și situează, de altfel, într-un punct de răscruce al mai multor direcții avangardiste străbătute subteran de marea obsesie a dinamicii absolute a spiritului și a identificării scrisului cu tensiunea lăuntrică a eului. Toate aceste elemente preluate din programele avangardei vor căpăta deci la el un plus de vitalitate exuberant-neliniștită, de natură a estompa, în ultimă instanță, frontierele rigide dintre variile tendințe novatoare. În planul „gramaticii” poeziei, acest fapt se va
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
reorientare spre realitatea profundă, insondabilă a eului. „Neliniștea față de necunoscut”, “întunericul din el șartistulț sau din afară” își fac tot mai mult loc în scrisul militantului. Starea firească a poetului e definită acum ca așteptare a revelației, tensiune spre misterul lăuntric sau exterior, - „invizibilul”; iar poemul e „un miracol”, „revelația de o clipă numai a invizibilului”, „un al doilea auz deschis la toate zvonurile văzduhului”. Intuiția, trăirea sunt încă o dată opuse „gândirii exacte și prețioase”, o naivitate originară e chemată să
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în care ochii sticloși pierd contururile, aruncă în lături decorațiile, scuipă peste frecătura mulțumită a mâinilor”... Voronca împinge în felul acesta spre ultimele limite o stare de spirit tipic romantică, reactualizată de suprarealiști. Printr-o particulară forță a tensiunii („neliniștii”) lăuntrice, el aspiră, ca și aceștia din urmă, la permanentizarea inspirației, la realizarea unei neîntrerupte reverii, a unei stări de grație care să permită - ca să folosim expresia blagiană - o „supremă intimitate cu Totalul”. Formula lui Breton, a „vaselor comunicante”, nu lipsește
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Aici stă, cum am spus, cursa cuvântului, vulpește ascunsă în iarba oricărui entuziasm”. Punerea în mișcare a imaginației ca forță perpetuu productiv-inventivă, generând un imagism insolit, urmează să instituie poemul ca aproximare, fie și grevată de povara „formulei”, a libertății lăuntrice a eului. E un refuz, aici, în orice caz, de a privi realitatea de la distanță, un mod al implicării, al tragerii datelor universului exterior în ecuația dinamică a cuvintelor. Obligate la o continuă relaționare pe temeiul unei anterioare rupturi față de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]