3,980 matches
-
vorbi, ar avea multe de spus. În fiecare zi, și dimineața, și seara, Nero își face plimbarea sa pe străzile orașelului Serenite, toată lumea îl cunoaște și îl respectă. Are traseul său de la care nu se abate niciodată. Deschide poarta cu laba puternică și pornește tacticos pe trotuarul pavat cu pietre tăiate în formă de cub. Coboară spre centru, se oprește la vitrinele magazinelor, privește atent, cu interes, parcă l-ar preocupa noile modele de haine ori de pantofi, apoi obligatoriu poposește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
impunerea comunismului triumfător în Europa de Est, cortina de fier, războiul rece, apoi, spre sfârșit, îngenuncherea tuturor, și filozofi, și oameni de știință, și poeți și atâția alți inși d’ăștia închipuiți, cu pretenții fuseseră puși, ha, ha, ha, cu botul pe labe, se gudurau pe lângă tovarășul Stalin și erau obligați să-i recunoască cele mai mari merite în orice domeniu, ha, ha, ha, poeții îl luau drept călăuză în scrierea versurilor lor, savanții în descoperirile lor și așa mai departe, ha, ha
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe el brațul în care ținea bastonul de cauciuc. Descoperea, inventa tot soiul de pedepse (și aici Novăceanu îl seconda cu talent, amândoi se distrau de minune în felul acesta) pe care să le aplice nenorociților ce le căzuseră în labă: îi sileau pe ăștia să-și înghită urina sau le smulgeau unghiile ori firele de păr. Dacă, din întâmplare, era o perioadă de acalmie și îi lipseau anchetații, suferea cumplit, se plictisea, nu-și mai găsea locul, era nervos, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fără sens), tovarășului Cameniță i-a încolțit în minte planul pe care are să i-l aplice studentului, ca unui șobolan: un experiment pe care nu-l mai încercase până atunci. Gândul la felul cum are să-l pună cu botul pe labe pe ăsta îl umplea de satisfacție, parcă ar fi futut o curvă bună. S-a sculat brusc în picioare și a părăsit încăperea. Vlad a rămas complet derutat: ce fusese asta și ce urmează? Douăzeci și patru de ore n-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a adresat cu blândețe și fără intenții agresive: -Ei, toarășe student, te-ai hotărât s-o apuci pe calea cea dreaptă? Vlad nu-și revenea din uluială: cum adică, nu-l lovește peste față cu palma lui uriașă ca o labă de elefant? -Da, tovarășe comandant, m-am hotărât, o apuc pe calea dreaptă, a spus el pe nerăsuflate, gândindu-se că se petrece un miracol - poate totuși anchetatorul cel fioros are să-i dea drumul, nici un preț nu e prea mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
avea ferocitatea, înverșunarea de odinioară; acum părea cu gândul în altă parte, adeseori era plictisit și neatent. De fiecare dată își lua la revedere de la Vlad bătându-l pe umăr, prietenește, cu palma aceea a sa imensă, grea, ca o labă de elefant și apoi râdea cu acel râs al său, un soi de hohot ca o prăvălire de pietre de pe coasta muntelui. Vlad s-a acomodat repede cu noul Cameniță, nu se mai temea de el, scria sârguincios ce i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a văzut aciuat pe lângă maidanezii pesediști, Hayssam nu-și mai găsește locul. Se bagă când printre picioarele șahiștilor, când printre acelea ale tablagiilor. Numai Băsescu nu pare afectat deloc de situație. Stă la umbra unui gard, se linge indiferent pe labe și doar din când în când scoate câte un schelălăit, care îi zburlește pe toți maidanezii. Și nu numai pe cei din parc, ci din tot cartierul. Prietenia cu avansare în grad Am lucrat mulți ani în aceeași redacție cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
umblă ca năucul pe coridoare și întreabă pe toată lumea: „Nu știți unde e biroul «Impostori»?“. Unii îl trimit un etaj mai sus, alții îl îndrumă spre biroul „Plagiate și contrafaceri“. În holul central, la o masă cu picioare de tip labe de leu din secolul al XVII-lea, un fost grefier la Procuratură, pensionat pe motiv de delirium tremens înainte de termen, îi învață pe petenți să scrie cererile. Ca de pildă: „Subsemnatul (nume, pseudonim), poet (prozator, epigramist) cu (fără) talent, născut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-n truda muncii Cu nimbul strălucind al Cucii S-adune suflete-n topaze Ce răspândi-vor mii de raze Pe altare ... Din tot creatul își găsește: Prieteni, frați, surori și rude ... Un lup dușman, smerit s-aude Și prietenos cu laba-ntinsă Declară dușmănia stinsă ... Ba chiar și moartea îi e soră Că-i dă în cea din urmă oră Paradisul ... Din ploaie, vânt sau chiar furtună Din păsări, flori și limpezi ape Nu e nimic ce să îi scape ... Pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ci în adevăratul sens al cuvântului... Pentru a exterioriza cât mai plastic demența care trebuia să mă cuprindă, Săucan mă punea să sar pe birou, de acolo să mă azvârl cu capul în jos, apoi să mă târăsc în patru labe pe dușumea, în căutarea unor fire de praf imaginare, care, în concepția mea de director ce eram, ar fi dăunat prestigiului băncii pe care o conduceam, mai cu seamă într-o zi festivă, ca aceea a Jubileului... Mi-aduc aminte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
albe. Își umpleau ciocurile galbene cu apă goală, legănându-și capetele și palmurile galbene, mestecau bine stropii și-i lăsau să li se prelingă iarăși din cioc afară. Nu beau apa, o mâncau - ciocurile erau tacâmuri de aur, iar membranele labelor robinete de aur ce amestecau apa rece și caldă. Gata, nu te mai gândi niciodată la asta, mi-am spus, după ce de mult mă gândeam iarăși la tacâmurile de aur și robinetele de aur ale dictatorului. El mai era atunci
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
piciorul bolnav. Încă un efort și am căzut pe zăpadă în genunchi. Da. Cred că în felul acesta aș putea înainta. Până la ușa de la intrare mai erau vreo zece metri. Am început să mă târâi spre ușă mergând în patru labe, în genunchi și cu ajutorul mâinilor. Mircea s-a apropiat de mine încercând să mă ridice în picioare. Lasă-l! Lasă-l! A urlat milițianul. Ce ai, mă handicapatule, mergi de-a bușilea? Te-nveți să mergi? Mișcă dracului, stârpitură, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
el student la Geneva, cum ar suna un " ghid de călătorie " redactat pentru acest gen de aventură, în care orice detaliu minor contează pentru a face chinul mai suportabil. Astfel, trebuie neapărat prevăzută o pereche de papuci pentru a odihni laba piciorului care refuză să mai intre în pantof, fiind umflată aproape de explozie din cauza proastei circulații, consecința a îndelungatei poziții în șezut. Să se renunțe la sandvișuri; din cauza căldurii și a aglomerației din cabine, ele se transformă rapid într-o pastă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
toaletă, unde tariful este în general de 0,5 euro. Fiecare nevoie are un preț, uneori prea mare pentru mulți dintre compatrioții mei. Ei încercă să fenteze și să se descurce cum pot. Un călător încerca să intre în patru labe, ca un câine, pe sub brațele unui tourniquet (o barieră rotativă, cum sunt cele de la metrou, dar mult mai înaltă și imposibil de deplasat) pentru a nu plăti taxa de pipi. O adevărată metaforă a condiției românului din străinătate. Cum supraveghetorul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a vrut să spună că pentru imigranți orice decizie are o altă greutate decât pentru autohtoni. Dacă nu ai acte, lucrezi într-un restaurant și îți cade un teanc de farfurii pe picior, mergi la spital, iar de acolo cu laba în ghips, direct la poliție. Ceea ce pentru ei este banal, pentru tine ca străin poate căpăta valori de tragedie. 05 august 2003 Lucrez intens la manuscrisul tezei și ascult în noapte George Michael, Older, muzică veche și bună. Muzica, vehicul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Fragmentul: "pe de o parte, sunt mândru ca un kenyan căruia colonialiștii i-au hăcuit 185 de rinoceri din bătătură. Pe de alta, simt că poziționarea vesticilor față de estici intră într-o dulce armonie: noi le culegem căpșunile în patru labe, ei ne împușcă mistreții în poziția șezut. În sfârșit, ceea ce nici Fane Spoitoru n-ar îndrăzni, adică să tragă cu pistolul în cerbii de pe carpeta părintească, a izbutit Năstase, predându-ne pe viu lecția europeană de cum se poate vâna în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
atât cârtița va fi înțeles mai bine filmul. Dar dacă o companie de filme din lumea fluturilor îi va fi trimis un film despre fluturi și zborul lor - fluturi zburând sau jucându-se în soare, fluturi scăpând de sub lovitura unei labe de leu și alte secvențe -, ce va fi făcut cârtița? Parcă o văd: n-ar fi înțeles nimic, ar fi pufnit indignată și ar fi trimis filmul pe lumea cealaltă... 26: N-am auzit de mult poveste mai stranie ca
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
linia ferată de la Kumi - nu-mi pot explica. Să existe o metafizică a omizilor? Să apară și acolo fenomenul de iraționalism în masă, să ne învârtim în lumea lor printre mistere? Asta ne mai lipsea. 28: Poliția mexicană a pus laba pe marele asasin Azucano Viniegra: 20 de crime și o evadare în care 5 gardieni „au dat în primire” nu sunt de ici, de colo. Viniegra era un bandit și jumătate. Omul nu era prost, dar nici poliția n-a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
însă din alimentele adunate în ’68: La sfârșitul sezonului tauromahic (621 de coride în 1968) se constată: „Pe de o parte, și aceasta-i latura negativă, taurii au manifestat într-o proporție îngrijorătoare o lipsă de forță, o slăbiciune a labelor care vor trebui remediate de crescătorii spanioli în cel mai scurt timp, altfel riscându-se degradarea coridelor... Pe de altă parte, contrar celor întâmplate în anii trecuți, politica de întinerire a cadrelor de toreadori ne-a adus în anul 1968
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și leul. Sau hiena. Sau lupul, care, tot în trei litere, ar suna la fel de convingător: lup-ispășitor. Poate că țapii au dreptate: ce-ar fi dacă am recruta ispășitori și din marile mărimi ale junglei, dintre cei învățați doar să pună laba și să sfâșie lăsând pe umerii celor fără apărare toate vinile, toate păcatele, toate experiențele unice, toate semnificațiile? Poate că țapii au dreptate. Regi ai naturii, obsedați de remușcări și ispășiri, de ce nu ne-am permite, noi, oamenii, o asemenea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ia uite pe cine avem noi aicea !... Ce e, Bădescule, ce e, mă, Prioteasa ? Ia uite-l și pe Rotaru !... Bine, mă, băiatule, te credeam băiat cuminte... Bine, măi, Bădescule, ce-o să zică mama ta ? Mă, dacă vă dau o labă acuma, vă sar țigările din gură la toți !“. Maică-mea fusese profesoară la liceul ăsta. Pe Rotaru îl credea băiat cuminte pentru că era bun la atelier, iar proful era de fapt inginer și ne preda, în paralel cu atelierul, nu știu ce
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
toți !“. Maică-mea fusese profesoară la liceul ăsta. Pe Rotaru îl credea băiat cuminte pentru că era bun la atelier, iar proful era de fapt inginer și ne preda, în paralel cu atelierul, nu știu ce tehnici și tehnologii de așchiere. Cred că laba-i era destul de grea, fiindcă individul o avea, de altfel, și foarte mare ; era om de la țară, cu mîinile neîngrijite și cu negru sub unghii. Pentru a transmite exact scena, trebuie să adaug că proful respectiv era peltic și pronunța
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tuns chilug, și fără șapcă - asta ar fi fost prea de tot. Am plecat amărît să-mi fumez țigara și să-mi rumeg nefericirea. Amicii mă felicitau că scăpa sem doar cu atît. Putea să-mi mai frigă și cîteva labe. Cînd m-am întors de la locul de fumat, am trecut iar pe lîngă Grecu, care acum se umfla în pene în fața unor gagici cu șapca mea. Era sau nu momentul potrivit, dar eu mi-am luat inima în dinți și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ca un cauciuc. Băiatul ar fi vrut să le ceară coada, că tot vedea că nu le trebuie, dar i-a fost rușine. Se gîndea că ar fi putut s-o folosească la înot, așa cum văzuse la niște străini o labă de scafandru în care se băgau ambele picioare. Într-o altă zi - iarăși lume strînsă pe țărm. Era pe la prînz și el stătea împreună cu mama sa pe cearșaf (tatăl era pe dig). Din gură în gură, se auzise că era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nou pipota în mine), eu i-am spus fără să mă mai dau pe după deget că la mine a fost pentru prima oară. „Cum ? Chiar așa ?... și cum ai rezistat pînă acum fără ?“ Cum am rezis tat... am trăit din labă, așa am rezistat. Firește, ei nu i-am dat nici un răspuns și am lăsat ca întrebarea să pară retorică. Atunci ea mi-a spus că a început-o mai demult și că, de exemplu, cu ultimul ei prieten, Radu, o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]