KorAP: Find »[drukola/base=lampă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...119 120 121 ...549 >

13,725 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

încercănați. Femeia, stătută, cu poftă de bărbat. - Lasă-mă, măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea de muiere. - Barem stinge lampa, că se vede peste drum! Sufla hoțul în lampă. O nădușea. Ofta văduva-n plăceri. - Greu fără bărbat! - Greu, mie-mi spui? -îti plăcu, lele? - Îmi plăcu. Ostenea Gheorghe. Se ducea până afară. Îi dădea un ghiont lui Paraschiv, care

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea de muiere. - Barem stinge lampa, că se vede peste drum! Sufla hoțul în lampă. O nădușea. Ofta văduva-n plăceri. - Greu fără bărbat! - Greu, mie-mi spui? -îti plăcu, lele? - Îmi plăcu. Ostenea Gheorghe. Se ducea până afară. Îi dădea un ghiont lui Paraschiv, care se lungea pe unde apuca: - Fugi, puișorule, că se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu lapte și japonezele împletite iscusit. Să tot vinzi! Scuipa în palme, pocnea din bici și iepșoara bătea caldarâmul Griviței, vesel, mâncată bine. Calea Negustorilor abia se deslușea. Roțile săltau prin gropile acoperite de noroi. La casele evreilor se aprindeau lămpile. Mirosea încă a zăpadă, dar frigul nu mai avea atâta putere. La pod, bătea spre câmpul Tăcăliei, pe lângă cărămidarii, pe drumurile proaste ale Grantului. Când se lumina bine, trecea de Puțul Dracului, unde omorâseră unii o femeie, și lua străzile

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
trăiești, stăpîne! - Bună dimineța, i-a răspuns domnul Bică, duhos. Își trăsese numai pantalonii și i se vedea pieptul păros prin despicătura cămășii de noapte. O dată a simțit sluga că-l taie cineva la inimă cu un cuțit. Jupânul stingea lămpile din curte, să nu se facă risipă de gaz. Vântul ridica praful de pe pavaj. Sus, la ferestrele chiriașilor se luminau geamurile. Calul bătea cu copita. Înțepa un friguleț de primăvară. Înghețase sufletul în Mielu. S-a apropiat iar de stăpân

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cărau cafele aromate negustorilor. Se fuma în draci și un miros acru de țigară ieftină otrăvea aerul. Florea a trecut pe lângă Paraschiv și i-a șoptit: - Stai lângă ușă și comandă ceva. Când o ieși cu bătaie, tu să spargi lampa și să te faci mort. Vreau să las nițel sânge în seara asta. Ne găsim afară... După vreun ceas, cafeneaua începu a se goli. Plecau lefterii. Rămâneau ăi cu parale multe, niște gabroveni de te înmormmtau în baftă. Negustorii, vreo

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
urât dacă mă calcă cineva pe picior! - Aduc poliția! a mai apucat să spună unul dintre păgubași. Sandu a răsturnat masa. Ceilalți doi au scos șișurile. Negustorii aveau și ei cuțite la carâmbi. Paraschiv a aruncat cu un scaun în lampă. Se făcuse întuneric de-ți băgai degetele în ochi. Nu se auziră decât câteva țipete scurte, gâtuite, §i un cap care trosnea lovit cu ceva puternic. În înghesuială, Piele strângea polii risipiți pe dușumele, dibuind. Ucenicul îi aștepta afară. Mînă-mică

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Filantropia se vedea de departe, dreaptă și luminată de felinare. Ningea blând și pungașul prindea în palmă fulgii ușori, care se topeau. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a întrebat. A găsit, a ocolit o curte luminată cu lămpi de carbid și-a sărit niște uluci înalte. A măsurat lung ferestrele din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute pe-o rână, cu geamuri oarbe. Într-un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata își despletise cozile și cânta

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de ani, da nici nu-i dădeai, deși albise devreme. Obrazul - proaspăt, subțire, sănătos. Se apropia de tejgheaua negustorului și cerea cu o voce puternică de se auzea până în fundul cîrciumii: - Coană Lino, dă-mi și mie o sticlă de lampă numărul doi! Asta era măsura cu care începea: un cinzec. Privea drojdia veche, o amirosea cu nările hulpave, făcea din ochi nevestei. - Merge... Nu se așeza pe scaun, ca oamenii. El bea de-a-n picioarele. - Destul o să stau culcat în

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
știa ăsta! Văzuse la viața lui. Oamenii îl chemau la masa lor: - Mă nea Fane, ia vin', mă, de ne mai spune ceva... 188 - Nu pot, am treabă, zicea, și mai cerea o măsură: Coană Lino, încă o sticlă de lampă... Femeia îi turna, se uita să nu greșească mai puțin, că mușteriul s-ar fi făcut foc. La asta ținea: să nu fie înșelat, că adăuga: - Destui am înșelat eu! v La al doilea cinzec, ochii i se aprindeau de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
dat drumu p-aceeași linie la două garnituri. Ciulama s-au făcut. Morți, răniți, ia-l la întrebări: cum a fost, cum s-a-ntîmplat; zace omu-n pușcărie și-acu... Nea Fane o chema pe negustoreasă: - Mai dă-ne cîte-o sticlă de lampă la amândoi... Chirică mulțumea: - Noroc să dea Dumnezeu, da dumneata pe unde tragi? 189 -Eu? ' -Da. - Eu-s cu morții.. - Nu vorbi! fi îngropi? - Nu, le fac autopsia... Chirică trăgea un gât bun, scutura din cap: - Și otopsia asta cum

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să mai vază la ei? Că-s reci, că nu mai poate nici unu nimic! Minte scurtă de femei... Nea Fane ostenea. O dată se posomora. Îl apucau îngerii pierzării de ceafă. Schimba măsura: - Coană Lino, dă-ne cîte-o sticlă de lampă numărul cinci! Nevasta cârciumarului îl cunoștea. Autopsierul era un bețiv liniștit. Nu spărgea nimic, nu făcea scandal dacă se îmbăta. Dar când i se năzărea a chef, începea să bea cu litra. Se uitau mușteriii ceilalți la el. - Cum e

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
erau balurile la care mergea ei, pe Filantropia, sâmbătă seara? Acolo petrecea cu ai lui, cu șuții și cu fetele din Cuțarida, cu calfe și cu curve... Nu se uita nimeni cum bagi bulca-n gură. Saloanele erau luminate de lămpi cu gaz și puteai să joci la ziuă cum voiai - și pe dușumele. Servitoarele nu se supărau dacă le înghionteai pe afară. Se dusese timpul lui! Se ridicau altfel de hoți, mai spălați, mai deștepți. Trase cu ochiul la Nicu-Piele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
salata și pepenii cu căldări mari de apă. Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede, din care se scurgeau semințe albe, își vârau boturile sub vinetele putrede, apoi adulmecau spre prăvăliile măcelarilor. Prin maghernițe se aprindeau lămpile. Era ceasul când soseau camioanele pline cu viței tăiați de la abator. Pe pietre, se scurgea sângele cald al boilor. Câinii se repezeau în cizmele parlagiilor. Ăștia nu se speriau cu una, cu două. Loveau cu topoarele și cu țintele. Câte

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
iar se strică și goana dricului se mai domoli. Pe aici treceau camioane și căruțe, și zăpada era neagră de noroi și spartă. Se întuneca tot mai mult și cădea o ninsoare rară, ostenită. La geamurile prăvăliilor se aprindeau primele lămpi, niște lumini triste, galbene, abia pâlpâind dincolo de sticla înghețată. Atunci mulțimea înțelese că, fără vestea adusă de femeia aceea în mahala, rudele lui Bică-Jumate -lar fi înmormîntat pe cămătar noaptea, pe neștiute, și nimeni nu -lar fi dus cu atâta

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Prin ușa deschisă, văzură cerul limpede de vară. Sergentul se schimbase. Era unul bondoc și iute. Îi chemă afară. Iar urcară treptele de ciment. Lipăiră cu picioarele goale pe dușumelele nemăturate. Înăuntru, comisarul moțăia pe scaun. Deasupra mesei ardea o lampă cu sticla afumată. Lumina ei n-ajungea în toate ungherele odăii. Pe o ladă mai ședea un om. Avea o față slabă, nebărbierită și doi ochi încercănați și negri. Palmele mari îi atârnau peste genunchi. Între picioarele lui zăriră un

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se lungise peste cercevelele întunecate ale ferestrelor. Șeful ridică pleoapele, căscă, se întinse din toate oasele și râse încet: - Să vedem, tot n-o să spuneți? Oamenii legii se așezară în fata lor. Sergentul și cel de j^e ladă astupau lampa. În mijloc aștepta comisarul, cu mâinile în buzunare. El vorbi la început. - Spuneți unde sânt caii? Hoții se priviră în ochi. Încleștară măselele. Acu era acu... - Nu știm nimic, tăiați-ne, omorîți-ne! Nu știm nimic! zise Paras-chiv hotărât. Șeful îl

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pe aia o ferea. Apoi nu mai știu nimic. O durere ascuțită îl străpunse până la inimă. Îl lăsară pe dușumea. Veni rândul lui Paraschiv. El îi privi pe fiecare în parte, să nu-i uite. Își îndreptă șalele zdrobite. Lumina lămpii scădea. Șeful era aprins la obraz. Necunoscutul râdea. - Las', că spuneți voi! Îi vârâră unghiile în despicătura de lemn. N-a scos un cuvânt. I-au făcut degetele zob. Curgea sângele din buricele lor rupte. Se aprindeau pe dinăuntru. Până în

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
degetele zob. Curgea sângele din buricele lor rupte. Se aprindeau pe dinăuntru. Până în șira spinării îl durea. Parcă-i îndesaseră o vergea de foc prin limbă. Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe amândoi cu apă. Când s-au dezmeticit, o răceală li se prelingea pe obraji. Degetele nu le mai simțeam. Parcă erau retezate. Gheorghe oftă domol și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat pe amândoi cu apă. Când s-au dezmeticit, o răceală li se prelingea pe obraji. Degetele nu le mai simțeam. Parcă erau retezate. Gheorghe oftă domol și crăpă ochii. Lampa ardea încă deasupra lor cu lumina ei murdară. Zbirii ședeau vorbind lângă fereastră. Se trezise și Paraschiv. Sorbi cu limba apa scursă, sărată, și își lipi obrazul lui rănit de tălpile desculțe ale celuilalt. Îl mângâie apoi încet cu barba

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
la spate. - Aprinde cărbunii! ordonă șeful. Necunoscutul dezveli ligheanul și sergentul scoase un chibrit. Dădură foc. Gheorghe plângea cu capul în piept.. - Nu ne omorî, dom' comisar, nu ne omorî! Nu știm nimic... Cărbunii pâlpâiau stins. Aduseră din curte o lampă de carbid, care arunca o flacără galbenă, iute. Fqmul gros se răspândi în odaie. Presarul se apropie iar. - Caii! Tu, ăsta tînăr! strigă, și-l lovi cu inelul peste gură. O dungă roșie, lungă, de carne sfâșiată, îi atârna de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mai scump dacă știu ceva! - Caii, unde sânt caii? - Iartă-mă, dom' șef! Iartă-mă! se ruga caiafa. - Caii! Caii! striga presarul într-una. - Nu știu! Să crap dacă știu! Iartă-mă! Maică, mama mea, de m-ai făcut! - Dă lampa cu carbid încoa! ceru celălalt. - Dom' comisar, milă! Presarul apucă fierul, din gâtul căruia țâșneau flăcări albe. Îl apropie de fața hoțului. 243 -Caii! Focul îi pîflea barba. Plângea fără o vorbă. 7Caii! Îi arse buzele și obrazul, cu știință

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Aristică, zicea nea Fane, ce-am pățit cu una de i-am tăiat-o pe mă-sa... Glasul autopsierului se pierdea în zgomotul cârciumii. Până închidea Stere prăvălia, se turteau amândoi. N-ar mai fi plecat. - Încă o sticlă de lampă și ne ducem, se ruga nea Fane. Coana Lina se uita la bărbat. Stere încuviința pentru că nu putea să-i supere pe clienți: - Bine, dar atât. Trebuie să mai dormim și noi! La miezul nopții, se despărțeau la pompă. Domnul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Veta. Îi plăcea să stea mai mult pe maidan, să joace bile cu băieții sau să tragă zmeie în cartier. Vara pleca de dimineață pe groapă să adune ciulini, mânca pe unde apuca și se întorcea seara când aprindeau mahalagiii lămpile, începuse să citească romane, niște cărți groase, pline de poze. Încă taică-său se supăra când o vedea: - Iar citești prostii d-astea? Cai verzi pe pereți! Să nu te mai prind! Dar ce, fata-l asculta? De unde să știe

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
abia o privise în treacăt, și ea fugise în casă, rușinată. Până seara îl pândise pe după perdele. Îl văzuse cum își așezase lucrurile, cum acoperise geamurile cu niște hârtii prinse în pioneze și, când se înserase, cum citise la lumina lămpii vreo două ceasuri. Avea ochelari mari, cu rame negre. Îi pusese la ochi, și lumina galbenă a fitilului lat i se așternuse pe brațul păros, gol. Deschisese geamurile și din când în când privea afară întunericul, cu ochii lui miopi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
om tânăr, care o furnica până în creștetul capului. Sub cot îi simțea degetele calde și sângele tot i se urcă la inimă. - Nu știu, răspunse, pierită. Se despărțiră și ea rămase multă vreme în curte privind geamul lui. Studentul aprinsese lampa. Umbra i s-a mișcat după aceea de câteva ori prin dreptul perdelei. N-a trecut o săptămână și luase foc mahalaua. Asta de la copii s-a tras. Ieșiseră cu felinarele de pepeni. Nu era băiat în cartier să nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]