4,107 matches
-
l luă În gură. El Închise ochii, străbătut de fiori de extaz. Vuietul submarin era extrem de liniștitor. Când buzele ei Îi atinseră rădăcina sexului, Începu să-i simtă mișcările gâtlejului. Valurile de plăcere se amplificară În trupul lui, se simțea legănat de vârtejurile submarine, apoi brusc i se făcu foarte cald. Ea Își contracta ușor pereții gâtlejului, toată seva lui năvăli dintr-odată În sex. Ejaculă cu un urlet; niciodată nu mai simțise atâta plăcere. 7 CONVERSAȚIE DE RULOTĂ Rulota Christianei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
stropitoarea; avea vreo șase ani. Mai târziu, Îi plăcuse să meargă la cumpărături; cu restul de la pâine, avea voie să-și cumpere o napolitană. Apoi se ducea să aducă lapte de la fermă; bidonul de aluminiu plin cu lapte călduț se legăna În mâinile lui și, la căderea nopții, pe drumul mărginit de mărăcini, Îi era puțin frică. Acum, de fiecare dată când se ducea la supermagazin trăia un calvar. Totuși, produsele se schimbau, apăreau tot timpul noi sortimente de mâncăruri congelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de blugi antici și decolorați. Mă uit cum ridică nu știu ce sac greu, îl învârte pe umeri și-l aruncă spre o grămadă care pare a fi bălegar. Fără să vreau, mi-l închipui ridicându-mă și pe mine la fel. Legănându-mă cu aceeași ușurință în brațele lui puternice. Nu cred că sunt mult mai grea ca un sac cu cartofi... Și ce-ai făcut în weekend ? îmi întrerupe Trish reveria. Abia dacă te-am văzut ! Te-ai dus în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
zis cum Îl cheamă? - Poate că da. Sau poate că nu, mai spuse el și o luă Înapoi spre luntre fără să mai zică o vorbă. L-am privit cum ridică blănurile acelea subțiri În care prindea vântul: luntrea se legănă ușor peste brațul de mare, după care se opinti În valuri precum un bătrân ajuns la capătul puterilor. - Îmi vine, ne spuse Runa atunci și se Încovoie toată. Enkim mai adusese prunci pe lume, dar de data asta se holbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
câțiva se apropiară de noi. Ne atinseră, ne mirosiră, traseră de blănurile noastre, iar femeile chicotiră cu mâna la gură când trecură prin fața noastră, a oamenilor. Când dădură cu ochii de Unu, se repeziră care mai de care să-l legene și să-l strângă În brațe. Unu se revoltă și-și dădu drumul pe pieptul unuia dintre ei, ceea ce Îi făcu să chiuie de bucurie. Se uitară la sulițele noastre iar câțiva, mai curajoși, ni le traseră din mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vedeai cu ochii, unindu-se cu cerul de parcă ar fi dat să se urce pe marginile lui. Oriune m-aș fi uitat, nu zăream decât puhoiul de luntre În care se aflau oamenii, femeile și pruncii care mă urmaseră - erau legănate alene de valurile rare, acoperite ici-colo de spumă. Se stârnise și un vânticel care făcea să pocnească repede-repede pieile Întinse deasupra luntrelor. Bulumacii scârțâiau prelung, iar câte un val mai mare se spărgea pe lângă noi, Împroșcându-ne cu stropi reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
buzele și limba, apoi scuipă. Mai stătu o vreme și se uită În Împletitura de lăstari pe care o lăsase pe fundul luntrei. Se uită la cer și se strâmbă, după care dădu drumul unor bobi care prinseră a se legăna Între lăstari. Încet-Încet, fața moșneagului se lumină. - Acum să fii atent, Îmi șopti Dyas. Mai așteptarăm o vreme, după care Vishu Își reluă cântul: - Valuri mici de bungdokerik vin’ pe kelib Și-l Înmoaie, Marea verde e mai dulce Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
priveam norii de musculițe palid gălbui, filând cu sutele În fuioare unduioase. Probabil că era vremea lor de Înmulțire. Și peste ceața mișcătoare plutea negura fumului de la grătare, iar strigătorii din fața frigărilor, copii ai lui Belial, râdeau, orbiți de soare, legănând În mâini homarii vii - suspendați de antene, pentru a‑i tenta pe turiști. Simțeam că paradisul ăsta tropical n‑o să‑mi meargă niciodată la inimă. Și În timp ce Rosamund Îmi cânta cu vocea ei plăcută „Trăiește veșnic!”, eu mă gândeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
greu de Îndurat pentru mine, scria cercetătorul american, era mirosul savuros al pulpei de om prăjite, tăiate de pe cadavrul care Încă sângera, În paradisul acela de flori. Asta mi se părea cel mai cumplit. Nu capetele pe care războinicii le leagănă În mâini, ținându‑le de părul ciufulit, când se duc la pețit”. Rosamund, care s‑a convins acum că eram Într‑adevăr bolnav - deși eu negam tot timpul - a străbătut kilometri Întregi prin fumul și para grătarelor de la marginea străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Corespondează cu companii de CD‑uri de dincolo de Cortina de Fier. Are asistenți care cutreieră oficiile poștale și plătesc taxele vamale pentru el. - Ce părere ai de Înregistrarea asta, Chick? Cântă pe instrumentele originale din secolul al XVII‑lea. Se leagănă În muzica sublimă, o muzică În care ideile se dizolvă, reflectându‑se apoi sub formă de simțiri. Le duce cu el În stradă. O boare de zăpadă timpurie s‑a lăsat peste arbuștii Înalți, aceiași arbuști În care‑și făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sus coboară, agățat de o funie, un bidon cu apă. De jos se aud râsete înfundate. BĂRBATUL CU BASTON scoate din fântână un tomberon identic cu cel pe care l-a trimis în sus. Între timp bidonul cu apă se leagănă în aer și cineva, de sus, fluieră nerăbdător.) BĂRBATUL CU BASTON (Chinuindu-se să se elibereze de tomberon, către cer.): Ei, na! Așteaptă puțin! Nu pot să le fac pe toate! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Ai zis ceva? BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PARASCHIV i-l toarnă pe față.) Bea... hai... cască gura... Mă! (Violent.) Bea! (Neputincios.) Bea puțin!... Bea mă... O să-ți treacă... MACABEUS (Urlet dement la atingerea alcoolului de piele.) PARASCHIV (Sare speriat.): Taci! Taci! (Îi ia capul în palme, îl leagănă.) Taci puțin... Fă așa... (Îi clatină capul.) MACABEUS (Grohăie; încearcă să se slujească de mâini, neputință, mâinile sale vor funcționa acum ca niște cioturi.) PARASCHIV: Gata... gata... (Îi pune din nou bidonul la gură; MACABEUS soarbe câteva înghițituri.) Așa... așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
părți Personaje: CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ȘEFUL GĂRII CASIERUL HAMALUL IOANA Decor: peronul unei gări după ploaie. PARTEA I Pe scenă e semiântuneric. În stânga scenei, într-un fotoliu-leagăn, stă ȘEFUL GĂRII. În timp ce spectatorii își ocupă locurile în sală, ȘEFUL GĂRII se leagănă ușor și fumează. După ce sala se liniștește, personajul se ridică și începe să se plimbe ușor de-a lungul peronului. Privește în sală și se adresează sălii în chip de prezentator. ȘEFUL GĂRII: Totul a început într-o după-amiază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Bruno stătea călare pe banca din fața ghișeului și tot amesteca blestematele acelea de zaruri. (Lumină pe locul unde stă CASIERUL.) Grubi se întinsese pe căruciorul de cărat bagaje și părea că dormitează. (Lumină pe locul unde stă HAMALUL.) Eu mă legănam și-mi fumam ultima țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII se reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred că ne pândea de undeva, de prin bucătăriile ei. Atunci a apărut el... Treptat scena s-a luminat până la iluzia unei după-amieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
primit ultimele replici; începe să se plimbe încet de-a lungul peronului, făcându-și loc printre scaunele aruncate în toate părțile; respiră aerul nopții și-și masează mușchii feței și ai gâtului; se așază pe fotoliul-leagăn și privește cerul; se leagănă ușor cu fața în sus; pare că e pe cale să adoarmă; de undeva, din spate, apare IOANA; e îmbrăcată în alb, în cea mai bună rochie a ei și ține în mâinile sale un pahar cu apă; e la fel de naivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
asta e. Repede, geanta, haina, cheile, banii. La revedere, doamna Garofița! La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas, scociorăște cu o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Soporan și nu mai vrea să o retrocedează? În fine... Privi îngândurat în jurul lui prin atelier. Un muscoi verzuliu se lipise de hârtia galbenă cu soluția aceea cleioasă de omorât gângănii și, cum se zbatea să scape, părea că se leagănă pe o curea lucitoare atârnată de bec. - Așa și cu nea Trandafir, oftă cizmarul. A plecat cu sculele. Și te mai miri de ce vezi la televizor. Se fură, tataie, în România asta de după democrație, de zici că ce-i aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
curvă, asta ești, amăgito. Nu te vezi? Te duci pă lună plină și-i joci din buric lu’ Chiru din Baltă și te ții de neîncepută? Ai zis la taica părinte, sub patrafir, ce faci tu în Baltă? Cum te leagănă pă apă Chiru și pune tarafu’ să-ți cânte la mandole și ghitare? Cum vă petreceți în orăcăieli și chermezeală, de răsună Balta? Crezi că nu le știe lumea? Tot satul știe parangheliile voastre, da’ tace, că e frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
murmure. - Da, da, am semnat, nu mai cârcotiți. Eu sunt primul care recunosc că am semnat. Trebuia să o fac, altfel nu se putea. Dar... Și își întoare iar capul spre fereastră, curios să vadă ce mai făcuse paingul. Se legăna mai departe. - Dar, reveni Fârtat, nu aceasta-i esențial. Fundamental este ce am făcut după ce am semnat și am fost liberi. Aceasta este concluzia pe care vă propun s-o tragem fiecare. Cu deplină responsabilitate, că e foarte importantă. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
brațele, ca și cum ar fi vrut să-i cuprindă. Duse apoi doar vioara la piept. Cu arcușul din cealaltă mână le arătă spre pâlcul de trei sălcii din dreapta lor. Înverziseră toate, cu ramurile atingând luciul apei. Lângă salcia din mijloc se legăna un barcaz mare, bătrân, cu trei perechi de vâsle sângerii la strapazane. Polileu făcu iarăși o plecăciune și, fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre sălcii. Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fost uimiți - și doamna director, și Magda, și ceilalți. Parcă noaptea trecută nu arăta așa frumos. Era mai ceva ca în desenele animate, unde curățenia e sugerată prin sclipirile obiectelor. Scaunele ridicate pe mese aveau vârfurile picioarelor lustruite, ficușii se legănau unduitor, bucătăria era imaculată. Am simțat deodată că toată încrâncenarea pe care o acumulasem în mine de atâta timp se topește și piere. Am fost așa mulțumit, că am uitat să-l raportez pe Răzvan. Nu mă mai interesa nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe umeri; asta n-o avantaja cu adevărat decât în anumite poziții, când lumina îi venea din dreapta sus. Pentru a zăpăci băieții, purta mereu pantaloni sau fuste foarte strâmte peste fesele mari, aflate la granița dintre voluptuos și excesiv. Se legăna pe tocuri și întorcea capul cu o mișcare studiată, punându-și în evidență buzele și sânii mici (avea o teorie complexă referitoare la buze și sâni). Din cauza acestor însușiri, dar mai cu seamă fiindcă era interesant să-i asculți poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Nu prea mai dăduse nimeni pe la mine, prin studio, de așa de mult timp încât uitasem ce efect are, de obicei, locul ăsta asupra vizitatorilor, chiar și fără cele cincisprezece mobile imense de argint care atârnau în mănunchiuri, de tavan, legănându-se ușor în bătaia curentului creat de ușa deschisă. Grămada de ustensile electrice, măști de sudură și mănuși de lucru de sub mobile părea că le urcă în întâmpinare: stalactite și stalagmite. Niciodată curat, nici chiar în vremurile bune, studioul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar trebui să închiriez un furtun din ală pentru curățenie industrială și să fac totul lună. — Vrei niște ceai? o întrebai pe Melanie Marsh. —Da, te rog. Rămase locului, în mijlocul camerei, înconjurată de mobile, cu picioarele depărtate, mâinile în buzunare, legănându-se ușor, când în față, când în spate, cu privirea fixă, aproape goală. Avea o înfățișare comună - părul de un șaten tern, prins la spate, siluetă potrivită - la fel ca și hainele. Purta blugi, ghete butucănoase și mai multe pulovere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cel de pe fundalul casetei. Cam pe la jumătatea poeziei, Sally se năpusti pe scări în jos și dădu să spună ceva. Șșșșșșșșșt! spuserăm, într-un glas. — Dar ieste... —Taci dom’le! Sally amuți. Lurch bătea fericit ritmul cu piciorul și se legăna dintr-o parte într-alta. — Bine că nu-i trageți și o horă! mormăi Bez. Cântecul se încheie zglobiu și o voce din spatele lui Sally zise cu reproș: — Păi, mă bucur că ne distrăm cu toții. Vocea era îndeajuns de rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]