4,253 matches
-
Imperiumului. Imperiumul regelui era acordat pe viață și îl proteja pe acesta de a fi vreodată judecat pentru acțiunile sale. Ca singurul deținător de Imperium în Roma la vremea respectivă, regele deținea autoritate militară necontestată, fiind comandant suprem al tuturor legiunilor Romei. De asemenea, legile ce protejau cetățenii de abuzul magistraților care dețineau Imperium nu existau în vremea regelui. Imperiumul regelui îi acorda atât puteri militare, dar și calificarea de a se pronunța în judecată legală în toate cazurile, ca șef
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
adus înapoi în Roma. După războiul dus împotriva sabinilor, Romulus a adus atât romanii, dar și adversarii lor sub același conducător. După fondarea orașului, Romulus a divizat oamenii Romei între cei pregătiți și cei inapți pentru luptă. Luptătorii au format Legiunea Romană, constituită din 6000 infanterie și 600 cavalerie. Restul a format poporul roman, iar din acest rest Romulus a selectat 100 dintre cei mai nobili pentru a-i servi drept senatori într-un consiliu consultativ al regelui, Senatul Roman. Pe
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
de 6 luni, pentru a deține singur comandă asupra statului român. În mod regulat, însă nu anual, erau aleși doi cenzori: la fiecare cinci ani, pentru un mandat de 18 luni. Coloana vertebrală a puterii militare române era formată de către legiunile române. Romă își folosea legiunile pentru a-și extinde granițele dincolo de malurile Tibrului, ajungând până la dominarea majorității spațiului european și mediteranean. De fiecare data cand Romă cucerea noi teritorii, zona era împărțită într-una sau mai multe provincii, fiecare aflată
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
deține singur comandă asupra statului român. În mod regulat, însă nu anual, erau aleși doi cenzori: la fiecare cinci ani, pentru un mandat de 18 luni. Coloana vertebrală a puterii militare române era formată de către legiunile române. Romă își folosea legiunile pentru a-și extinde granițele dincolo de malurile Tibrului, ajungând până la dominarea majorității spațiului european și mediteranean. De fiecare data cand Romă cucerea noi teritorii, zona era împărțită într-una sau mai multe provincii, fiecare aflată sub comanda unui guvernator ales
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a fost moștenit de la reformele regelui Servius Tullius. Armata avea în centrul ei centuria (unitate militară alcătuită din 100 de pedestrași) condusă de un centurion. Două centurii formau un manipul, iar șase centurii alcătuiau o cohorta. 10 cohorte alcătuiau o legiune. Călăreții erau organizați în turrnae. Fiecare clasă cenzitara avea un nume propriu de centurii pedestre, fiind în total 193 de centurii, la care se adăugau o centurie 10 centurii de călăreți și 4 centurii de meșteșugari și instrumentiști. O legiune
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
legiune. Călăreții erau organizați în turrnae. Fiecare clasă cenzitara avea un nume propriu de centurii pedestre, fiind în total 193 de centurii, la care se adăugau o centurie 10 centurii de călăreți și 4 centurii de meșteșugari și instrumentiști. O legiune cuprindea 6000 de soldați, condusă de un consul, pretor ori dictator. Erau înrolate trupe de italici pe post de trupe auxiliare, iar din secolul al III-lea î.Hr., a fost creată o flotă militară. Cetățenii erau înrolați pe Câmpul lui
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
o confederație, în zona central-sudică, fiind o populație de pastori. Din zonele montane au traversat Campanie spre zonele de câmpie litorala, intrând în conflict cu cetățile campaniene. Romă a reluat și accelerat expansiunea în toate direcțiile. Armata română concentra 10 legiuni. A intervenit în conflictele dintre muntenii samniți și agricultorii campanieni. Inevitabilă ciocnire cu federația samniților a avut loc și a fost cumplită. Românii stânjeneau transhumanta samniților spre pășunile de pe litoral, samniții fiind săraci, dar numeroși și buni războinici. Au atras
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
î.Hr. Între 318-312 î.Hr., Capua a fost anexată de români și au instalat colonii în fertila Campania. În 304 î.Hr., s-a încheiat o pace favorabilă românilor, insă intervenția lor în Lucania a determinat reluarea conflictului și victoria clară a legiunilor la Sentinum în 295 î.Hr. , asupra armatei gallo-samnito-etrusce. Samniții au fost alungați de pe teritoriile lor și împinși spre Etruria. Romă a câștigat controlul asupra Italiei, dar samniții au continuat să reziste și să se opună, astfel, abia în 272 î.Hr.
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
și după ce a fost alungat din Macedonia, a debarcat în Italia în fruntea unei armate elenistice disciplinate și bine antrenate de 25 000 soldați, dispunând și de 25 de elefanți de luptă. Înfruntarea la Heracleea a fost un dezastru pentru legiunile române, elefanții de luptă i-a înspăimântat pe români, iar falanga i-a derutat, pierzând o treime din efectivele lor de luptă. Pyrrhus a lansat un marș triumfal asupra Romei , la 60 km de oraș, iar Senatul, îndemnat de Appius
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a-l combate pe Hasdrubal, fratele acestuia. În Ticinus și Bătălia de la Trebia , cartaginezii și aliații lor au înfrânt armatele consulare române, comandate de Cornelius Scipio și Sempronius Longus. A trecut Padul și a invadat Etruria, unde îl așteptau 4 legiuni și forțe auxiliare de 30 000 de militari români, aflate sub comanda consulului Gaius Flaminius. La 22 iunie 217 î.Hr., Hannibal a surprins trupele acestui consul la Bătălia de la Lacul Trasimene , unde a pierit chiar comandatul lor. Hannibal a ocolit
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
zidurile sale. Pe de altă parte, Cartagina nu mai era capabilă să expedieze întăriri în Italia, depunând eforturi substanțiale în Hispania. Din 215 î.Hr. românii au practicat războiul de uzură, pe termen lung fiind prielnic. Efectivele ajung la 25 de legiuni, utilizate să apere cetățile litorale și din interior și să-l supravegheze pe Filip V al Macedoniei care l-ar putea sprijini pe Hannibal.Cartaginezii au debarcat în Saridinia și în Sicilia, au ocupat Tarentul și au învins trupele române
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Africa, exercitată de un stat numid clientelar. Foștii aliați, trădătorii, sunt executați, sunt confiscate pământuri italice, este constituit ogorul campanian de 60 000 hectare, foarte fertile, Capua și-a pierdut autonomia, lucanienii și bruttienii nu au mai fost recrutați în legiuni, terenurile lor au fost acaparate de colonii române. În ciuda efortului costisitor și pierderilor, pradă de război a fost bogată, a fost emis dinarul, în Hispania au fost constituite provinciile Baetica, Hispania Ulterior și Hispania Interior. Termenul de "prouncia" a acoperit
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
acesta nerespectând prevederile păcii de la Phoinike. Senatul a declarat formal război lui Filip. Regatul Macedoniei a fost atacat direct. După o serie de victorii române, în 197 î.Hr., românii au obținut o mare victorie în bătălia de la Kynoskephalai, marcând superioritatea legiunii române asupra falangei macedonene. Pacea a fost încheiată la Elateia, în 196 î.Hr., prin care se prevedeau libertatea și autonomia cetăților grecești, retragerea garnizoanelor macedonene din teritoriile din afara Macedoniei, predarea prizonierilor și a navelor de război din flotă macedoneană, păstrând
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
facțiuni deveniseră o parte tradițională a vietii române, mizele erau acum mult mai ridicate; un guvernator provincial corupt se putea îmbogăți peste orice și-ar fi putut imagina strămoșii săi, iar un comandant militar victorios avea nevoie doar de sprijinul legiunilor sale pentru a putea conduce vaste teritorii. Începând cu războaiele punice, economia română a început să alunece în altă direcție, dovedindu-se mai tarziu auto-distructivă. Familii puternice din Romă și-au însușit teritorii ce odată aparținuseră orașelor italiene la care
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
105 î.Hr, câștigând și punând capăt războiului iugurtin. Aflat în campanie, însă, a aflat că a fost ales consul în „absentia“ pentru a putea combate pericolul germanic și s-a întors la Romă. A executat o reformă majoră asupra legiunilor române. A permis recrutarea cetățenilor români săraci și fără pământ în legiune. Alături de aceștia a mers la lupta și a fost victorios în fața invadatorilor germanici. După război, Marius a reușit să procure așezări pentru veteranii săi că o recompensă pentru
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
însă, a aflat că a fost ales consul în „absentia“ pentru a putea combate pericolul germanic și s-a întors la Romă. A executat o reformă majoră asupra legiunilor române. A permis recrutarea cetățenilor români săraci și fără pământ în legiune. Alături de aceștia a mers la lupta și a fost victorios în fața invadatorilor germanici. După război, Marius a reușit să procure așezări pentru veteranii săi că o recompensă pentru serviciile lor, însă doar înfruntând opoziție senatoriala violență. Era un semn al
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
să se destrame aproape imediat, puțin câte puțin. Din 73 î.Hr. până în 71 î.Hr. Republică Română avea să fie zguduită de către o revoltă a sclavilor condusă de Spartacus, care, conform surselor antice, era un „auxilia“ de origine traca, dezertat din legiunile române. Fusese capturat, pus în sclavie și antrenat că gladiator. În 73 î.Hr., el și alți confrați s-au răzvrătit la Capua și au organizat o tabără militară pe Muntele Vezuvius. Sclavi din tot cuprinsul peninsulei italice i s-au
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
î.Hr., el și alți confrați s-au răzvrătit la Capua și au organizat o tabără militară pe Muntele Vezuvius. Sclavi din tot cuprinsul peninsulei italice i s-au alăturat, numărul lor ajungând în jur de 70.000. Cele mai bune legiuni române lipseau din Italia; unele aflate în Spania sub comanda lui Gnaeus Pompeius Magnus, suprimând rebeliunea condusă de Quintus Sertorius, în timp ce altele luptau în Asia Mică sub comanda lui Lucius Licinius Lucullus împotriva lui Mithridates. Inițial, sclavii au avut un
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Italia; unele aflate în Spania sub comanda lui Gnaeus Pompeius Magnus, suprimând rebeliunea condusă de Quintus Sertorius, în timp ce altele luptau în Asia Mică sub comanda lui Lucius Licinius Lucullus împotriva lui Mithridates. Inițial, sclavii au avut un mare succes în fața legiunilor române trimise, învingând fără oprire de-a lungul peninsulei. Însă în 71 î.Hr., Marcus Licinius Crassus a primit comandă militară și a zdrobit rebelii. Aproape 6.000 au fost crucificați, cei 10.000 de supraviețuitori care scăpaseră fiind interceptați de către
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
unui om aflat în controlul unei armate să treacă în Italia). Cei trei triumviri au ajuns la un nou acord: Crassus și Pompei aveau să fie aleși încă o dată în poziția de consuli pentru anul 55 î.Hr.; Pompei păstra comandă legiunilor române aflate în Spania (pe care le conducea în „absentia“), iar Crassus, dorind glorie militară pentru a se putea plasa la același nivel precum Cezar și Pompei, a primit o comandă de acest gen în est. Mandatul de guvernator al
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
acest gen în est. Mandatul de guvernator al lui Cezar a fost extins pentru încă cinci ani. În 53 î.Hr., Crassus a lansat o invazie a Imperiului Parthian (succesor al perșilor). Și-a condus armata adânc în deșert; aici, însă, legiunile române nu erau obișnuite cu condițiile de luptă, pe când cavaleria parthiană era adeptă unui astfel de climat Armata să a fost învinsă după ce ajunsese departe în teritoriul inamic, încercuita la Bătălia de la Carrhae. Crassus însuși a fost capturat și mai
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Menander. Cezar a trecut râul Rubicon (granița dintre Galia Cisalpina și Italia în timpul Republicii Române) cu armata să. Războiul civil începuse. Conducând o armată veterana, Cezar și-a croit cu ușurință calea prin Peninsula Italiei, întâlnind o slabă rezistență din partea legiunilor de curand recrutate. Singură excepție a fost la Corfinium, unde Gnaeus Domitius Ahenobarbus a fost învins. Cezar l-a iertat, sub remarcabilă sa politică de grațiere. Dorea să știe toată lumea că nu avea să devină viitorul Sulla. A luat Romă
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
să-l oprească pe Pompei, care încerca să se retragă din Brundisium de-a lungul Mării Adriatice către Grecia. Cezar s-a apropiat, dar Pompei și armatele sale au scăpat în ultima clipă. În 48 î.Hr. Pompei controla marile, iar legiunile sale le depășeau cu mult pe ale lui Cezar; însă legiunile ultimului, după zece ani de campanii riguroase deveniseră veterani experimentați. Din pricina lipsei sale de flotă, Cezar a încercat să-și solidifice controlul asupra vestului Mediteranei, notabil la Massilia și
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Brundisium de-a lungul Mării Adriatice către Grecia. Cezar s-a apropiat, dar Pompei și armatele sale au scăpat în ultima clipă. În 48 î.Hr. Pompei controla marile, iar legiunile sale le depășeau cu mult pe ale lui Cezar; însă legiunile ultimului, după zece ani de campanii riguroase deveniseră veterani experimentați. Din pricina lipsei sale de flotă, Cezar a încercat să-și solidifice controlul asupra vestului Mediteranei, notabil la Massilia și în Spania. Cele două armate s-au întâlnit pentru prima dată
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
fugit către Grecia. În testament, nepotul său Octavianus, totodată fiul adoptiv al lui Cezar, a fost numit moștenitorul său politic. Octavian s-a întors din Grecia (unde el și prietenii săi, Marcus Vipsanius Agrippa și Gaius Mecenas, ajutau la regruparea legiunilor macedonene pentru invazia planificată asupra Pârtiei) și a strâns o mică armata din rândurile veteranilor lui Cezar. După câteva neînțelegeri inițiale, Antonius, Octavianus și Marcus Aemilius Lepidus au format al doilea Triumvirat. Puterea lor îmbinata a dat triumvirilor forță absolută
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]