3,597 matches
-
naratorul poate să fie și el sursa evaluărilor: Când văzu că frumoasa lui rufărie s-a ferfenițit, își cumpără o pânză ieftină de paisprezece bani cotul, ca s-o înlocuiască. Diamantele, tabachera de aur, lanțul, bijuteriile pieriră una câte una. Lepădase fracul albastru-deschis și tot costumul lui bogat ca să poarte, iarna și vara, o redingotă de postav grosolan, de culoare castanie, o jiletcă de păr de capră și pantaloni cenușii de piele de drac. Trupește, se împuțină văzând cu ochii; fruntea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eu continui să-i simt gustul, să-i sorb bucuriile, iar răvășitoarei tristeți, care se încăpățânează să se instaleze din când în când, îi opun viguros răspunsul afirmativ la interogația dintr-o superbă strofă eminesciană: da, e păcat ca să se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat.
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
simte (și este) la el acasă. Fascinația celuilalt (celeilalte) se afirmă totuși atât de obsedant, încât mult nu lipsește ca fata să se descotorosească de cele familiare ei de cele lumești și prealumești iar voievodul din înălțimi să se întrupeze, lepădându-se de nemurire și slavă. O lecție utilă ne poate oferi, cred, și metoda psihanalitică: poftele făpturilor se cer subminate în vreme ce ispitele încercate de intelect și duh își află adevărata săvârșire în principiul de jertfă pentru neputințele, nevoințele și orbecăirile
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Domnului (Milă îmi este de mulțime; Și văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea), toate concesii ale divinității -, ci transformarea făpturii. Până unde poate merge: la ceruta răstignire cu capul în jos a lui Petru, care se lepădase"7. Pentru Steinhardt, convertirea, indiferent că a fost "mai întâi grația" ori "inițiativa umană înainte de toate", a coincis cu un proces de metanoia, de transformare a făpturii, după cum el însuși mărturisește: ,,Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Mihaela - inginer mecanic Ilhan Nasurla - profesor fizica Ionașcu Diana - profesor matematică Ioniță Gabriela - profesor religie Iorga Mioara - profesor educație fizică Ion Gabriela - profesor franceză Iorguș Mariana - inginer mecanic Iordache Eugenia - profesor franceză Irimia Carmen - inginer textile Ivan Angelica - profesor fizică Lepădatu Bogdan - profesor matematică 20 Luca Gabriela - profesor franceză Lungu Lia - inginer Manea Maria Sanda - profesor limba română Mateescu Lia - inginer textile Mateescu Cristina - inginer textile Marinică Mariana - subinginer mecanic Mihalache Corina - profesor limba română Mihailov Claudia - profesor limba română Marcu
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
îmbrăcată cu șlic și cu giubea, numărând pe osișoarele metăniilor sale generațiile ce au trecut, un român care au rădicat sprincenile când au văzut fracul cel întăi șezând pe divanul strămoșesc; un bărbat care au strâns din umeri când moldovanul, lepădându-și cel de pe urmă anteriu, au rădicat cu gulerul unui surtuc de modă și ale sale pretenții de a face parte din Evropa țivilizată. Și când au descoperit că psihi mu se tălmăcește moldovenește ma belle, atunci, sărmanul! au oftat
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
acide, ca în foiletonul satiric Voiajul diavolului, apărut în Albina românească (1845, nr. 36 și 37). De când oare au început ieșenii să coboare mai frecvent în iad? „- De când civilizația au început în zodia Racului, adecă pe dos, de când s-au lepădat straiele vechi mai nainte de a fi gata cele nouă, de când se învață dialecte streine dând uitărei limba mumei, de când luxul și romansurile sânt mai trebuitoare decât pâinea cea de toate zilele, și de când, fără căpital moral, urmează mania voiajurilor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
remarca la rândul lui sincronizarea coregrafiei cu Occidentul, în intens contrast cu bărbile lungi ale boierilor și mai ales cu caftanele lor, neasemuit de incomode la joc. „Când era să înceapă danțul - ne informează Ion Ghica -, boierii cei tineri își lepădau giubelele și papucii, rămâneau numai în meși și alergau de luau fetele și cucoanele la joc, la poloneză, la parolă, la vals și la «écossaise».“ (Un bal la curte în 1827) Din Topografia țării Românești a doctorului Constantin Caracaș, tipărită
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
celebra capitularea Silistrei, episod însemnat al noului război ruso-turc. După ceremonie, marii boieri ai țării Românești, veniți să-l felicite pe guvernatorul Jeltuhin, vor primi din partea acestuia neașteptate sugestii privind ținuta lor exterioară: să îmbrace haine europene și să-și lepede bărbile. În luna octombrie a aceluiași an, strașnicul Jeltuhin va muri de ciumă, lipsind procesul modernizării de zelosul său aport. Oricum, lucrurile porniseră pe făgașul cel nou, iar cursul lor va deveni ireversibil. O savuroasă recapitulare a perioadei încheiate, cu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
D. marele vornic Grigore Filipescu - scrie, la Înștiințări din lăuntru, Curierul românesc din 17 august 1830 -, ca să dea dovadă a veacului în care ne aflăm și a simtimenturilor sale celor civilizate și nesupuse la prejudecăți, la 15 ale aceștii [luni] lepădând hainele cele purtate până acum, au ras barba și au îmbrăcat hainele Evropii cei civilizate.“ Într-un raport expediat din Sibiu la 4 septembrie, consulul austriac Fleischhakl semnala și el evenimentul: schimbarea vestimentară a boierilor Valahiei trecuse de rândul celor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
același chip în care întâmpină viitorul... Contemplate în schimb de la oarecare distanță, faptele capătă culoarea legendei. Unii cred că-l pot numi pe însuși inițiatorul mișcării de înnoire: „Iancu Roset - scrie Cezar Bolliac - a fost cel întâi boier care a lepădat binișul și ișlicul pentru frac și pălărie“ (Trompeta Carpaților, 1866, nr. 437); alții trec la letopiseț pe cei din urmă cavaleri ai vetustății: „Boieri mari ca banul Iordache Filipescu și Alexandru Ghica «Barbă Roșie» au purtat până la moarte, sub domnia
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
banale, de cele mai multe ori luate în bătaie de joc“. Să nu pierdem nici acum din vedere fața dublă a procesului. Cuvintele, spunea Simion Ștefan, trebuie să fie ca banii. Unele din ele, am putea replica, seamănă mai curând cu veșmintele: lepădate de unii, adoptate grabnic de alții. În „adunările dănțuitoare“ descrise de Kogălniceanu la 1839, majoritatea participanților aparține clasei de mijloc: „scriitori pe la secții, vechili pe la divanuri, doftori de dinți și de cai, spițeri, toți alegători la Eforie, toți cuconi“ (s.m.
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ajungea să se întrebe: „La noi, cum s-a întâmplat? Alții au lucrat Regulamentul, și noi, oameni cu aceleași idei de chiverniseală și de «așa voi», ne-am schimbat numai hainile, ne-am lăsat părul ca să-l tundem, ne-am lepădat papucii și ceacșirii, ne-am pus pantaloni și pinteni la cizme și am început a ne coafa părul și a ne încrevăta gâtul, și credem că am schimbat și ideile cele vechi!“ (Pentru opinie, în Foaia pentru minte..., 1841, nr.
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
președinte al Eforiei școlilor: „«Cine sânteți voi - începu a striga -, să cutezați a strica limba românească și a vă atinge de legea și de credința pravoslavnică? ce sânt eresurile acestea? [...] unde mai e Alfa și Omega, daca voi, nelegiuiților, ați lepădat pe omega? S-a dus și legea, și credința de când s-au dus acele vremi pe când niște oameni ca d-alde voi era arși de vii. Surghiun am să vă fac pe toți câți ați ieșit din acel cuib al
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și 6). Tot astfel zeul Soma, "aidoma lui Ahi, iese, târându-se, din pielea sa cea veche" (RV, IX, 86,44). Saâapatha Brahmana îi identifică cu Vrtra (III, 4, 3,13 etc.). Se afirmă că zeii Aditia erau inițial Șerpi. Lepădându-se de pielea lor cea veche - ceea ce vrea să" însemne că și-au câștigat nemurirea ("au învins Moartea") - ei au devenit Zei, Deva (Pancavimsa Br., XXV, 15,4). În fine, Sat. Br. (XIII, 4, 3, 9) declară că "știința Șerpilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
importanța sa. 2 O parte a ofrandelor, azvârlită pe foc, era transmisă prin intermediul lui Agni zeilor. Restul era consumat de către oficianți, care participau astfel la hrana divină. 3 E vorba de o concepție panindiană, și ea este reluată de buddhism. Lepădându-și numele de familie, novicele devenea un "fiu al lui Buddha" (sakyaputto). Cf. exemplele în M. Eliade, Naissances mystiques, pp. 114 sq.; J. Gonda, Change and continuity, pp. 447 sq. întru nemurire, este dată de formula săvitrl (II, 148). De-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca să nu cadă?" (4), și întrebările sale referitor la Creație se succed într-un ritm tot mai năvalnic. Dar el vrea să știe și în ce chip sufletul său, "ajungând la Bine, va fi extaziat?" (8) și "cum ne vom lepăda de rău?" (13), "cum voi da răul în mâinile dreptății?" (14). El cere să i se dea "semne văzute" (16) și mai ales cere să se contopească cu Ahură Măzdă și "verbul său să fie eficace" (17). Dar el adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Iahve, i-ar vorbi despre păcătoșii rămași nepedepsiți - dar Domnul este depărtat, absent, invizibil (23, 24). Tocmai pentru că nu își părăsește credința și încrederea sa în Dumnezeu, Iov declară: "până când o fi să-mi dau duhul nu mă voi lepăda de nevinovăția mea. Țin cu tărie la dreptatea mea și nu o voi lăsa să-mi scape; inima mea nu se rușinează de zilele pe care le-am trăit" (27: 5-6). Totuși Iov strigă și Dumnezeu nu răspunde: "sunt în fața
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
secolul al X-lea. Popoarele slave s-au încreștinat, o parte, în ritul latin: croații (680) sub principele Porga; slovenii în secolul al IX-lea prin Keitmar; sârbii sub împăratul Heraclius (640-644), dar în anul 827, scuturând jugul bizantin, se lepădă de creștinism, spre a-l primi din nou în anul 868 sub împăratul bizantin Vasile Macedoneanul. Boemii s-au încreștinat prin Sfinții Ciril și Metodie și prin Sfântul Adalbert, episcop de Praga (997). Cehii și slovacii au fost încreștinați tot
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Verde, Spânul se dă drept nepotul acestuia, deși fetele acestuia Îl Îndrăgeau mai curând pe Harap - Alb și nu pe Spân; la el se uitau „cum privește câinele pe mâță” și „așa Îl urâseră de tare... că... s-ar fi lepădat de Spân ca de Ucigă-l -crucea.” Spânul Îl supune pe fiul Craiului la „munci”, Încercări din ce În ce grele, În speranța că va scăpa de el: - să aducă sălăți din Grădina Ursului; - să aducă pietre prețioase din Pădurea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o taxă de protecție mai puțin de plătit... Cartea Annei Politkovskaia este din categoria aceea rară a scrisului „fără anestezie“. Relatare seacă, fără multe „efecte speciale“ - doar o voce teribil de autentică și faptele. Noam Chomsky, Intervenții, traducere de Bogdan Lepădatu, Editura Vellant, 2008 Anna Politkovskaia, Rusia lui Putin, traducere de Viorica Horga, Editura Meditații, 2008 Dan Stanca vs Dan Stanca Bogdan Romaniuc Cât de apropiat poate fi un scriitor de personajul căruia i-a dat viață? Există o oarecare identificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
a răspuns politicos, cu mult bun simț, răbdător, omul Vasile Voiculescu, scriitorul. 10 Vestea eliberării lui V. Voiculescu, i-a venit telefonic, la 30 aprilie 1962, lui Radu Voiculescu, feciorul, de la medicul șef al Dispensarului T.B.C. Turda. Fusese transportat și lepădat acolo pentru a fi, eventual, preluat de familie sau... — L-am găsit pe tata la Dispensar, într-o cameră la etajul I, cu mai mulți foști deținuți, unii de drept comun, eliberați. Era lungit în pat, tuns în cap, cu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pe calapodul celui de la Junimea: „Intră cine vrea, rămâne cine bea!” Nu întotdeauna aveați timp să umblați hai-hui pe cele coclauri și atunci urcați fuguța dealul și colea, pe Sărărie, vă aștepta „Hanul lui Topor”, care nu era chiar de lepădat. Timpul, însă, cu bune, cu rele, își urma calea. Pentru o vreme, matale te-ai mutat cu școala în Strada Banu, într-o casă a comunit ății protestante. Th. Sperantia, care te-a vizitat la aceast ă școală, ne spune
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
religie atât de textualistă timp de sute de ani, a putut părea savanților un regres. Numai pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ar fi fost un fenomen pozitiv: el și-ar fi regăsit admirația pentru evrei dacă aceștia s-ar fi lepădat de raționalismul elenistic și intelectualismul lor textualist care pentru el reprezentau o decădere din regimul auroral al iudaismului cosmic. Ar fi fost - în ochii lui - o dinamică asemănătoare creștinismului cosmic, cel puțin acelei părți din creștinismul cosmic care nu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
întreține visul perenității ei. Poezia erotică, nu lipsită de senzualitate, din perioada ieșeană, pusă în relație cu unele fraze din corespondență, evidențiază trăirea intensă a „amorului”, exaltarea bucuriilor clipei, dar și sentimentul inconsistenței și efemerului: „Nu e păcat / ca să se lepede / clipa cea repede / ce ni s-a dat ?” (Stelele-n cer). De aceea poetul caută fericirea comunicării totale, a „înțelegerii”, pentru a 20 încununa „furtuna lui de patimi” (Scrisoarea V) cu aureola duratei. Romanticul crede cu obstinație în posibilitatea spiritualizării
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]