4,922 matches
-
Respiră din ele un vitalism profund, de tip dionisiac, în care figurile Turiei natale vin să îmbogățească panteonul clasic al Daciei romane sau al Transilvaniei în care poetul s-a reîmpământenit. El se rebotează orfic, zăcământul originar de vitalitate al liricii sale îmbogățindu-se cu noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
apoi vel sulger, vel stolnic, ispravnic, vel ban, vel spătar. Preocuparea pentru poezie a lui M. a fost statornică, dar versurile lui elegiace sunt naive și convenționale. Ele anticipă totuși - dacă nu cumva îi vor fi servit chiar de model - lirica erotică a lui Costache Conachi. Tânguitoare, întretăiate de suspinuri și de oftaturi grele, aceste stihuri se resimt de înrâurirea manierei anacreontice, cum și de aceea a liricii galante franceze. M. citea și pe Voltaire, din care traduce o scurtă cugetare
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
Ele anticipă totuși - dacă nu cumva îi vor fi servit chiar de model - lirica erotică a lui Costache Conachi. Tânguitoare, întretăiate de suspinuri și de oftaturi grele, aceste stihuri se resimt de înrâurirea manierei anacreontice, cum și de aceea a liricii galante franceze. M. citea și pe Voltaire, din care traduce o scurtă cugetare. În epocă nu apare ca o figură veche, anacronică, câteodată el arătându-se receptiv la înnoiri, curios de prefacerile aduse de civilizația apuseană. Pe plan literar e
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
a poetului, aceasta fiind marca de onirism cea mai vizibilă a creației sale. Faptul că a putut fi raportat la poeți cât se poate de diferiți între ei - Eugen Jebeleanu, Gellu Naum, Geo Dumitrescu - demonstrează diversitatea componentelor structurii intime a liricii sale. Nicolae Oprea a văzut aici o mixtură între modalitățile parnasiană, romantică, simbolistă și suprarealistă, iar criticul Marin Mincu, care inițial respinsese discursul poetului considerându-l aparținător unui „manierism ermetizant și steril”, îl redescoperă din alt unghi și îl proclamă
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
textul vieții spre existența textuală” și „încercarea tragică de a trece dincolo de pragul limbajului”. Mulți dintre poeții generației 2000 îl adoptă pe M. drept precursor, pornind tocmai de la această perspectivă interpretativă, atitudinea acestora nefiind un lucru inedit ca atare, de vreme ce lirica sa s-a bucurat de audiență în toate generațiile de poeți contemporane lui. Probabil că una dintre lecturile cele mai ponderate ale poeziei lui M. ar fi cea a lui Eugen Simion, critic care, contestând etichetarea „neosuprarealistă” aplicată poetului, îi
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
o „inginerie ironică a confesiunii”, o „nouă linie tehnologică de asamblare a unor substructuri” ale poeziei, cu „o producție în regim depresiv-convențional și înclinat spre gratuitate”, afirmă că poetul a fost, în cele din urmă, un sentimental, un maestru al liricii de atmosferă. Criticul semnalează și radicalizarea treptată a dramatismului, creșterea mizei existențiale, faptul că „reveria blazată” se desfășoară la un moment dat „pe liniile unui scenariu al extincției în care patetismul e imanent sugestivității” și, după o seamă de nuanțări
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
unui corpus restrâns, dar pregnant, manifestând o indubitabilă radicalizare în timp, de la așa-zisul manierism al debutului la angajarea existențială dramatică din ineditele incluse în Va fi liniște va fi seară și din versurile prezente în Guillaume poetul și administratorul. Lirica lui M. se particularizează, într-adevăr, printr-o exprimare frustă și totodată, „aleasă” foarte „lucrată”, destructurată productiv prin lacunaritate calculată și printr-un minimalism ortografic radical. Poetul nu utilizează niciodată în textul poetic, inclusiv în titluri, majusculele, iar la semnele
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Bună dimineața, Grigorie! Bună dimineața, Filoftei! / - Bună dimineața, Ieronime”. El aude cum „plouă în munții Carpați peste oasele fraților mei”, cum „leuzele mamelor murmură repede ruga / De amintire nestinsă și dragoste”. Uneori e bântuit de sentimentul, atât de frecvent în lirica ardeleană, al dezrădăcinării, contrapunctat de dorința întoarcerii la vatră: „Eu am uitat cum crește grâul și am uitat să țin un plug, / privirile îmi sunt străine și chipurile fără chip. / De ce se miră ochii voștri la vorbăria ce-o îndrug
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
până în 1989. Redactor scurt timp la „Tribuna” (1990) și la „Apostrof” (1990-1991), devine ulterior cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Debutează cu versuri în „Tribuna” (1980), colaborând cu poeme, eseuri, cronici literare și traduceri (lirica și eseuri filosofice) și la „Steaua”, „Familia”, „Vatra”, „Apostrof”, „Interval”, „Poesis”, „Calende” ș.a. Debutul editorial se produce cu volumul Lecturi bacoviene și alte eseuri (1995). Colaborează la Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, face
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
Otto (1992) este urmat de o culegere de eseuri și de o altă traducere, din Giuseppe Tucci, apoi de un volum de versuri proprii, Seara cu Dante și alte poeme (1996), ca să revină la operă lui Rudolf Otto. M. recitește lirica bacoviană din perspectiva culegerii Stanțe burgheze, aparținând ultimei perioade de creație a poetului, și identifică acolo elemente și valori ale unei viziuni poetice moderne (prefigurata, totuși, de volumele anterioare), care contrazic teza „talentului declinant” al poetului (afirmata de Vadimir Streinu
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
Itinerar critic printre poeți, Sub semnul poeziei (1999) reunește o suită de eseuri succinte, axate pe cărți reprezentative ale unor poeți contemporani, asupra cărora M. se apleacă interesat de viziunea acestora asupra poeziei, de mișcarea lăuntrica și de atitudinile lirice. Lirica lui M. se prezintă în două registre, „scindata între miraj și reverie” (Al. Cistelecan), transpuse în laconice fulgurații imaginative sau în intensificări expresioniste. SCRIERI: Lecturi bacoviene și alte eseuri, București, 1995; Seară cu Dante și alte poeme, pref. Al. Cistelecan
MILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288138_a_289467]
-
în lemnul lor pe amândoi./ Și amețită se întunecă realitatea,/ păianjeni taie aerul pe care-l pierzi,/ din pulsul pieptului noi aruncăm cu sunete/ în bronzul clopotelor verzi” (Desen pe o cămașă de băiat). Un tragism latent, senin, hrănește această lirică a căutării semnelor (luminoase, dar și malefice) din sine și din lume. Tragismul nu exclude ludicul poeziei „de mahala”, în linia Miron Radu Paraschivescu - Tudor Arghezi - Ion Barbu: inventivitate lingvistică debordantă, plăcerea cuvântului popular, argotic sau arhaic, plăcerea licențiosului, a
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
Răsfățul cuvintelor, RL, 1970, 7; Eugen Micu, „Bobinocarii”, O, 1970, 3; Eugen Simion, „Boala de origine divină”, LCF, 1970, 25; Ion Pop, „Boala de origine divină”, TR, 1970, 28; Nicolae Manolescu, „Boala de origine divină”, CNT, 1970, 29; Petru Poantă, Lirică feminină, ST, 1970, 9; Ilie Constantin, „Boala de origine divină”, RL, 1970, 41; Martin, Poeți, II, 231-235; Victor Felea, „Împotriva celui drag”, TR, 1976, 1; M.N. Rusu, „Împotriva celui drag”. Imaginea eleată a sentimentelor, VST, 1976, 3; I. Negoițescu, Despre
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
din stele petalele izbândei”. Pare o lume nedefinită, tiranică, cu care „șlefuitorul de lacrimi” nu poate comunica. Dar își poate recrea un microcosmos al lui, colorat de afectivitate. Cu Inimă de iepure (1998) M. face un pas decisiv în structurarea liricii sale, în care se percep ecouri din poezia europeană, din Eugenio Montale, de pildă. Cu aceeași îndreptățire s-ar putea face referire la T.S. Eliot sau la Giuseppe Ungaretti, pentru anumite tendințe spre hermetism, spre ezoteric. Dincolo de tristeți, de iluzii
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
revista „Ramuri”, iar cea dintâi plachetă, Adevărata întoarcere, în 1969. Experiența de traducător din elină a lui M. - a transpus în limba română integrala pieselor lui Eschil și Euripide, precum și o comedie de Aristofan - nu a rămas fără consecințe în lirica personală. Nu e vorba numai de plasarea explicit intertextuală a emisiei poetice, așa cum se întâmplă în Năvodul (1986), prin introducerea unor versuri din Orestia lui Eschil, sau în alte volume. O anumită gravitate - chiar și în regim ludic - a stabilirii
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
de a totaliza semnificații” (Marian Popa), cu poemele din Alegerea lemnului (1974) autorul revine la experiența începuturilor. Nici cărțile ulterioare, dincolo de fluctuațiile raportului dintre tonalitatea dramatică și cea ironică sau de variațiile de transparență a simbolurilor, nu schimbă esențial fața liricii lui M., egală, în sensul bun al cuvântului, cu sine. SCRIERI: Adevărata întoarcere, București, 1969; Locul soarelui, București, 1970; Moartea Penelopei, București, 1971; Alegerea lemnului, București, 1974; Cronică, I-II, București, 1977-1979; Casa de lemn, postfață Nicolae Manolescu, București, 1983
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
versului romantic s-au fanat, autorul se vrea ba poet naturalist, ba socialist, și își face arme din versul dur, aspru, din cuvântul hulit, din asonanța ostentativă. Rămâne totuși îndatorat unei pleiade de poeți, de la Cezar Bolliac la Mihai Eminescu. Lirica lui e dominată de figura bardului răzvrătit, ateu, iconoclast, dezgustat de ipocrizia și ticăloșia lumii. Versuri energice, incendiare sunt dublate de cadențe estompate, sentimentale, trimițând la umanitarismul lui François Coppée. Roman autobiografic, Dinu Milian deapănă amintiri legate de familie, școală
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
M. a atras atenția criticii literare încă de la primele versuri. Dacă în cazul altor confrați opiniile erau controversate, în ceea ce o privește se poate vorbi despre o unitate a punctelor de vedere. Toți comentatorii au remarcat tensiunea emoțională și forța liricii sale, dar au subliniat totodată imperioasa necesitate a autocontrolului, a impunerii unei rigori stilistice. Fiindcă, în cadrul aceleiași poezii, pot fi întâlnite imagini de o remarcabilă puritate: „Și tu ești un altar de borangic ușor /sub care se cunună soarele cu
MITROI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288187_a_289516]
-
sintagme, atmosfera creată este de o halucinantă intensitate a implicării eului poetic. M. reușește să fie și de o mare candoare, dar și să braveze, frizând cinismul. În pofida efortului de disciplinare, de reducere a aluviunilor lingvistice (sesizabil în ultimele creații), lirica sa rămâne, cum remarca Mircea Iorgulescu, „agitată cu violență de impulsuri contradictorii și tulburi, epuizante”. SCRIERI: Rugăciune către Efemera, București, 1969; Diapazon, București, 1973; Între cer și pământ, București, 1976. Repere bibliografice: Grigurcu, Teritoriu, 249-252; Magdalena Popescu, „Rugăciune către Efemera
MITROI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288187_a_289516]
-
un spațiu în care plonjează polemic, refuzând căderea. Verbul are gravitatea meditației morale, în timp ce concizia exprimării aforistice percutante dă forță expresiei poetice. Atitudinea tranșantă, dincolo de sentimente partizane, exprimă credința în om, poetul devenind un simbol al speranței, în cosmice reverberări. Lirica erotică a lui M. este marcată de semnul înghețului din sufletele trădate, ceea ce îndrumă spre o altfel de iubire, esențializată, îndumnezeită prin puritatea jertfei. SCRIERI: Muguri, Vârșeț, 1953; Eterna auroră, București, 1977; Seme [Semințe], Stockholm, 1978; Tauri și melci, Cluj-Napoca
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
Amfiteatru”, „România literară”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Viața românească” ș.a. I s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1978), Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, 1997), Premiul UNITER (1998) ș.a. Cartea de debut a lui M., Istm, bine primită de critică, propune o lirică abstractă, de semne, cu imagini diafane, aspirând la spiritualizarea și descărnarea expresiei: „Dacă dorm, nu eu// dorm.// Iată, ne amintim/ o pasăre.// Zborul ei nu/ se întrerupe.// O, craniul perfect// al florii” (Dublul). Influența lui Lucian Blaga sau a lui
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
verzui/ sub razele Roentgen/ O priveam fără glas/ unduitor și transparent ca un vierme marin” (Jocul de șah). În Piramida împădurită (1989), carte cu un vers mai epurat de manierismul imagist-ermetic, mai coerent, inclusiv la nivel formal, M. cultivă o lirică a spectacolului exterior, rece, al lumii, în care eul reface în imaginație (uneori de tip anamnetic) experiențe grave ori minore, alternând tragicul (obsesia morții), exoticul oniric, registrul grav și notația cotidiană, în registru ironic-jucăuș: „În rocile de vârstă înaltă/ ne-
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
au întreprins, tot împreună, cei doi critici într-o lucrare de uz didactic, apărută în 1974. Activitatea critică a lui M. cuprinde și o serie de eseuri despre mari scriitori contemporani: Opera lui Tudor Arghezi. Eseu despre vârstele interioare (1965), Lirica lui Lucian Blaga (1967), G. Călinescu. Între Apollo și Dionysos (1979) ș.a. Cumva în continuarea demersului din Început de secol se află „Gândirea” și gândirismul (1975), studiu care impresionează nu atât prin dimensiuni, cât prin acuratețea cercetării. E o minuțioasă
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
II, București, 1964-1965; Literatura română la începutul secolului al XX-lea. 1900-1916, București, 1964; Opera lui Tudor Arghezi. Eseu despre vârstele interioare, București, 1965; Literatura română de azi. 1944-1964 (în colaborare cu Nicolae Manolescu), București, 1965; George Coșbuc, București, 1966; Lirica lui Lucian Blaga,, București, 1967; Estetica lui Lucian Blaga, București, 1970; Început de secol. 1900-1916, București, 1970; Tudor Arghezi, București, 1972; Fragmente automitologice, București, 1974; Periplu, București, 1974; Prelegeri de literatură română contemporană. Autori și opere. 1944-1974 (în colaborare cu
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
schimbare de atitudine, în urma unei revelații aduse de înțelepciune, ceea ce echivalează cu ruperea de lumesc, de anxietate și suferință. În versurile, postume, din Cartea a patra (1974) trecutul e retrăit într-o lungă perindare de secvențe și reflecții. Câteva cicluri, Lirica veche sau Momente lirice, Carnet de război, Poeme simple, adună mai tot ce nu fusese editat, cele mai multe fiind simple notații, consemnări poetice ale unor întâmplări și stări. Cum pentru M. rememorarea este o retrăire, asemănătoare „cu muzica și cu poezia
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]