3,155 matches
-
Nicolas Boileau-Despréaux, poet și critic literar francez, sintetizează în ""Art poétique"" 1674) principiile clasicismului, fructificând izvoarele antice: Aristotel (poezia este o imitație a vieții - "mimesis") și ideile estetice ale lui Horațiu. Opera lui Horațiu, prin concepția filosofică, spiritul ei larg, lirismul avântat, înclinația satirică, ironia fină, eleganța și concizia, varietatea de ritmuri a versurilor, valorificarea experienței umane și artistice în funcție de principiile morale, a găsit un ecou profund în conștiința artistică a multor poeți moderni, printre care și Mihai Eminescu, admirator entuziast
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
de stil și al simbolurilor. De obicei, discursul genului liric este la persoana I, dar este folosită și persoana a II-a. Opera lirica poate fi cultă (are autor cunoscut sau are originalitate) sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral). Lirismul este o tonalitate, un registru artistic, care pune accentul pe expresia poetică și elevată a sentimentelor personale, a pasiunii. Cuvântul "liric" iși are originea în cuvîntul "liră", instrument muzical cu coarde, care este considerat atributul lui Apollo, inventatorul său legendar
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
zeul luminii, al muzicii și al poeziei la greci. În Grecia Antică acompaniamentul de liră atrăgea muzele ce amplificau spiritul creativ. De abia în epoca modernă, poezia lirică a ajuns să însemne creație literară ce exprimă sentimente sau atitudini. Treptat, lirismul s-a identificat cu poezia, supusă unor mijloace formale cum sunt versul, stofa, ritmul sau rima. În literatură, genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct (spre deosebire de genul epic) gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul "eului liric". În
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
originalitate) sau populară (are caracter anonim, colectiv, oral). În literatura contemporană nu se mai poate vorbi de o asociere între genul liric și poezie, existând și opere lirice în proză. Mai mult chiar, în cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu epicul și există o tendință de distrugere a regulilor rigide de versificație. Lirismul este un concept care nu se aplică doar literaturii. Lirismul reprezentat de "cântecul" pe care Orfeu îl realiza cu lira lui, se aplică fără îndoială încă
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
poate vorbi de o asociere între genul liric și poezie, existând și opere lirice în proză. Mai mult chiar, în cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu epicul și există o tendință de distrugere a regulilor rigide de versificație. Lirismul este un concept care nu se aplică doar literaturii. Lirismul reprezentat de "cântecul" pe care Orfeu îl realiza cu lira lui, se aplică fără îndoială încă de la origine muzicii. Prin extensie, se poate aplică și artei plastice, filozofiei etc. În
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
existând și opere lirice în proză. Mai mult chiar, în cadrul poeziilor se distinge un amestec al lirismului cu epicul și există o tendință de distrugere a regulilor rigide de versificație. Lirismul este un concept care nu se aplică doar literaturii. Lirismul reprezentat de "cântecul" pe care Orfeu îl realiza cu lira lui, se aplică fără îndoială încă de la origine muzicii. Prin extensie, se poate aplică și artei plastice, filozofiei etc. În muzica clasică, conceptul de lirism se aplică în primul rând
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
nu se aplică doar literaturii. Lirismul reprezentat de "cântecul" pe care Orfeu îl realiza cu lira lui, se aplică fără îndoială încă de la origine muzicii. Prin extensie, se poate aplică și artei plastice, filozofiei etc. În muzica clasică, conceptul de lirism se aplică în primul rând artei vocale. "Arta lirică" astăzi este sinonim cu artistul liric și muzica de operă. Mai mult decât atât, lirismul se aplică, de asemenea, pentru a descrie o calitate anume, "melos-ul" instrumental care favorizează tonul
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
muzicii. Prin extensie, se poate aplică și artei plastice, filozofiei etc. În muzica clasică, conceptul de lirism se aplică în primul rând artei vocale. "Arta lirică" astăzi este sinonim cu artistul liric și muzica de operă. Mai mult decât atât, lirismul se aplică, de asemenea, pentru a descrie o calitate anume, "melos-ul" instrumental care favorizează tonul confidențial al nostalgiei, etc. Muzica poate fi un liric în primul rând (de exemplu, în secolul al XIX-lea Franz Schubert și în secolul
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
1950, cu cartea “Perioada albastră” - povestea unui student înzestrat care devine cămătar în confuzia și corupția anilor de după război. Protagonistul, ca și creatorul său, sfârșește prin sinucidere. După cum se poate demonstra, Mishima a încercat să-și extindă capacitatea intelectuală dincolo de lirismul capodoperei sale din 1949 -" Confesiunile unei măști". "Mătase și perspicacitate" a apărut în anul 1964, când reputația lui Mishima începuse să alunece. În mod clar pare să fie o încercare de a repeta succesul romanului “ După banchet”, care a abordat
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
de mare rafinament” (Volkzeitung-Klagenfurt); „Săgeata satirică pătrunde adânc și râsul îngheață pe buze...” (Kärntner Tageszeitung - Klagenfurt); „Stilul Mirodan poate fi identificat prin amestecul organic și suplu, de acid și amărui, de ironie ascuțită și sentiment reținut, de vervă curgătoare și lirism intermitent” (Radu Popescu - „România Liberă”); Unda unei inteligențe ascuțite și un ochi miraculos... Observații foarte adesea buimăcitoare... Strălucite idei, în montura unor mici texte ca marile bijuterii” (M. Rudich - „Viața Noastră”, Tel Aviv); „«Primarul lunii» a provocat cel mai recent
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
Poeme" (1970), criticul literar Mircea Tomuș relevă „motivele de bază“ ale acestei lirici, „tipice poeziei tinere“, adică poeziei generației resurecționale, antiproletcultiste: «elanurile nestăpânite ale vârstei și sentimentul acut al generației»; «o sedimentare vizibilă, o precizare matură a gândirii lirice»; «un lirism ponderat, transcriind seriozitatea gândirii, optica limpede, din punct de vedere uman și social» etc.; în ultimă instanță, generația lui Ioan Alexandru, după cum observă același critic, «este aceea prin care omenirea depășește războiul; de aici o notă de tragism în destinul
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
liniară a proporțiilor domină arta lui Pallady, care refuză grandilocvența, sentimentalitatea și pitorescul ieftin, făcând evidentă orientarea sa structurală spre compoziția clasică. Sensibilitatea sa controlată este dublată de o supremă asceză a spiritului, într-o unitate care îl distinge de lirismul post-impresionist. Predilecția lui Pallady pentru natura moartă denotă dorința de a reda într-un tablou un fragment din realitatea universală, în toată poezia și armonia sa. Renunțarea la pictarea peisajelor naturale dă impresia unei căutări a semnificației concentrate în corola
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
lui Christian Gellert, un poet și filosof etic iluminist. De asemenea participa și la cursurile de desen ale pictorului și sculptorului Adam Oeser,directorul Universității din Leipzig. În acest timp scrie primele poezii, "Neue Lieder" („Cântece noi”), pătrunse de un lirism puternic și elevat, precum și o comedie întitulată "Die Laune des Verliebten" („Capriciul îndrăgostitului”). Dar de asemenea tânărul Goethe se bucura de libertățile departe de casa părintească. El vizita teatrul,asistând la spectacole sau petrecea serile cu prietenii la bere. Aici
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
meditației românești, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci țări de coline, cu vii și căsuțe acoperite cu șindrilă. ...El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în pictură, în alegerea motivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitate visătoare, prin ceea ce are tandru și spiritual în maniera sa."” „"Grigorescu picta cu plăcere vădită, surâzător, comunicativ, cum îi era
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură (1909) și prima femeie membră a "Academiei Suedeze" (1914). Opera sa posedă puternice tendințe moral-educative, cultivând trecutul legendar, conservarea valorilor perene, tradiția. A scris romane de factură epopeică, pline de fantezie și lirism, cu rezonanțe din vechile legende scandinave. De asemenea, a mai scris proză pentru copii, îmbinând într-o viziune poetică unică o lecție metaforică de geografie, istorie și cultură. ""... ca prețuire pentru nobilul său idealism, bogăția fanteziei și expunerea spirituală care
Selma Lagerlöf () [Corola-website/Science/297869_a_299198]
-
Luchian a continuat o dată cu venirea anului 1903, când a deschis la Casa Assan o expoziție care a avut ca vedetă lucrarea "Birt fără mușterii". Această capodoperă evocă atmosfera oamenilor simpli care trăiau în mahalalele orașului. Efectele de lumină coroborate cu lirismul grav, sugerează întâlnirea cu toamna târzie când reminiscența amintirii zilelor însorite ale verii cu birtul plin de mușterii te îndeamnă la contemplație. Transpare în aparența imediată a tematicii, dezinvoltura cu care Luchian reușea să descifreze elementele esențiale, precum și transpunerea lor
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
înspăimântă și legea străbaterii luminii siderale devine un mister producător de fioruri poetice. "Scrisoarea a II-a" se nutrește aproape numai din sarcasm, din contrastul dimensional. Labilitatea de sentiment, trecerea bruscă de la contemplație la violență, de la șoaptă la declamație constituie lirismul predominant al poeziei. Adversitatea materiei față de produsul spiritului îl convinge să renunțe la luptă sub cea mai sardonică amenințare: "De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumvaOamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.Dacă
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
mi-e ca nu cumvaOamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură,Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură." "Scrisoarea a III-a" trăiește dintr-o indignare furioasă, cu lirism maxim, întors de la extatic la grandios. Erotica lui Eminescu nu e mistică, depășește metafora în care femeia nu-i decât un simbol al fericirii paradisiace. Asta nu înseamnă că la Eminescu nu se întâlnesc atitudini sublimate, dar erotica sa se
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
care viața omului simplu se împletește cu mediul său de viață, în general viața la țară, cărți cu un adânc conținut moral, reconfortant pentru mulți oameni necăjiți. Primul său roman , "Elämä ja aurinko" ("Viața și soarele"), (1916), insistă, într-un lirism cam stufos, asupra comuniunii dintre om și natură. Al doilea roman, "Hurskas kurjuus" ("Sfânta mizerie"), (1919), tratează despre viața mizeră a unui țăran fără pământ care moare împușcat în timpul războiului civil. Între 1917 - 1930 publică mai multe culegeri de nuvele
Frans Eemil Sillanpää () [Corola-website/Science/297958_a_299287]
-
liric, în rând cu atâția alți confrați; aici autorul este sensibil și comunicativ, predispoziția pentru deturnarea în grotesc a imaginii sau pentru un anume spirit burlesc în versificare, venind fără îndoială dintr-un fond original, nu este exagerată peste limitele lirismului; din contră, îl servește luminându-l, fără ostentație, prin contrast: " Când toamna-n stele e foc și moarte, / Aici dorm câinii cu boturi calde / Culcate să coacă dovlecii pe câmp / - Doarme băiatul cu trupul cald, / Sus între struguri mari într-
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
cald, / Sus între struguri mari într-o vie, / Ca lângă un arbore foarte înalt, / Doarme băiatul cu trupul cald, / La trupul celui care-o să fie; mai putem întâlni, în cuprinsul volumului [...], câteva asemenea oaze liniștite de sensibilitate discretă și lirism în cuprinsul unei poezii în general agitată de mari furtuni".» (TCar, 111 sq.); de asemenea, «cât privește predispoziția spre simboluri», criticul nota că «nu suntem șocați de gradul de absurditate al unor raportări, deși pentru logica obișnuită nu e tocmai
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
nu e tocmai cel mai normal lucru să declari că trăim într-o pasăre: " Într-o enormă pasăre suntem însămânțați, / Modul nostru de viață / E osul unei aripi zburătoare..".» (TCar, 112). Eugen Simion vede în "Fântâna somnambulă" (1968) „capătul” păunescianului «lirism ezoteric, ermetic - prin imagismul torențial -, pătimaș și orgolios», dar și aspirația respectivului lirism «la o asumare a totalității», ori «o mitologie lirică bazată pe un abil joc al contrastelor» (SSra, I, 247 / 252). Criticul Ion Pop apreciază că «de la "Ultrasentimente
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
pasăre: " Într-o enormă pasăre suntem însămânțați, / Modul nostru de viață / E osul unei aripi zburătoare..".» (TCar, 112). Eugen Simion vede în "Fântâna somnambulă" (1968) „capătul” păunescianului «lirism ezoteric, ermetic - prin imagismul torențial -, pătimaș și orgolios», dar și aspirația respectivului lirism «la o asumare a totalității», ori «o mitologie lirică bazată pe un abil joc al contrastelor» (SSra, I, 247 / 252). Criticul Ion Pop apreciază că «de la "Ultrasentimente" (1965), până la "Istoria unei secunde" (1971), Adrian Păunescu rămâne poetul care-și clamează
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
și vulpea"”, „"Lupul și mielul"” etc. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere și regnului vegetal, personificând tipuri și caractere, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp. Un alt merit al lui La Fontaine constă în lirismul care străbate fabulele sale, prin aceasta deosebindu-se de aproape toți scriitorii clasici francezi. Fabulele au fost scrise în limba vie a poporului. La Fontaine este inițiatorul versului liber în literatura franceză. Fabulele lui La Fontaine au fost traduse în
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
îmbrăcați. ""Dejunul pe iarbă"" al lui Édouard Manet, care a provocat la vremea respectivă un imens scandal, este o variantă liberă a tabloului lui Giorgione. Tema arcadică corespunde preocupărilor pe care i le atribuie contemporanii lui Giorgione; frumusețea feminină, muzica, lirismul exprimat prin atmosfera și peisaj. Potrivit legendei, Giorgione avea trei pasiuni: pictură, muzica și dragostea. Și tocmai în aventurile amoroase ale pictorului găsește Văsari și explicația morții sale timpurii. Căci, susține el, pictorul o vizită și în timpul pustietoarei epidemii de
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]