3,209 matches
-
fluturele" etc. Printre acestea este strecurată și o secțiune intitulată "Amoarea de patrie" (p. 54), în care se promovează idealul sacru al sacrificiului suprem pentru patrie. Povestioarele sunt continuate cu "Fabule în versuri", cartea încheindu-se grav, într-un registru liturgic, printr-o cascadă de "Rugăciuni", secondată de "Cele zece porunci" și în cele din urmă, de cele "Șapte Taine ale Legii Nouă". Cât despre patrie, națiune, deșteptare etc., nicio referință nu este reperabilă în acest text dedicat aproape în totalitate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fondul latin al credinței strămoșești au fost bulgarii, care, datorită faptului că bisericile românești se aflau sub jurisdicția eclezială a bulgarilor (după ce aceștia s-au creștinat în veacul al IX-lea), au introdus limba slovenească în locul celei românești ca limbă liturgică. Iar mai apoi, ungurii deveniți catolici prin creștinarea regelui Ștefan în anul 1000, "ca schismatici [îi țineau pe români], pentru că țineau legea grecească" (p. 196). Motivul mito-tematic al sacrificiului românesc întru credința creștină capătă primele contururi încă din istoriografia Școlii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
instrument pragmatic de comunicare, "un mijloc de translațiune al daraverilor [negustorilor] dintre ei" (p. 9). Ea trebuie să fie depozitarul experiențelor istorice, suportul prin mijlocirea căreia se perpetuează în timp, ad infinitum, tradiția istorică lăsată moștenire de generațiile primordiale, expresia liturgică a sufletului românesc. Schimbând direcția de înaintare și luând-o pe calea cunoașterii catafatice, Delavrancea își precizează din ce în ce mai clar concepția biologizantă a națiunii: "Părinții moșii și strămoșii, ne sunt patria; ei care au vorbit aceiași limbă, cari au avut acelaș
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
controlului partinic, s-a redefinit pe vechile coordonate identitare și doctrinare ale românismului ortodoxist. În timpul regimului comunist, ca reacție defensivă la politica de ateizare promovată de noile autorități statale ostile bisericii ca instituție socială și religiei ca Weltanschauung și praxis liturgic, BOR și-a revizuit doctrina și misiunea socială în direcția compatibilizării acesteia cu ideologia oficială. Colaborarea BOR-PCR și biserică-regim (în fapt, aservirea primeia în fața autorităților statale în speranța supraviețuirii instituționale într-un mediu politic ostil) a fost fundamentată doctrinar în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Slavonismul a rezistat, în pofida curentului lingvistic românesc, ca limbă oficială în cancelaria de stat (până la sfârșitul secolului al XVII-lea) cât și în "ultimul său bastion: biserica" (până la începutul secolului al XVIII-lea). Ultimele întrupări livrești ale slavonismului ca limbă liturgică s-au produs în Psaltirea tipărită la Iași în 1731, respectiv în Psaltirea din Bucureștiul anului 1745. În acest moment este de găsit "sfârșitul slavonismului cultural în țările române" (Panaitescu, 1965, pp. 220-222). Totuși, un slavonism formal, rezidual, persistă sub
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cunosc de către personajul feminin fundamentele teoretice, doctrina, cum ar fi fost firesc pentru o față bisericească.490 Religiozitatea se baza mai mult pe afecțiunea manifestată față de realitățile înconjurătoare, față de lumea sensibilă a animalelor sau a copiilor, stareța preferă armonia cântecului liturgic în defavoarea pătrunderii adevărului religios pe care acesta îl conține. Are un fel de gingășie ce amintește de cultul faranciscan al valorizării întregii naturi înconjurătoare.491 Donna demonicata, tipologie în care am încadrat atât târgoveața din Bath, cât și stareța din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o rugăciune. Acest gen de laudatio era frecvent în scrierile vremii și cu atât mai mult putea fi întâlnit în discursul unei monahii, este o dovadă în plus a dezvoltării cultului marial în epocă. Povestirea abundă în detalii biblice și liturgice, denotând o educație îngrijită a naratoarei, dar și sensibilitate: într-un oraș al cărui nume nu este precizat, din Asia Mică, iudeii plătesc un conațional să ucidă un băiat de șapte ani care a învățat să cânte un cântec în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cineva aflat în nevoie. Mult mai frecventă decât glăsuirea în limbi populare diferite era, așa cum apare relatat în viețile sfintelor medievale, înțelegerea latinei, care le facilita accesul la textele scripturistice, le înlesnea implicarea în practicile evlavioase și participarea la activitățile liturgice.”759 Rugăciunile, dar mai ales purtarea ei sfioasă, atrag adepți la religia lui Hristos: „Constanța este înfățișată ca aducând la creștinism o singură persoană prin intermediul predicii; în celelalte cazuri atât ceea ce face, cât și ceea ce spune devine un exemplu pentru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
omul nu numai că răspunde, dar îl și cheamă pe Dumnezeu în ajutorul său pentru rugăciune. Omul ar putea fi definit nu numai ca o ființă liberă și responsabilă, ci și ca o ființă care se roagă, adică o ființă liturgică și euharistică. Chemarea lui Dumnezeu prin rugăciune este, de fapt, tot un răspuns la chemarea originară a lui Dumnezeu. Sf. Ioan Evanghelistul ne sugerează, în Apocalipsă, că Dumnezeu este în permanentă stare de chemare sau, cu alte cuvinte, în stare
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
respirația Duhului, barometrul vieții spirituale. întreaga Biserică respiră prin intermediul rugăciunii.” Aceste afirmații ale Sf. Teofan Zăvorâtul relevă „viziunea comunitară” asupra rugăciunii în comparație cu cea exclusiv dialogală. Iată de ce, rugăciunea aceasta, înțeleasă ca lucrare trinitară globală, are o dimensiune liturgică, fiind inclusă „în acea lucrare a lui Dumnezeu prin care Tatăl trimite Duhul Său, răspunzând rugăciunii pe care i-o adresează Iisus Hristos”. în timpul rugăciunii, sufletul este îndrumat de Duhul lui Dumnezeu, el se roagă „în Duhul” Lui. Există, așadar
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Ne putem ruga oriunde: pe stradă, în automobil, în vagonul unui tren, la birou, la școală, în uzină. Dar ne putem ruga și mai bine pe câmp, în munți, în păduri sau în singurătatea camerei noastre. Există, de asemenea, rugăciunile liturgice, care se fac în biserică. Dar, oricare ar fi locul rugăciunii, Dumnezeu nu vorbește omului decât dacă acesta face liniște deplină în sine însuși. Liniștea interioară depinde, în același timp, de starea fizică și psihică a omului, precum și de mediul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
aspectele prezentate mai sus devin mai relevante într-o analiză detaliată, în care se poate avea în vedere și cooperarea limbajelor verbale (segmente ale stilurilor funcționale) cu limbajele nonverbale, așa cum se întîmplă cu limbajul dramatic al stilului beletristic, cu limbajul liturgic al stilului religios sau cu limbajele politic și juridic în variantele dominate de forma discursivă oratorică. Originea și condițiile schimbării lingvstice Încă de la primele observații și teoretizări asupra limbii s-a emis și ideea că aceasta nu este ceva fix
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ce se manifestă în plan european în dauna individului și societății, impune din partea Bisericii Catolice, cum cerea și Papa Ioan Paul al II-lea în enciclica din 1995, față de alte ramuri ale creștinismului, în realizarea unității creștine, o necesară flexibilitate liturgică și ritualică în contextul unei Europe materialiste, în refuzul afirmat al credinței. "Miza e, nici mai mult, nici mai puțin decît supraviețuirea Binelui într-o lume umană și armonioasă" (V.N.). În argumentarea legăturii dintre Frumos și elementul religios apelează, în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în ceea ce privește relația dintre un anumit gen de muzică și influența pe care aceasta o are asupra organismului uman, câteva dintre aceste concluzii, referitoare la influențele genurilor muzicale asupra sănătății fizice și psihice sunt prezentate în cele ce urmează: Gregoriană - (cântul liturgic al bisericii romano-catolice), bazată pe ritmul respirației dă impresia de vitalitate și de comuniune cu forța care guvernează universul; este indicată pentru concentrare, meditație, alungarea stresului dar și ca stimulent în anumite activități. Preclasică - acordurile muzicii lui Hendel dau senzația
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
al divinității”și de a pătrunde în miezul originar unde „Ființa se întrepătrunde cu Non-ființa”, opera exercită asupra cititorului, prin lectura ei repetată, un efect de „învăluire”, care îl conduce „spre o înțelegere superioară”, deoarece „învăluirea presupune participare, comuniune, consens liturgic”. Relația dintre autor și cititor este integratoare. În plină ofensivă a „gândirii slabe”, S. reactualizează, atât în eseuri cât și în proza de imaginație, tipul de creator vizionar. Considerat în raport cu generația sa, el este un solitar. Nu însă unul indiferent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
este decât o chestiune de limbaj poetic, cu alte cuvinte erosul se convertește în agapé (ca substanță), iar agapé se exprimă prin eros (ca limbaj). Primul volum de poezie, Geneze (1971), propune „scenarii” poetice care deghizează în metafore un scenariu liturgic: ambigua persoană a doua a poemului ascunde o persoană sacră, după cum, alteori, persoana întâi își asumă ipostaze divine, dinamica relației eu poetic - „celălalt” (există în fiecare poem un „tu”, fie masculin, fie feminin, amintind de sonetele lui Voiculescu) semnificând misterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
nouă creație religioasă, proprie sud-estului european, pe care noi am numit-o «creștinism cosmic» pentru că, pe de o parte, ea proiectează misterul cristologic asupra naturii întregi, iar, pe de altă parte, neglijează elementele istorice ale creștinismului, insistând, dimpotrivă, asupra dimensiunii liturgice a existenței omului în lume.” Această interpretare a baladei populare, în spiritul unui creștinism cosmic, este „reprezentată” în Miorița lui A. prin intermediul unor personaje, care nu sunt decât „măști” ale unor principii ori forțe cosmice. Dacă Miorița se caracterizează prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
a Talmudului dar și în alte părți se găsesc asemănări foarte supărătoare pentru țăcălia ,,poporul ales” ce s-a dat rău la cu-les în munca și înțelepciunea altora. Aceste scrieri împreună cu Cartea lui Eno și altele dispărute, formau canonul liturgic al filistenilor. Deși iudeo-creștinii spun despre această literatură că este păgînă, totuși cei care o citesc descoperă cu uimire că adevăratul creștinism este în aceste texte și nu în Tora sau Talmud, unde minciuna, lăcomia, violența, crimele de tot felul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ebraica veche există un fond lingvistic reprezentînd cam 20-25% ce are ca origine limba filistenilor, sau a geților din Carpați iar cînd cazarii au năvălit peste noi după anul 1860, observînd că limba românilor are cuvinte comune cu limba lor liturgică, au născocit colonizarea ivrită a plaiurilor noastre pe cînd ei erau soldați în armatele romane care cuceriseră o parte din Getia! Sprijinindu-se pe această golănie au pus la cale și planul Poexotto! Misii și geții sînt pomeniți în scrierile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
1996; Adrian Voica, Etape în afirmarea sonetului românesc, Iași, 1996, 185-216; Cornel Ungureanu, Comedie divină și comedie profană la Vasile Voiculescu, LCF, 1997, 6; Roxana Sorescu, „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imginară de V. Voiculescu” - ca spațiu liturgic, ALA, 1997, 382; Florentin Popescu, V. Voiculescu, contemporanul nostru, Buzău, 1997; V. Voiculescu, DRI, V, 338-343; Cornel Ungureanu, Viața și supraviețuirea, RL, 1998, 9; Sergiu Pavel Dan, Fețele singularizării la Pavel Dan și Vasile Voiculescu. O paralelă vag plutarhiană, VR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
tensiunilor divergente, căutându-și izbăvirea în smerenia rugăciunii, în reculegerea pioasă, într-un ritual ce se confundă cu invocarea, cât anxioasă, cât elegiacă, a divinității. În aceeași formă de expresionism liric, dar excesiv complicată, poemele din Urmare intonează, în modulări liturgice, „psalmi cântând a moarte” și „a rea vestire”. Transpuși într-un discurs eliptic și cam uscat, psalmii lui Mihail exprimă sforțarea orgolioasă a unui bântuit și, nu mai puțin, a unui avid de a se proiecta pe sine în metafizic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
scaunul de mitropolit, probabil la intervenția lui Dositei Notara pe lângă domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino. Urmează pentru D. un deceniu de intensă și sistematică activitate de traducere și tipărire a cărților de cult în limba română. Necesitatea consacrării limbii poporului în serviciul liturgic este înțeleasă de el, ca și, mai înainte, de Varlaam, din perspectiva acelui râvnit progres cultural, menit a risipi ignoranța („să-nțeleagă creștinii svintele taine” - deziderat promovat în acord cu imperativele veacului, cu argumente reținute din tradiția Scripturii) și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
de „demagoghi” organizarea perfectă existentă în natură, la albine, la castori. În ciuda pasajelor aride, textul are intensitate atât prin crezul iluminist, de negare a tiraniei și de aspirații melioriste, cât mai ales prin viziunea participării omului la eternitatea spiritului. Tonul liturgic, versul gnomic imprimă versurilor solemnitate. Un capitol important îl reprezintă și poezia cetățenească. În Sfătuire și rugăciune V. deplânge decăderea românilor, „fii de ai lumii stăpâni”, urmărind a redeștepta mândria și curajul contemporanilor. Frăția între cei de aceeași limbă, cinstirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
declin, atât în ceea ce privește forța militară, cât și în cee ce privește moralitatea publică romană tradițională, ultimul obiectiv implicând persecutarea creștinilor, împotriva cărora emite un edict în anul 250 (n. tr.). 28 "Până la moarte, moarte pe cruce", vers latin din cântul liturgic gregorian Christus factus, oficiat în Biserica Catolică de Joia Mare (n. tr.). 29 În practică, oamenii au făcut întotdeauna distincția între un act de piață și un act de pură bunăvoință. Am stat de câteva ori în ploaie pentru a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să fie așa cum sîntem noi"). În viziunea sa, aceste două orientări ale politicii externe americane tradiționale erau la fel de nepotrivite pentru a face față provocării sovietice: "În fiecare deceniu, alternativa la politica concilierii sentimentale a fost văzută în termeni de beligeranță liturgică, ca și cum trîmbițarea înverșunată a anticomunismului ar fi suficientă pentru a face zidurile să se prăbușească... Abordarea liberală a tratat politica externă ca pe o subdiviziune a psihiatriei; cea conservatoare a considerat-o drept o problemă de teologie." (Kissinger 1979: 123
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]