3,184 matches
-
Vulgata. Biblia Vulgata era acum varianta oficială a Sfintei Scripturi în Biserica Occidentală, deși a durat un timp, până toate bisericile latine au acceptat-o. Obligarea acceptării acestei versiuni Sf. Scripturi a avut ca efect impunerea limbii latine ca limbă liturgică, lucru ce a sporit și mai mult supremația Bisericii de la Roma, care a devenit centrul educației creșine. Papa Damas I a fos un arheolog activ, s-a îngrijit să caute și să deschidă catacombele, să le consolideze sau să le
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
fi fost chemat să aducă un sacrificiu zeilor păgâni. Într-un prim moment a dat curs acestei invitații, dar mai apoi s-a căit îndată și a murit martir împreună cu mulți alți creștini. Probabil aceasta este explicația tăcerii vechilor calendare liturgice în privința acestui papă. O lectură atentă și critică a istoricilor a pus în lumină următoarele: Odată remarcate aceste contradicții istoricii au purces în căutarea altor izvoare; din acestea reiese că: Actele așa-zisului conciliu din Sinuessa, confecționate la începutul sec
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
de Dercos, Ierotei de Neocezareea, Meletie de Smirna, Paisie de Mithimnis, Nichifor de Imbros, Constantie de Fanariozaralos și Meletie de Coos. În Tomosul sinodal, Biserica Sîrbă era obligată să solicite Sf. Mir numai de la Constantinopol, cu toate că, din punct de vedere liturgic, sfințirea Sf. Mir este simbolul independenței bisericești. Trebuie precizat faptul că de acest avantaj beneficiază doar Arhiepiscopia Belgradului și Mitropolia Șerbiei, iar Arhiepiscopia Muntenegrulu și Arhiepiscopia Carlovițului funcționau că bisericii independente. După război, măi depindeau de Patriarhia Ecumenica doar Biserică
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
a protejat artele și industria, cât și literele pe care le cultiva el însuși. A lăsat un mare număr de lucrări, care au fost publicate la Bassano, în anul 1788 (15 volume "in-folio"). Principalele se referă la "Beatificare", la "Jertfa Liturgică", la "Sinoade". Benedict al XIV-lea a murit la 3 mai 1758, iar Clement al XIII-lea i-a succedat. Să nu se confunde cu cei doi antipapi "Benedict al XIV-lea" care domniră din 1425 și până, cel puțin
Papa Benedict al XIV-lea () [Corola-website/Science/305444_a_306773]
-
următoarele realizări: Prin umilința sa constantă, episcopul Pleșca a reușit ca în timpul unui regim ateist numărul bisericilor romano-catolice și al preoților să crească. În anul 1976 a început să pună în aplicare documentele Conciliului Vatican II. A inițiat traducerile cărților liturgice, iar la Suceava a fost instalat primul altar cu fața la popor, de către parohul Johann Proschinger. Episcopul Petru Pleșca a murit subit în ziua de 19 martie 1977, în urma unei comoții cerebrale. Înmormântarea sa a avut loc în satul Grozești-Oituz (jud. Bacău
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
această ocazie, de la a doua povestire publicată, va semna cu pseudonimul umoristic cu care va deveni consacrat, „Șalom Aleihem”, care este salutul tradițional multisecular al evreilor în ebraică și idiș, însemnând „Pace vouă” (în arabă, "As-Salam-u aleikum", iar în latina liturgică creștină "Pax vobiscum"). A scris sub pseudonim și pentru a ascunde de tatăl și socrul său, adepți ai literaturii în ebraică, faptul că preferase să se dedice scrisului în limba idiș. Aflând în cele în urmă de succesul schițelor și
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
și "Daniil de la Rarău". Din 1948, când s-a călugărit, duhovnic i-a fost Ilie Cleopa. este inițiatorul grupului "Rugul Aprins" de la Mănăstirea Antim. Este unul dintre extrem de puținii scriitori moderni a căror creație și-a găsit loc în corpul liturgic ortodox, unele scrieri ale lui primind statutul de sacralitate în Biserica Ortodoxă Română. Este de asemenea unul dintre cele mai independente spirite pe care le-a dat națiunea română în secolul al XX-lea: personalitate cu timpurii sensibilități religioase, Teodorescu
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
totdeauna societatea europeană și au provocat nașterea societății civile. Unul dintre aceste precepte consta în obligația credincioșilor de a lua contact direct cu cuvântul lui Dumnezeu. Acest precept a avut consecințe importante deoarece a dus la traducerea Bibliei din limbile liturgice (latină, greacă și slavonă) în limbile vorbite de mase (adică în germană, cehă, poloneză, franceză, maghiară etc.; în acest context a apărut și Catehismul Luteran, prima carte tipărită în limba română). Pe de altă parte, același precept a dus la
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
Muzica gregoriană, numită și cânt gregorian, este un stil muzical liturgic utilizat în cultul creștin catolic. Inspirată de muzica primelor generații de creștini de pe teritoriul Imperiului Roman de Apus - aceasta avându-și, la rândul ei, originea în muzica ebraică și în Grecia decadentă -, muzica gregoriană s-a dezvoltat în secolele VI-
Muzică gregoriană () [Corola-website/Science/314720_a_316049]
-
corespunzătoare mișcărilor melodice, numite neume. Ulterior, neumele vor fi așezate pe linii de reper, care constituie începutul apariției portativului muzical. Într-o ultimă fază, călugărul benedictin Guido d'Arezzo (cca. 990 - 1050) teoretizează sistemul de notare și interpretare a muzicii liturgice, ce stă în mod tradițional la baza muzicii culte vest-europene. Sunt propuse o primă notație muzicală bazată pe portativ (notație guidonică), un sistem de solfegiere (numit solmizație) și un ansamblu de gesturi din partea șefului de cor ce aduce cu rolul
Muzică gregoriană () [Corola-website/Science/314720_a_316049]
-
unde s-a perfecționat în teoria armoniei și compoziție cu Franz Krenn și în muzica bisericească bizantină cu Benedikt Randhartinger, absolvind cu calificativul maxim (1867-1869). Trecând prin Lvov în anul 1868 a fost impresionat de un concert de muzică corală liturgică ce cuprindea lucrări de Dmitri Bortnianski, M. Berezovski, A. Vedel, O. Lvov, Petr Turcianinov. Reîntors în Bucovina, a devenit profesor de muzică și cântare corală la Cernăuți, la Institutul Teologic, Școala Normală de învățători și învățătoare, Școala reală superioară și
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
de muzică și cântare corală la Cernăuți, la Institutul Teologic, Școala Normală de învățători și învățătoare, Școala reală superioară și Gimnaziul superior german (1869-1900). După fondarea Universității Franz Josef la Cernăuți în 1876, Vorobchievici a fost numit profesor de muzică liturgică. În anul 1897 a fost ales membru al Consiliului regional al școlilor, în locul românului I. von Onciul, care decedase. A devenit astfel primul ucrainean ales în acest for. S-a distins în activitatea sa pedagogică, redactând și mai multe manuale
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Porumbescu, Eusebie Mandicevschi, Ilarion Verenca, Dimitrie Gherasim, Constantin Șandru, Constantin Procopovici, Dimitrie Cernăuțeanu, Tudor Flondor, George V. Mandicevschi, Gheorghe Chindiu, Ecaterina Mandicevschi, Mihai Ursuleac, Constantin Buchental s.a. Lucrările sale au circulat în manuscris, tipărite, litografiate sau copiate. A compus muzică liturgică și muzică vocală laică pentru voce și pian. De asemenea, a scris proză și poezii în limba ucraineană, sub pseudonimele Danilo Mlaka, Demko Makoviiciuk, Morozenko, „Orfan din Bucovina”, „Ivan Ivaniv din Kițman”, Semen Hrin, S. Voloh și altele, și circa
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
Hrihori Vorobkievici, care a scris sub pseudonimul Naum Șram. De asemenea a mai avut o soră, Apolonia. Isidor Vorobchievici este autor a mai multor lucrări didactice, între care pot fi menționate: Vorobchievici a compus peste 240 de piese muzicale (cântări liturgice, coruri lumești, coruri religioase (prelucrări pentru cor de melodii psaltice, piesa de chinonic „Ție se cuvine cântare...” .etc.),adaptări pentru voce și pian a 8 melodii populare ("Flori din Bucovina") printre altele și muzică corală pe versuri ale poeților reprezentativi
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
asupra bisericii „Sf. Gheorghe” din Suceava, vechea catedrală mitropolitană. Ea avea dreptul de a numi egumenul mănăstirii și pe slujitorii de la moaștele Sf. Ioan cel Nou, trebuind, în schimb, să asigure întreținerea personalului slujitor, procurarea veșmintelor preoțești și a cărților liturgice și să suporte reparațiile curente la biserică, clopotniță, clisiarniță, chilii și ziduri împrejmuitoare. La 14 septembrie 1783, după 97 de ani de pribegie prin țări străine, moaștele Sf. Ioan cel Nou au fost readuse la Suceava ca urmare a demersurilor
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
și la vechea casă parohiala, lângă care s-a construit și o grădiniță. Biserică mare spațioasa, aflată în vecinătatea pasajului Muncii, este o navă mare cu trei balcoane două laterale și unul dispus în spatele bisericii( unde stă corul în timpul activităților liturgice). Pe tavanul bisericii există o cruce imensă pe toată lungimea navei permițând luminii naturale să intre prin tavan, si care accentuează măreția acestei biserici. Altarul fiind din marmură albă, în centrul lui se află dispus tabernacolul (locul în care stau
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
și o grădiniță în cadrul unei fundații, numită „Mlădița”, de care se ocupă trei surori (una din Belgia, una din Coreea de Sud și una din Luxembourg) din Congregația Surorilor Doctrinei Creștine și patru educatoare. De parohie se ocupă doi preoți, pentru activitățile liturgice, vizite la bătrâni (în primă vineri din luna), activități cultural-recreative, cateheza cu tinerii, prima sfântă împărtășanie, etc. Actualul paroh este părintele Ionel Pojum, ajutat de un vicar părintele Măricel Gheorghiță Bulai. Calea Sfintei Cruci este formată din 14 (paisprezece) imagini
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
în jurnal: „Ce nu înseamnă Miorița: resemnare, fatalism, chemarea morții, pasivitate, pesimism. Ce înseamnă: anti-istoricitate, transfigurare a condiției adamice. Poporul român e înzestrat cu o putere de transfigurare ce-i permite să preschimbe întregul univers și să pătrundă în cosmosul liturgic (să participe la celebrarea liturgiei cosmice ar spune Maxim Mărturisitorul). Împotriva soartei nu te poți apăra ca împotriva unor vrăjmași; nu poți decât să dai un înțeles nou consecințelor ineluctabile ale destinului în curs de împlinire (...). Ciobanul săvârșește o transmutație
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
patru lămâi pe o farfurie, patru portocale cu frunze și flori, o cupă pe o farfurie metalică alături de un trandafir. Alte tablouri reprezintă vase de metal sau de lut ars, dispuse totdeauna în același plan, aranjate ca obiectele de cult liturgice pe altar. Indiferent de caracterul lucrurilor înfățișate (obiecte, animale, fructe sau flori), schema prezentării este întotdeauna aceeași: dispunerea obiectelor în șir, iluminarea frontală, fundalul întunecat, ceea ce degajă o profundă impresie de simplitate și reușește să insufle viață lucrurilor neînsuflețite. "Sfintele
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]
-
de al doilea Conciliu Vatican. După s-a observat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, au fost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor în misiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înflorit sub papa Pius al X-lea. Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma. Infailibilitatea pontificului se extindea și asupra învățăturii Bisericii Catolice. Definiția acestui concept a fost controversată, nu atît
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
laud, pentru judecățile tale drepte." Această practică vine din timpurile apostolice, fiind modificată în dependență de loc și de tradiție. Cu răspîndirea monasticismului, recitarea orelor și formatul liturgiei au fost standardizate. În anul 484, sfântul Sabbas a început notarea practicilor liturgice din Ierusalim. În 525, sfîntul Benedict din Nursia a scris primul Liturghier al orelor. Cu reformele cluniace din secolul al XI-lea s-a impus o formă nouă a liturgiei și abenedectine. Sfântul Scaun a elaborat doar în secolul al
Liturgia orelor () [Corola-website/Science/314358_a_315687]
-
este cel de laudă și a Rugăciunii de seară este de mulțumire. Ambele au același format: Orele minore (sau medii) repetă obinuința creștinilor de se ruga chiar atunci când sînt ocupați cu munca pentru a imita Biserica din vremea apostolilor. Uzanța liturgică a reținut Orele "a treia" (ora 9.00), "a șasea" (ora 12.00) și "'a noua" (ora 15.00) fiindcă acestea ne amintesc de amintirea evenimentelor din Evanghelie. Rugăciunea de noapte (Completoriul) este ultima rugăciune a zilei, care trebuie făcută
Liturgia orelor () [Corola-website/Science/314358_a_315687]
-
Paliul (accentuat pe á, din ) este o bandă de lână albă cu cruci negre, țesătură purată de arhiepiscopii catolici deasupra celorlalte veșminte liturgice. Paliul este semnul de comuniune cu Suveranul Pontif. Paliumul sacru este o stolă de lână albă, ornată cu șase cruci brodate cu mătase neagră, ale cărei extremități cad pe piept și pe spate. Este confecționat din lâna mieilor pe care
Pallium () [Corola-website/Science/313362_a_314691]
-
cuvintele care încheie rugăciunea Kadish "Ossé shalom bimromav" עושה שלום במרומיו Cel care face pacea în înălțimile Lui), care a câștigat primul loc la cel dintâi Festival al cântecului hasidic în 1969. Acest din urmă cântec a intrat în uzul liturgic al multor sinagogi și obști evreiești. Creații ale lui Nurit Hirsh au obținut distincții și la Festivaluri ale cântecului și șlagărului israelian și la festivaluri ale copiilor în Israel. De asemenea a compus muzica pentru mai multe filme israeliene - inclusiv
Nurit Hirsh () [Corola-website/Science/313447_a_314776]
-
sprijinul "Fundației Eusebius Mandyczewski", a fost dezvelită o placă comemorativă la Vila Mandicevschi din Mönichkirchen am Wechsel. A compus piese pentru pian, cicluri de lieduri, coruri bărbătești, variațiuni pentru pian pe teme de Händel precum și un mare număr de lucrări liturgice pentru cor bărbătesc, pentru cor de femei și pentru cor mixt, armonizate, fie pentru două sau trei voci egale, fie pentru 4-5 voci mixte cu soliști. Se remarcă în deosebi cele 12 "Liturghii" ale sale, compuse în diferite tonalități și
Eusebie Mandicevschi () [Corola-website/Science/313806_a_315135]