5,029 matches
-
atât și nimic mai mult. îmi iau caietul și ies la marginea satului lângă strada principală unde găsesc o bancă, la soare. Este locul cel mai indicat unde pot scrie în voie. De pe banca de alături tocmai au plecat niște localnici și un bătrân în cărucior ajutat de o femeie din America Latină; cel puțin, așa mi s-a părut privindu-i fizionomia. Privesc soarele ce dă să apună. Cât este de frumos, galben-aprins, cu raze blânde ce scaldă dealurile și munții
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe glezne sau până la genunchi. Privesc fețele lor și nu văd pe nimeni trist. Toți sunt senini și se tratează cu o anumită reverență chiar, fapt ce mă impresionează foarte mult. La ora 19 merg la Sf. Liturghie. Alături de localnici, oameni simpli, sunt aproximativ 20 de pelerini. Aproape toți se împărtășesc iar la sfârșitul Liturghiei preotul ne invită în față pentru a primi binecuvântarea. La altar în stânga și în dreapta preotului celebrant stau două fetițe și doi băieți, toți simpatici
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
piatră înconjurată de bănci din lemn iar lângă ele este obișnuita fântână, bucuria și salvarea pelerinilor în drumul lor lung și dificil spre Santiago. Nu departe sunt casele din marginea satului. Lângă peretele uneia, pe o bancă, un grup de localnici în vârstă discută aprins. Probabil sunt ultimele discuții publice pentru ziua de astăzi după care se retrag în casele lor, alături de soții pentru a se încredința somnului nopții. Mai arunc o privire peste câmpurile din jur ca niște covoare
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
grâu, ca atâtea altele de altfel. La intrarea în sat pe partea dreaptă este un han cu restaurant. Intru grăbit și întreb de cazare dar mi se răspunde că aici nu oferă cazare pentru pelerini. Sala restaurantului este plină cu localnici, bărbați adulți sau bătrâni, ce joacă rummy sau cărți. Mă privesc curioși ca și pe alt pelerin, cred, care intră aici. îi voi vedea și mai târziu, spre seară, la fel, omorând timpul aici sau undeva la marginea satului, jucând
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
intra în localitate următorul corp de armată, următorul convoi al celorlalți călători însemnați cu scoica de pe rucsac sau de pe haine, care, și ei, vin mereu dinspre răsărit și se vor îndrepta mâine spre apus. Este o „procesiune” zilnică, pe care localnicii o văd și o admiră cu respect, de la naștere, și îi va însoți până la mormânt. Impresionantă această continuă „procesiune” a pelerinilor ce dă identitate, viață, măreție, - solemnitate celui mai vechi și mai renumit drum de pelerinaj din lume. Poate că
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
prieteni ai lor, tot de culoare, care fac un „pelerinaj” doar de o săptămână, în ritmul lor, lăsând calea pelerinilor și mergând pe alte - drumuri, printre ogoare, prin sate, pentru a cunoaște mai bine viața de zi cu zi a localnicilor. Interesele celor prezenți pe camino sunt foarte variate. Astăzi am întâlnit un tânăr din Noua Zeelandă care a pornit din Salzburg, luându- și un măgar, probabil să-i care bagajele, la care a renunțat, constatând că-i prea greu să continue
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
este o ruină, la propriu și la figurat. Acoperișurile caselor sunt prăbușite, sau nu mai există deloc, zidurile sunt parțial sau total dărâmate, și parcă mă tem să nu iasă dintre ele vreo jivină, sau vreun șarpe de sub nenumăratele dărâmături. Localnici nu prea văd, în afară de personalul de la hanuri. Mă întâlnesc cu trei câini și o bătrână care pare foarte bolnavă și cu mintea rătăcită. Hanul parohial este ocupat complet, așa că mă îndrept spre unul privat, numit Crucea neagră, nou și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
bocanci, sper ca o altă persoană, probabil un pelerin, se va folosi de ei. îmi continui drumul, mai mereu în coborâre, spre Riego de Ambrós și apoi Molinaseca, unde biserica este deschisă. Drumul te poartă peste un pod lângă care localnicii au construit un fel de baraj care a format o piscină enormă, în care văd un bărbat atletic înnotând. Am ispita de a-i urma exemplul, dar îmi aduc aminte că nu am costumație de baie, așa că nu-mi rămâne
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
o depresiune generoasă, care permitea vizitatorului să se bucure de imagini picturale ale unei localități pașnice, cu clădiri viu colorate, cu străduțe curate și armonios așezate. În memoria mea, escala din Ecuador a rămas ca o splendidă dimineață însorită, unde localnicii se bucurau de o nouă zi, în ritmul lor molcom, lipsit parcă de griji sau neliniști. Spre surprinderea mea, am putut fără opreliști să ies pentru câteva minute din clădirea aeroportului și să mă plimb prin acest oraș pașnic, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
o văd din biroul meu, era dotată cu două umbrele, două mese și mai multe scaune. Întreaga proprietate era împrejmuită de un zid înalt de aproape doi metri, care ne asigura securitatea misiunii diplomatice, dar ne și ocrotea de indiscrețiile localnicilor. Cartierul era unul select, locuit de protipendada Perului și controlat de poliția orașului la intervale mici de circa o jumătate de oră. Magazia misiunii nu era prea dotată cu fotografii și alte materiale consacrate evenimentului pe care eram obligat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
organizam să fim și noi în grup de cel puțin trei persoane. Eu de obicei apelam la tehnicienii ARO, care aveau mașina lor de serviciu și care se bucurau de un statut special, de a răspunde imediat oricăror sesizări ale localnicilor utilizatori ai mașinilor de teren românești. Cei doi îmi erau cei mai apropiați, după ce le spusesem că fusesem profesor la Rucăr, că îi cunoșteam pe câțiva profesori din Stâlpeni, localitatea de unde erau ei. Se apropiaseră de mine ca de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
țările latino-americane orice străin era perceput drept american, un "gringo," deci bogat, deci victimă bună. La un moment dat, unul dintre tehnicieni a fost împins, în aglomerație. El s-a oprit pentru scuze; celălalt a fost brusc depășit de un localnic, care chipurile se grăbea. În același timp, am simțit o ploaie de grăunțe pe cap și instinctiv am pornit să îmi șterg părul, cu ambele mâini. Mi-am amintit imediat și brusc le-am trântit peste buzunare. Atunci am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
despre Lima, Cuzco sau Machu Picchu, nici despre persoanele cu care aveam să lucrez, știam însă ce trebuie să fac, știam că voi lucra cu români, concetățeni de-ai mei, aleși să reprezinte țara, fiecare la nivelul lui, știam că localnicii, purtând în ei și o urmă de latinitate, ar trebui să nutrească față de noi un soi de simpatie și înțelegere, ceea ce am și constatat, cu plăcere. Am venit cu încredere și optimism, cu dorința de a fi util ministerului, ambasadei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ale unei neuitate geografii afective. Între toate acestea și prezentul contemporan al fiecăruia se ridicase un zid, nevăzut și neescaladabil. Raportul între de aici și de dincolo (de Prut), avea totuși rezonanțe diferite la cernăuțenii și basarabenii refugiați și la localnicii pe lângă care primii se aciuaseră. Și ne-a fost dat, totuși, să-1 trecem o dată, e adevărat târziu, după moartea bunicii, cea care a întruchipat pentru noi, la modul cel mai adânc, această dureroasă nostalgie, acest dor după țarina părăsită peste
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
vorbească mulțumitor șase limbi străine, care i-au fost de mare folos apoi în viață. La începutul anului 1918 se întoarce acasă, având statut de invalid de război, pentru care beneficiază de unele înlesniri materiale și financiare. Împărtășește cu alți localnici bucuria unirii Bucovinei cu Țara Mamă, din noiembrie 1918. În anul 1920 se căsătorește și alături de mama se bucură de cei șase copii născuți, din care patru fete și doi băieți. Războiul a găsit familia Seniuc unită, prosperă din punct
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
Rusia Sovietică ocupă partea ei răsăriteană În primele decade ale lunii septembrie dinspre Polonia au trecut prin localitate o mulțime de vehicule, civile și militare, căruțe și cărucioare și coloane nesfârșite de oameni pe jos, printre care copii și bătrâni. Localnicii care urmăreau acest episod tragic, veneau în întîmpinarea acestui fluviu uman, cu un aspect jalnic, cu tot ce se putea, spre a le ușura chinul. Femeile aduceau la șosea apă, alimente și ofereau cazare peste noapte. După capitularea Poloniei și
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
chinul. Femeile aduceau la șosea apă, alimente și ofereau cazare peste noapte. După capitularea Poloniei și împărțirea ei între Germania și Uniunea Sovietică, vecinul nostru din partea vestică a devenit “Balaurul Roșu“. Toate aceste evenimente au tulburat simțitor viața și liniștea localnicilor. În primăvara anului 1940, în zona comunei s-au desfășurat manevre militare, iar încorporarea bărbaților până la 50 de ani a stârnit o profundă îngrijorare. Spre sfârștul lunii iunie 1940 apare o știre înspăimântătoare prin care autoritățile române erau somate ca
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
plecat la București, câțiva s-au dus mai departe în lumea largă, nici unul încă nu s-a întors. Dacă aș avea de ales, nu cred că mi-aș găsi locul undeva, să mă simt de acolo un bun și devotat localnic, dar, altfel o cameră, în orice oraș ar fi, îmi este de ajuns. Baudelaire scria că "cette vie est un hôpital où chaque malade est possédé du désir de changer de lit". Mă gîndesc că, dacă aș putea, eu m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
romanizarea populației. Peste această populație, rămasă în Dacia după retragerea aureliană (anul 271 d. Hr.), s-au succedat valuri ale populațiilor migratoare timp de aproape 1.000 de ani, iar ele au fost mai mult sau mai puțin asimilate de localnici: goții, cu cele două ramuri (ostrogoții și vizigoții, în secolele III-IV), hunii (secolele IV-V), gepizii, avarii, bulgarii. Mai stabili decât populațiile de neam germanic, de pildă, s-au dovedit a fi slavii: la începutul secolului al VI-lea, au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
locuitori, la 1 iulie 2008. III. HUȘII ÎN EVUL MEDIU 1. Ținutul Fălciu - elemente de toponimie Ipoteze cu privire la numele și vechimea orașului Huși Deși vechimea și evoluția orașului Huși au preocupat în mai multe rânduri pe specialiști, dar și pe localnici, nu se poate afirma că istoria localității și a zonei adiacente este cunoscută îndeajuns. În ciuda cercetărilor multiple, realizate sub aspect interdisciplinar, rezultatele cercetării istorice nu au fost încă asamblate într-o monografie cuprinzătoare, și nici volumul de față nu intenționează
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Husului a devenit prin răscumpărare domnească”. Și el era de părere că târgul Sărata a fost desființat din cauza năvălirilor din afară, iar locuitorii de acolo s-au mutat pe teritoriul actualului oraș. Husiții nu ar fi putut impune un toponim localnicilor, cu voia lor, dar și a domniei, decât dacă ar fi reprezentat un grup social numeros și majoritar față de localnici, ori dacă ar fi trăit izolați, fără legături cu aceștia, ceea ce este foarte greu de crezut. Dacă husiții ar fi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
afară, iar locuitorii de acolo s-au mutat pe teritoriul actualului oraș. Husiții nu ar fi putut impune un toponim localnicilor, cu voia lor, dar și a domniei, decât dacă ar fi reprezentat un grup social numeros și majoritar față de localnici, ori dacă ar fi trăit izolați, fără legături cu aceștia, ceea ce este foarte greu de crezut. Dacă husiții ar fi denumit așezări în spațiul românesc de la numele reformatorului Jan Hus, ori de la numele religiei lor, cum s-a afirmat în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de husiți localităților întemeiate de ei, Mihail P. Dan observă că în nici una dintre zonele în care au ajuns husiții, nu întâlnim o analogie pentru Huși, ca aceasta din Moldova. Afirmația lui Gh. Ghibănescu, că orașul a fost numit de localnici cu numele noilor veniți, a fost dezaprobată de Anton I. Popescu, care considera că aceștia trebuiau să dea denumirea așezării, nu să aștepte să le fie dată de alții. În legătură cu originea numelui Huși, a mai circulat o părere, prezentată de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
împuternicind-o a lua zeciuială și din vii. Din aceleași cauze, la 22 aprilie 1674, Dumitrașco Cantacuzino, la cererea episcopului Sofronie, confirma Episcopiei stăpânirea asupra satului, iar la 29 decembrie 1675, Antonie Ruset proceda în același fel. Una dintre atribuțiile localnicilor era apărarea graniței. În 1676 domnitorul Antonie Ruset „rânduiește hotarnici”. În vecinătatea Plopenilor, se aflau moșiile Spărieții și Cârligații. Din cartea domnească dată de Ștefăniță Lupu la 1660, păstrată printre documentele Episcopiei, reiese că Broștenii și Plopenii aveau o administrație
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pildă, episcopul Ierotei va fixa o dare de doi lei pe fiecare casă a celor de curând așezați. Numele dat zonei locuite de noii veniți arată că, cel puțin într-o primă etapă de locuire, ei nu s-au asimilat localnicilor, trăind separat. Treptat, se constituie cartierul bulgarilor, aproape de centrul orașului, menționat în planul Episcopiei din 1771, realizat de dichiul Iorest Dan. Mențiunea din legenda planului orașului („mestecați poslușnici cu târgoveți”) subliniază stabilirea unor grupuri de bulgari pe locul vetrei târgului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]