3,986 matches
-
IMPORTANȚEI DESCOPERIRII LUI TRASK. Îndoielile, temerile și întrebările între care se zbătea se uniră într-un tot coerent. Ce spusese Trask?... Transferarea impulsurilor nervoase ale unui pui de găină în sistemul nervos al unui câne. Până în acest moment de maximă luciditate nu bănuise vastitatea descoperirii. Dacă operația reușise cu un pui de găină, de ce nu ar reuși cu o ființă umană? De ce nu ar trece impulsurile nervoase ale lui Trask în sistemul nervos al lui Marin? Și invers? CONDUCĂTORUL DE GRUP
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
din ceasul de perete și se îndrepta spre el. Cu un efort deosebit, tremurând din tot corpul, se ridică în picioare. ― Ajutați-mă! se rugă el cu o voce îngroșată. Mâini puternice îl susținură și îl împinseră înainte. Își recăpătă luciditatea. Tremurul îi dispăru parțial din picioare. Îndepărtă mâinile care îl sprijineau și rămase în picioare în mijlocul sălii, clătinându-se ușor și luptându-se cu senzația de amețeală. Ochii arși de febră îi căzură asupra lui Trask. Savantul se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
stanțe cu evidentă coloratură imagistică. Egală cu sine în ceea ce privește generozitatea și autenticitatea sentimentelor, dar și cu predilecția pentru imaginea expresivă, reverberantă, Vasilica Ilie își conturează cu acest volum o personalitate distinctă, cultivând o poezie care-și scrutează viitorul cu încredere, luciditate și, deopotrivă, cu orgoliu. Ferită de obscurități și de contaminări facile, lirica Vasilicăi Ilie își proclamă propria condiție și propria rațiune de a fi: aceea de a instaura, prin cuvânt, prin metaforă, primatul purității sufletești într-o lume asaltată de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ca o cutie : pacea unei după-amiezi de vineri, în care moartea torcea, răbdătoare, iar cel rămas viu se naște, târziu, prin brutalitatea acestei separări, bărbat, în sfârșit bărbat. Abia acum, maturitatea... ce-o fi asta ? Un plus de revoltă și luciditate, un plus de oboseală și compromis, ce-o fi, ce-o fi, cum putem vinde marfa asta cu folos și cui și de ce ne-am tot vinde și de ce prețul ăsta jalnic și de ce, de ce, mereu, ca în copilărie, de ce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru a intona cea din urmă simfonie a vieții rustice, acolo, în raiul copilăriei mele, în ambianța sfậntă a dealurilor împădurite. Cred că, dacă m-aș fi privit atunci în oglindă, aș fi citit pe chipu-mi strivitoarea și infinita luciditate a disperării... Eram singură, singură, ca o torță funebră și un fel de paralizie a sensibilității începea să mă cuprindă încet-încet. Mi se părea că răspậndeam în jur tente de o gravitate melancolică, uitậnd că tot ce nu e cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
urmat îndelungi certuri între cumnate, unchi și bunici, care au lăsat un gust amar peste candida mea copilărie, făcậndu-mă să urăsc de moarte materialitatea lumii, aruncậndu-mă iremediabil în idealitatea ei. Începusem să prețuiesc mai mult ideile oamenilor, intelingența lor vie, luciditatea deciziilor, deși eram la o vậrstă destul de fragedă. Prima zi de școală a fost pentru mine o adevărată sărbătoare a spiritului. Descoperisem brusc că tanti Vivi, vecina mea, îmi era învățătoare. Femeia pe care o vedeam zilnic în capot prin
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
învățător, care, se plăngea mama, îi indicase greșit tensiunea arterială, obsesia întregii ei vieți. Ea, sărmana, și-a numărat fiecare bătaie a inimii pentru copiii ei rămași orfani, fiind obligată să muncească din greu pentru a-i putea întreține. Cu luciditatea de astăzi lam judecat și atunci pe Domnul, și, deși nu-l mai iubeam ca altădată, rămăsese în ochii mei un mare artist al școlii, mai bun chiar decật Domnul Trandafir, deoarece era mult mai categoric în catalogarea noastră. El
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în cele din urmă la stele. Trebuia să îndur suferința dragostei acesteia tậrzii, deoarece eu însămi mi-o pricinuisem și sufeream în măsura în care consimțisem să accept provocarea . Sufletul parcă mi se dezagrega între plecările și sosirile lui Yon. Cu o infinită luciditate a disperării, acceptasem de fiecare dată să rămận singură, ruptă de restul lumii. Yon mi se lipise de suflet și mă temeam să-l șterg, de vreme ce fusese bine lipit. Dar, nenorocirea și suferința dau prețul vieții noastre și a ști
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ridicăm din umeri și uite-așa Începe sindrofia, În sensul rău al cuvântului. Aud iar că bem până nu mai știm de noi și venim loviți În frunți, cu toate că noi - cred că sunteți În asentimentul meu - reușim să ne păstrăm luciditatea și În momentele cele mai crâncene, atunci când nu ne mai ajută picioarele și strada valsează ca valurile Dunării... Da` ce-i cu tine, Gore, ce te frământă? Viața, Gicule, viața mă ia la bani mărunți, mă frământă cum frământă nevastă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Intelectual înseamnă, printre altele, nevoia moleculară de cunoaștere. Mișună proiectele în capul nostru precum viermii în hoituri. Inteligența nu este decât o biată premisă. Limitele țipă când vrei să le depășești. Zănatecul Don Quijote se află pe drumul dintre iluzie și luciditatea amăruie. Nu să-ți scrii biografia e greu, ci să descifrezi câte ceva din ea. Dacă nu ajunge la marile esențe, setea de absolut se metamorfozează în dezamăgiri. Suntem niște tunele paralele. Nu știm, cu adevărat, de unde venim. Și nici dacă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și totuși care e scopul vieții? Adică pentru ca să ce? Nu știm dacă oamenii de geniu sunt soli ai viitorului, ori relicve ale trecutului. Polemica deține secretul condimentării iubirii. Și totuși cum să logodești efemerul cu absolutul într-o singură viață? Luciditatea pură este a științei. Arta o combină cu febra. Cine ar putea să spuna câtă singurătate a înghițit o capodoperă? Excesul de informații poate duce la coclirea curiozității. Contradicțiile ne-au dilatat orizontul. Nu știu nimic despre mine. Față de ce
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
simultan, nu consecutiv. Oamenii inteligenți știu să armonizeze marile necazuri ale vieții cu micile ei bucurii. Munca - un conservant care ne amână putrefacția. Când scriu, parcă nu mai aud șuier de coasă prin preajmă. Speranța trebuie să mizeze pe complicitatea lucidității. Creația este un conglomerat de obsesii sublime. Apropie-te de esență! Chiar dacă frige. Femeia superioară este mai mult mister decât țesuturi. Fascinația poate fi superlativul iubirii. Oamenii de valoare sunt asemenea bătrânilor stejari care nu pot fi transplantați decât odată cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
subînțeles în istorie este același de când lumea : „distruge-l pe celălalt”. De sute de ani, unor popoare nu le-a adresat nimeni nici o vorbă bună. Numai popoarele imature își cosmetizează istoria. Până acum istoria a însemnat mai mult istorie, decât luciditate. Istoria trăiește din ecarisajul arhivelor. Totuși prea multe totalitarisme au țâșnit din Europa. De scrâșnetele istoriei ne mai poate salva doar homo ironicus. Eroii sunt cariatidele istoriei. Ca popor mic, am depins mereu de tot soiul de istambuluri. Popoarele mici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Rolul avangardei e ca la prima înfățișare să provoace greață. În artă și în credință suveran e harul. Arta ar mai putea întârzia puțin reîntoarcerea noastră în copaci. Printre puținele lucruri care i - au reușit omului se află și arta. Luciditatea în artă netezește drumul spre identitate. Artiștii nu suportă tirania rigorii. Numai cultura ne - ar mai putea topi solzii de pe creier. Marea revanșă la deșertăciunea vieții este creația. Uneori în artă e ca în totalitarism. Ierarhiile antume nu mai pot
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Am nevoie de o pisică. Fiindcă prea multe răzătoare îmi flenduresc gândurile. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori, dar nu să trăiești. Plăcerile se plătesc. Dar și absența lor e o pedeapsă. Pe noi, românii, ne dispută atât luciditatea occidentală cât și fatalismul oriental. Îl poți admira pe altul, numai dacă ai și tu în suflet o fărâmă din strălucirea lui. Și poligloții visează tot în limba maternă. Cenaclul de tip nou înseamnă 5 - 6 poeți cu o bere
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
perseverenta, celelalte calități mor de inaniție. Sunt prea mulți supărați pe mine. De ce aș mai face - o și eu ? În privința demonilor din noi, nu există decât două soluții : exorcizarea ori umanizarea lor. Omul vomită binele băgat cu forța pe gât. Luciditatea cenzurează nebunia care este atât de necesară marilor proiecte. Sarea și piperul jurnalului e cancanul. Concurența îi dă capitalismului identitate. În fața ei, mila și indulgența devin incomode și inutile. Marea voluptate a formelor e să epateze fondul. Alerg continuu. Dacă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu mori dar nu te lasă nici să trăiești. Patria poate fi raportul dintre aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni un tren pierdut. Plăcerile se plătesc dar și absența lor e o pedeapsă. Pe noi, românii, ne dispută atât luciditatea occidentală cât și fatalismul oriental. Îl poți admira pe altul, numai dacă ai și tu în suflet o fărâmă din strălucirea lui. Și poligloții visează tot în limba maternă. Cenaclul de tip nou înseamnă 5-6 poeți cu o bere făcută
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
si indulgența devin incomode și inutile. Marea voluptate a formelor e să eludeze fondul. Alerg continuu. Dacă eram mașină, trebuia de mult să fiu trimis la casare. Eseul poate fi un succes in nuce. Sarea și piperul jurnalului e cancanul. Luciditatea cenzurează nebunia care este atât de necesară marilor proiecte. Sunt viu. Deși nu am pentru aceasta nici un alibi. Nenorocirea poate fi un test de rezistență. Salvarea noastră rămâne cosmosul. Numai de acolo. Pământul se vede frumos. Mama această poarta mirifică
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
biografie și o operă bine conturate. Numai graba contemporanilor face ca V. Ghica să nu fi cunoscut pe măsura personalității sale. Ion Hurjui Aforismele lui V. Ghica concentrează adevăruri universale, cândva paradoxale, satirizează și avertizează lapidar, într-o sinteză de luciditate, gravitate și umor. Sorin Ivan Ce anume aduce volumul de aforisme al lui V. Ghica ? În primul rând un anumit tip de meditație asupra unei lumi în care multe lucruri s-au schimbat. Regulile clasice ale acestei specii :concizia, percutanța
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe pat întins, te văd bolnav așaă Ridică-te și spune-mi, Spune-mi că mă iubești! Ridică-te și arată-mi cât de puternic ești! Iar închizi ochii, doar inima îți mai bate, Ai rămas fără o urmă de luciditate, Nu pot să cred, tăticul meu se apropie de moarte, Ce zi cruntă, Dumnezeu! Cât ești de departe! Ascultă ruga mea și lasă-l pe tata în viață, Îți promit că am să îl ascult mereu, orice povață, Dar e
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
-l face a numi toate aceste așa-numite virtuți cu numele lor adevărat. Inima omului este locuința răului și capul lui locuința minciunei. ["PRIVIREA OBIECTIVĂ A LUCRURILOR... "] 2286 Privirea obiectivă a lucrurilor se arată numai în momente de-o deosebită luciditate, libere de orce prejudițiu, de greutatea împrejurărilor, de relațiunile de timp și spațiu și, atunci, orce privire este într-adevăr frumoasă. Cât privesc murii negri ai unui palat regal, copola paraclisului său, cu ferestrele sale înalte, îmi pare ceva grandios
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
încunjura cu arătătorul tabla lui de 12 ore, i-ar trebui 16 ceasuri pentru aceasta. 172 {EminescuOpXV 173} ["DISPOZIȚIA SUFLETEASCĂ"] 2287 În dispoziția sufletească care se numește cu chief, în orice caz efectul unei băuturi, ochiul are un fel de luciditate, poate în urma eliberărei inteligenței de grijele zilnice, care face ca toate lucrurile să apară într-o lumină proprie, poate cea adevărată, lumină oarecum estetică, căci într-adevăr în asemenea momente par toate caracteristice și de-aceea frumoase. E ciudat ce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
aceleiași sfere poetice: postmodernismul. Nici o cale nu este "mai postmodernă" decât cealaltă. Mărturisesc că am scris aceste câteva rânduri cu inima strânsă. Cred că nici un om de cultură nu le poate citi altfel. De destulă vreme încerc să privesc cu luciditate abisul, oricâte vertije mi-ar provoca. Nu poți face poezie fără prospectare, fără să privești în bezna din față. Aș vrea ca diagnosticul să fie fals, dar mă tem că e corect și mă tem mai ales că mulți dintre
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
buni sau mai răi, și-au scris versurile. Pe cadavrele lor 114 se celebrează liturghii pe dos, în care un poet ca Nichita Stănescu nu mai este un om care a scris versuri ce se cuvin citite cu decență și luciditate, ci o efigie încremenită și copleșitoare, un mit colectiv, despre care nici nu se mai știe (și nici nu mai interesează) ce a scris cu adevărat. Aici o mare vină o au provincialismul nostru incorigibil, lipsa conștiinței relativității, dar mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adevărata poezie a vremii noastre. Remarc astfel, în cazul Nichita Stănescu, o a doua rămânere în urmă a gândirii poetice românești după cea a lui Eminescu (care ar fi putut fi nepotul marilor poeți romantici germani). îl admir, deci, cu luciditate și îl critic cu toleranță pe Nichita Stănescu. Nici moral, nici poetic nu-i semăn în vreun fel. Nu cred că modelul lui e productiv azi. Dar mă bucur că acest om superior a existat și că l-am cunoscut
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]