3,158 matches
-
nihilo. S. le redescoperă în critica culturală din veacul al XIX-lea: Mathew Arnold, John Ruskin, Oscar Wilde, cărora le dedică unele din cele mai subtile pagini. Întorcând cu dexteritate discursul intelectual modern pe celălalt sens, teoreticianul descoperă în potențialul ludic al literaturii cheia depășirii schizoidiei ereditare a psihicului colectiv occidental, marcat de o diferire agresivă perpetuă: între spirit și corp, între iubire și ură, între artist și filosof, între savant și preot, între ordine și transgresarea ei, între competiție și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
albinos, mesajul lapidar este abandonat în favoarea unui amplu poem secvențial ce reface un drum inițiatic: călătoria spre izvoare se înfățișează ca o paradigmă a valorizării etice a destinului uman. Istoria naturală și alte poeme propune o contemplare activă a lumii; ludicul își face simțită prezența, fără a se renunța însă la notarea exactă a stărilor complexe, la taină și mister. A patra carte de poezie din 1997, Grup nominal, este gândită ca o revoltă împotriva dominației verbelor („7 formule de exorcizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
85, 90, 92, 102, 103, 114, 117), "analfabeta" (3, 47, 102, 103), "savanta" (88, 102), "docenta" (103) indică deasemenea, alături de exasperarea unei majorități importante a românilor față de o dictatură anticulturală prin chiar exponenții ei la vârf, și un anume spirit ludic, incompatibil cu adevărata violență revoluționară și dispus mai degrabă la acțiuni simbolice decât la represalii. De altfel, lozinca "Fără violență", și ea scandată cu disperare de manifestanți, apare relativ frecvent și în corpusul de graffiti, alături de tema "Timișoara", care trimite
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pildă, cu Mircea Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun. Scriitura lui este dotată totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat rezidă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
nu rămână doar nume alegorice, ci să dobândească un minimum de personalitate. Pampinea, care este vioaia, înfloritoarea (prima zi se află sub regența ei), pune întreg Decameronul într-o lumină a optimismului, a speranței, a bucuriei. Fiammetta este jucăușa, căci ludicul nu poate fi omis, este o componentă vitală a existenței, mai ales jocurile de iubire nelipsite într-un univers dominat de voci feminine tinere. Iubitoarea de cântece este Filomena; melosul aduce armonie, grație, amintind de Apollo și de Orfeu, care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cele istețe, chiar dacă sunt adulterine, și ne apare mai mult decât tolerantă cu tinerii și instinctele care îi domină. Pampinea rămâne, de-a lungul întregii opere, „întruchiparea echilibrului însuși”177. „Cea cu părul bălai, întruchiparea eului liber”178, Fiammetta, spiritul ludic al Decameronului, aduce în prima povestire pe care o rostește, un nou elogiu înțelepciunii feminine, cuvântului de duh ce salvează onoarea unei femei renumite: „câtă putere ascunde o vorbă înțeleaptă și bine ticluită”179. Marchiza de Monfferato, „frumoasă și vrednică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fiecărui actor social de a oferi o imagine valorizantă despre sine, cum o numește Goffman, este o punere în scenă mai ales a ținutei, mersului, expresivității fizionomiei, vestimentației, accesoriilor, gesturilor etc., creând ,,masca" sau ,,regia teatrală corporală" a seducătorului, intelectualului, ludicului, profesionistului, pragmaticului etc. Cum ,,managementul impresiei" (expresia facială, postura, mersul, accesoriile, îmbrăcămintea, limbajul corpului etc.) are în zilele noastre o importanță foarte mare în integrarea socială și profesională, constatăm faptul că tot mai mulți oameni utilizează intenționat anumite gesturi și-
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Goffman (1959/2003) menționează preocuparea fiecărui actor social de a oferi o imagine valorizantă despre sine însuși, iar această imagine a Eului este o punere în scenă a ținutei, expresivității fizionomiei, vestimentației, accesoriilor, gesturilor etc. Creionați limbajul nonverbal al seducătorului, ludicului, profesionistului și pragmaticului. 8. Cercetarea comparativă a repertoriului gestual masculin și feminin relevă faptul că există gesturi specifice în funcție de variabila gen. Încadrați tipurile de gesturi în repertoriul potrivit și descoperiți explicațiile oferite de specialiști în legătură cu acest aspect: Tipuri de gesturi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
școlară mică, dar și invers, într-o binevenită/necesară întoarcere către dezinvoltura și emoțiile copilăriei (a se vedea, în acest sens, cursurile subsumate educației adulților, în care sunt utilizate din ce în ce mai frecvent și cu real succes o serie de tehnici implicând ludicul, jocul de rol, dramatizarea etc.). Importantă rămâne, în toate contextele invocate anterior (și nu numai, după cum se va vedea în continuare), predispoziția pentru/către comunicare și autocomunicare, pentru/către relaționare și împărtășire, pentru/către învățare, exersare și joc în sfera
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
până aici am văzut cum, o altă întrebare care se naște este...), structurile enumerative etc." (Șerbănescu, 2007, pp. 55-58); comportamentul autocentrat/de autodezvăluire concretizat în formule de tipul părerea mea, dacă mi-aduc aminte, să-ți spun un secret...; comportamentul ludic/umorul manifestat prin râs, zâmbet etc. (Șerbănescu, 2007, pp. 58-59); comportamentul lingvistic propriu-zis manifestat prin alegerea, într-un anumit context comunicativ, a anumitor semne din sistemul limbii, dintre câte există (vezi, de exemplu, opțiunea pentru forme neologice versus regionale, pentru
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
orice act comunicativ: transmitem numai informații considerate adevărate/verificate, precizăm de fiecare dată sursa (de exemplu, în cazul citării sau al parafrazării), dezambiguizăm, când este cazul, anumite componente ale mesajului transmis interlocutorului (de exemplu, dacă ne dăm seama că aspectul ludic al comunicării nu este decodat de către interlocutor, îl semnalăm: "era o glumă/am glumit, evident..."); * legea litotei impusă, în principiu, de anumite convenții/limite sociale care presupun comunicarea, de către locutor, a mai puțin decât ar necesita contextul, însă cu intenția
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
55-61; Condrill & Bough, 2005, pp. 15-40 etc.), repere privind proiectarea acestuia (ce și cum vreau să spun?) și problematica stilului verbal (alegerea anumitor cuvinte din sistemul limbii, în detrimentul altora; explicarea unora dintre elementele lexicale, când este cazul; folosirea unor elemente ludice jocuri de cuvinte, glume etc.; utilizarea sau nu a construcțiilor eliptice; accent pus pe enunțiativ sau, dimpotrivă, pe interogativ, pe neexclamativ sau pe exclamativ; repetarea ideilor principale; folosirea citatelor/a exemplelor personale, în funcție de context etc.), paraverbal (tonul general al discursului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
se asociază cu o formulare ezitantă a acesteia; de asemenea, adresarea "în viteză" a întrebării poate demonstra lipsa reală de interes a locutorului sau graba acestuia, implicând și disfuncții în decodarea mesajului de către interlocutor, sau, dimpotrivă, poate da un caracter ludic respectivului context comunicativ vezi, de exemplu, jocuri didactice în care trebuie adresate, cât mai rapid, întrebări interlocutorului pe o temă dată; * valorificarea conștientă, strategică, a pauzelor 24 pauze propriu-zise, folosite pentru a reformula întrebarea, pentru a atrage atenția interlocutorului; pauze
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tonalitate în crescendo îhm Interlocutorul își exteriorizează nemulțumirea față de actul comunicativ/prestația locutorului. voce ridicată Interlocutorul se revoltă, își stăpânește cu dificultate reacțiile. voce joasă Interlocutorul dă feedback locutorului de pe poziția autorității. timbru modificat Interlocutorul dorește să dea un aspect ludic actului comunicativ sau să-i sugereze locutorului necesitatea de a intra mai bine în rol. etc. (7) Cum se raportează la ipostaza de interlocutor, respectiv la cea de locutor? Interlocutorul își poate asuma exclusiv această ipostază, încurajând comportamentul comunicativ al
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
violență Psihologică, verbală, fizică, socială, economică, sexuală Categorii ale negativității și grade de intensitate Tipul și gravitatea consecințelor asupra victimelor (omucidere, rănire etc.) Nivel de vizibilitate (fățișă, mascată) Nivel de realitate (fizică, simbolică) Nivel de intenționalitate (premeditată, întâmplătoare, accidentală) Nivel ludic (umor, ironie, amuzament, detașare) Scene de groază și oroare (tragedii) Potențialul impactului negativ al scenelor și actelor Personaje prezentate atractiv, ca autor sau victimă Utilizarea de arme (albe sau de foc) Scenarizare „realistă” a violenței Absența sancțiunii actelor de violență
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
reale ale violenței Amestecul de violență și umor Scenarizare și contexte de semnificare Violența ca avertisment. Acte și scene de violență legitimă Acte și scene de violență gratuită sau estetică Acte și scene de autoapărare Violența ca joc și amuzament (ludică) Acte și scene de exaltare, eroizare a violenței Violența logică Contexte de localizare a violenței Cadrul domestic, familial Situații de distracție, relaxare Loc de muncă Strada și utilizarea serviciilor Situații de interacțiune cu autoritățile Violența naturală Contextualizare maniheistă Eroi Antieroi
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a agresivității asupra propriului său corp pe care „distrugându-l” își suprimă propria sa viață. 4) Procesul oblativ: în cazul acesta suicidul este interpretat ca un act sacrificial. Prin aceasta el corespunde cu tipurile de suicid altruist, eroic. 5) Procesul ludic: este cel în care suicidul ca o formă de factură sublimată a jocului cu moartea (sporturile extreme, cascadoria etc.). 6) Instinctul morții: explică actele de suicid ca pe o anumită înclinație sau dispoziție psihologică morbidă contrarie instinctului de conservare, care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constante: a) Disociația intrapsihică, ce constă în pierderea armoniei și a continuității oricărei activități psihice în toate domeniile (gândire, limbaj, afectivitate, voință, tendințe, comportament) și care se manifestă prin următoarele: - inhibiție, blocaj, negativism, - activitate impulsivă sau explozivă, stereotipă sau automată, ludică, manieristă, teatrală etc. - pasivitate, sugestibilitate și mimetism, - dedublarea personalității. b) Disocierea între Eul bolnavului și lumea externă se caracterizează, în primul rând, prin pierderea contactului vital cu realitatea și polarizarea exclusivă a bolnavului pe viața sa interioară, realizând forma de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mișcarea corpului omenesc, fără niciun fel de dubiu de natură lingvistică. Domeniul activităților corporale (motrice) este definit de MIHAI EPURAN (2005) ca având trei dimensiuni referențiale: biologică, psihologică și sociologică și a fost structurat tipologic în cinci categorii: • Activități corporale ludice; • Activități corporale gimnice; • Activități corporale agonistice; • Activități corporale recreative; • Activități corporale compensatorii. Dacă am lărgi contextul discuției, legată de adresabilitatea, formele principale și funcțiile activităților motrice umane, într-un context referențial ontogenetic, o reprezentare schematică ar putea fi configurată în
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
poezie publicate la București: Vorbirea care vede (1999), Puncte de sprijin pentru suflet (1999), Recviem pentru inimă de zeu (1999), Cartea Babilonului (1999), Coenaesthesicon (2000), Aionios. Armonii ale paradisului spiritual (2001), Eudaimonia (2001). La început poetul abordează într-o manieră ludică degajată diverse aspecte ale existenței, fără a reuși să le transfigureze expresiv, după cum nici procedeele experimentate nu izbutesc să ilustreze pregnant conceptul postmodernist. Cărțile tipărite la sfârșitul anilor ’90 cultivă o formă a poeziei onirice, proprie fiindu-i imaginația inflamată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
35; Monica Spiridon, Eseul bine temperat, R, 1995, 9-10; Sorin Tomuța, Foiletoane ex cathedra, O, 1997, 5; Horea Poenar, Xenogramele unui critic clujean, TR, 1997, 36-37; Paul Cernat, În anticamera sintezei, OC, 2000, 4; Carmen Mușat, Excurs hermeneutic și biografie ludică, OC, 2000, 15; Irina Petraș, Străinul de lângă mine, APF, 2000, 6; Petraș, Panorama, 134-139; Cătălin Ghiță, Eroicul în diacronie, APF, 2002, 4. D.C.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
de anecdotică și imaginar este coroborată cu omogenitatea stilistică: tăietură sigură a frazelor, simetrizare între enciclopedia de bază și cea imaginară, etalare precisă a jargonului și argoului, tranzitivitate coruptă nestrident de irizări întunecat-melacolice. Volumul mai conține digitații relativ minore de ludică textuală (Bede, Personae), de satiră ucronică (Țară în carnaval) sau de transfer mimetic (Insula viermilor). Culegerea Despre science fiction (2001) selectează o parte din eseistica SF a lui R. Cartea conține cronici și recenzii la scrieri autohtone sau traduse (semnate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
convingătoare. Doar aparent pe linia preocupărilor pentru mitologie, Vacanță în Olimp (1981) este un roman plasat în contemporaneitate, la malul Mării Negre, în stațiunea Olimp. Personajele, oameni din felurite medii sociale, se încadrează într-o atmosferă de vacanță, asumându-și mentalitatea ludicului. Ambiguitatea din titlu sugerează dorința lor de evadare într-un vis de fericire, iar dacă zeii inconsistenți nu le împlinesc visul, marea are darul miraculos de a le deschide inimile spre afectivitate. Cu o mișcare narativă naturală și alertă, scriitoarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
1972), manifestând de la început predilecție pentru literatura interbelică. Afinitățile autorului față de proza estetă se remarcă și în cărțile următoare, prin lărgirea familiei spirituale a „fantezistului” Vinea: Emil Botta, Adrian Maniu, Mateiu I. Caragiale sau chiar Tudor Arghezi, receptat din perspectiva ludicului. Evoluția de la o etapă la alta este vizibilă la nivelul tipului de discurs critic: de la demersul neutru, de la un raport echilibrat între expunerea faptelor și interpretarea lor, de la caracterul mai pronunțat academic al primei lucrări criticul va ajunge la un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288164_a_289493]
-
unul dintre cei mai importanți scriitori balcanici români, în sensul echivalării acestui balcanism cu ironia. Mărturie stau volumele de poezii, întâiul dintre ele, Capricii (1929), remarcat de Perpessicius și datorită faptului că îngemănează, original, „fantazia” de sorginte eminesciană cu eludarea ludică a morții, așa cum se va întâmpla și în Coarde vechi și noi (1936). Aptitudinea pentru jocul liric, lexical și ideatic i-a adus lui M. eticheta de poet bizar, grav și ludic în același timp. În Poezii antipoetice (1933), cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]