3,421 matches
-
mă consult cu tine în unele probleme! Acum lucrez la un amplu studiu despre Maiorescu pe care sper să-l dau gata peste vreo 10-12 zile. Va ieși de circa 40-50 pagini dactilografiate. Nu știu spre ce revistă îl voi mîna . Despre Convorbiri literare n-am plănuit nimic și nici nu am de gînd deoarece sînt, ca și tine, într-o teribilă criză de timp. Chiar să zic că mi-a trecut supărarea, n-aș putea să-ți ofer nimic pentru
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”14 ianuarie 1968”> Dragul meu, La începutul lui decembrie, anul trecut, ți-am trimis o scrisoare, la cîteva zile am mai expediat una (care însoțea acel articol) iar în pragul Anului Nou am mai mînat una contrariat de faptul că numi răspunzi, dar și bucuros că pot aduce familiei Călin, din partea mea și a familiei mele, o urare de bine din inimă. Te așteptam cu noutăți, mai ales privind lupta declanșată și îmbunătățirea pe parcurs
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și de altele... N-am mai putut să-ți expediez de acolo ceea ce ți am promis. Mă execut de aici. Articolul inedit despre Slavici țin să apară neapărat în numărul pe august (de altfel e prea interesant ca să nu-l mîni imediat la tipar). Poți da la Breviar și scrisoarea inedită , dar dacă nu merge, las-o pentru septembrie. În așteptarea revederii (pe care o vreau cît mai repede) te îmbrățișez cu toată prietenia, Mihai Drăgan </citation> (51) <citation author=”Mihai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
adică și prezentarea la inedite să fie semnată cu numele întreg). Asta ar fi o lovitură indirectă pentru cronicari (în primul rînd pentru L.L.) care atîta se codesc și mă tracasează (ca să nu spun că mă umilesc) pînă cînd să mîne la tipar vreun articol de al meu! Trebuia să-mi apară o serie după cele începute, dar articolele stau. Obiecția principală este: „prea multe argumente sunt în articolele d tale”!! în nr. de vineri o să apară un amărît de răspuns
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și atunci când aproape am impresia că înțeleg ceva cât de cât, apare un element nou care mă face să-mi reamintesc că sunt de fapt că o picătură mică-mică de apă în oceanul mare al vieții. Am plecat să călătoresc mânată de dorința de a cunoaște cât mai mult din viață, oamenii și locurile de pe Terra, dar văd că lista mea cu „de cunoscut” nu face decât să se lungească pe măsură ce cunosc mai mult. De fapt, atunci când nu fusesem nicăieri șimi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
grup și încerc să-i dau detalii ca să nu creadă că sunt complet nebună, timp în care mențin pasul alert. Mergem către Rodrigo care continua să mestece relaxat, salvatorul necunoscut rupe o nuia dintr-un tufiș și începe să-l mâne calm către intrare. Rodrigo, culmea, ascultă, se retrage cuminte, intră, eu intru după el, mulțumesc vecinului și trag toate zăvoarele pe care reușesc să le văd. Mă sprijin de poartă, extenuată de fapt, eu sunt singura care s-a stresat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
chinul ăsta decît printr-un act odios, care să dea satisfacție întregii sale uri. Ah, barosanii ăștia cu studii de muzică clasică ! Pînă și atunci cînd violează, ei au nevoie de motive serioase, livrești, dostoievskiene. Pița și Radu F. par mînați de convingerea că un violator oarecare ar fi un subiect vulgar, nevrednic de ei, dar un violator finuț, un violator-violonist asta e deja artă. Ei bine, nu e. Un om ca Petre n-a existat, nu există și n-ar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la stînga, nici la dreapta, nici ca să urmărească personajul care iese din cadru într-un moment important, nici ca să facă loc personajului care intră doar pe jumătate. E ca și cînd, aflîndu-ne clandestin în lumea aceea, nu ne-ar da mîna nici să respirăm, sau ca și cînd ne-am uita la ea la Romînia anului 1987 printr-o crăpătură din balamaua timpului. Pentru început, vedem cum o studentă numită Otilia (Anamaria Marinca) se agită să obțină o cameră de hotel
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
învățămînt nu e un instrument al reformei sociale (așa cum pretinde politrucul de director al școlii), ci o armă de control al mulțimilor ; rolul școlii nu e să permită accesul prolilor pubescenți din cartier la alte paliere sociale, ci să-i mîne în ordine spre platoul unei mediocrități noninflamabile. Ce-o face atît de impunătoare ca personaj e faptul că, deși e clar de la bun început că vederile ei sînt modelate de propriile complexe și insatisfacții, nu de puține ori vede bine
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
altădată. Australia e o încercare de a reactiva acea magie. Se vrea epopeic pe bune o saga hollywoodiană așa cum se făceau odată, cu un mare bal și cu un mare război și cu mari întinderi de pămînt peste care sînt mînate cirezi de vite, făcută de un om care vede tropii și convențiile vechilor epopei cu un simț modern al absurdului, dar care, în același timp, vede în ele singurul limbaj adecvat pentru epopee și speră să ajungă la sublimitatea de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
îndeosebi pe acelea le plesnește cu setea și totodată cu precizia unei tenismene care trimite o bombă. Majoritatea starurilor, chiar și atunci cînd joacă personaje antipatice (nu personaje negative supradimensionate alea plac pentru că sînt spectaculoase , ci personaje de dimensiuni obișnuite mînate de emoții pe care publicul le poate găsi respingătoare), fac ce fac și-și păstrează o punte de acces la simpatia publicului. Ea arde toate punțile. E neînfricată. în Nonconformiștii ecranizarea unui roman de Richard Yates, în regia lui Sam
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Prieteni! Dacă azi avem o casă Doar Dumnezeu să fie lăudat! El ne-a făcut... istoria ne scrie Și ne susține, încă, ne-ncetat. El e izbânda noastră, e puterea Pe care alții încă n-au aflat-o Sau poate că, mânați de pofta firii, Au răstignit-o și-au abandonat-o. Noi să rămânem totdeauna treji Păzind Betelul ca pe o comoară Până când Domnul, ce-a creat Betelul, Va reveni pe nori, a doua oară. Azi, stând în umbra crucii lui
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
adolescenții preferă să facă excursii, sport sau orice altceva, decât să meargă să construiască o cale ferată! Și unde? Tocmai în Albania, ca și cum - daca adolescentul Ion Iliescu ținea morțiș, n-ar fi găsit de lucru și în România. Ce-l mâna oare pe adolescentul Ion Iliescu, de numai șaptesprezece ani, în Albania, înregimentat în brigadă de muncă Vasile Roaita? Nu mai stăruim asupra umorului involuntar al numelui cu care fusese botezata, pompos, brigadă. Se știe că, după vreo două decenii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de o schijă de obuz la mâna stângă a fost îngrijit în spitalul de campanie și după ce i s-a vindecat rana a fost angrenat de personalul medical să capete cunoștințe sanitare și să acorde primul ajutor celor răniți grav. Mânându-și juncanii la vale pe drumul de țară ce ducea la Pungești, și-a amintit cum a cunoscut-o pe Maria, care i-a devenit soție. Era prin anul 1910, flăcăii și fetele cutreierau satele din jurul Pungeștilor, Gârceni, Trohan, Lipova
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din pădurea dumisale!” Andrieș dădu din cap în semn că este la curent dar a ținut să încheie discuția prin îndemnul să aibă grijă ca nu cumva alți săteni să-și ducă vitele la pășunat în poienile din pădurea boierească. Mânându-și juncanii spre casă, se saluta cu consătenii care îi ieșeau în cale, trecu pe lângă postul de jandarmi ce se afla pe vremea aceea la marginea târgului, apoi privi în treacăt la prăvăliile evreiești ce abia se deschiseseră și ai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
porci. Hai, dragul mamei, mișcă-te iute că trebuie și tu să mănânci ceva și să pleci la școală. Emilia încălță o pereche de papuci mai vechi, dă drumul la ocol, desface frânghiile din coarnele vacilor și juncanilor apoi le mână pe poarta larg deschisă ca să se alăture altor vite ce se îndreptau cu cireada spre imaș. Mama pregătește ceva de mâncare în timp ce Mihăiță își verifică cărțile și caietele cu care merge la școală, se întoarce și Emilia de la cireadă, mănâncă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să-l lovească cu cruzime, neoprindu-se nici când moșul lor era doborât la pământ. Caii urcă pe drumul bine știut de ei. Se opresc la casa de la vale unde țineau minte că se afla grajdul lor dar Gheorghiță îi mână mai departe la deal, la noua locuință a lui Costache, în fosta gospodărie a lui Ion Gheorghiu, tatăl lui care trecuse și el la cele veșnice. La pornire, smucitura îl face pe Costache să geamă de durerea izvorâtă din rănile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lui Săndel, care era mai mare cu opt ani decât el, scoase din ocol cârdul de miei, îl chemă și i-l dădu în primire să le ducă la păscut în livada de din jos de casa părintească. Acesta le mână spre locul de pășunat apoi, împreună cu văru-său Victor, au intrat într-o groapă din care oamenii scoteau nisip și acolo începură să meșterească tot felul de figuri, care mai de care mai năstrușnice, și aproape uitară de slujba de supraveghere
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din vale dar mieii, ar fi putut să ajungă și prin grădina de la deal, unde era o iarbă fragedă din care mai aduceau seara în ocol, tot pentru hrana mieilor. Rămăsese acum și fără ajutorul lui Săndel care fugise ca mânat de iele, l-a tot strigat ea să vină că l-a iertat, dar acesta nu a ascultat îndemnul și de fapt nu prea credea el în promisiunile de pace ale soră -si. Maricica îl îndemnă să vină acasă, să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Victoria și bărbatusău, Vasile Cair; acesta schimbă câteva vorbe cu soacrăsa, lângă gardul cimitirului și apoi vorbi cu Maria Gheorghiu, pe care a rugat-o să meargă și ea acasă la el, să vorbească cu Marioara lui Bibirig. El va mâna și vitele lui Costache Gheorghiu acasă, că-s vecini. Maria Gheorghiu fusese aleasă de Marioara să ia parte la ceremonialul de „cumpărare” al pruncului lor cel bolnăvicios. Maria Gheorghiu nu fusese aleasă întâmplător, ea a dat naștere la mulți copii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de a fi cărate și clădite în stog, să fie hrană pentru animale pe timpul iernii. Astfel de neamuri să tot ai! Capitolul XXV întâmplări primejdioase − Ce-i cu tine, Săndel, ce-ai pățit? îl întreabă mamă-sa pe Săndel, care mâna vitele de la poarta ogrăzii spre șura ce rămăsese deschisă încă de dimineață, când scosese vitele să le ducă la păscut; Ia, afurisitul ista de buhai , a trebuit să fug din pricina lui prin grâul lui Bastachi. S-a luat după o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
primit armament ni s-a repetat: Nu avem nevoie de eroi! Nu faceți gesturi numai din teribilism!" Numai cine nu a ținut o armă încărcată în mână nu înțelege că primul impuls este acela de a o utiliza. Când ai mâna pusă pe trăgaci, primul impus este acela să-l folosești cumva. E starea de panică pe care nu o recunoști, dar plutește în aer. M. M.: O simți, te domină. S. B.: Și apar discuțiile: Dacă vine, tu ce faci
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
idee, pentru că atunci am fost militar în termen. Am zis: "Stai, domnule, dar eu nu m-am dus ca erou acolo. Era obligația mea față de stat atunci, eu eram în timpul satisfacerii serviciului militar obligatoriu. Nu m-am dus acolo benevol, mânat de cine știe ce năzuințe sau de o acută conștiință a situației în care se afla țara. Cum să mă duc eu să spun că sunt mare revoluționar? Aaa, că au existat niște riscuri, asta e altceva. Erau riscurile specifice statutului de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Pan) la Ierusalim și Înapoi M)șurile de securitate sunt stricte pentru zborurile spre Israel, bagajele sunt controlate, b)rbații sunt percheziționați, iar femeile trebuie s) treac) printro poart) metalic) electronic). Sunt apoi deschise bagajele de mân). Nimeni nu are r)bdare. De la coadă la care stau nu se vede mare lucru din cauza a numeroși evrei hasidimi, cu p)l)riile lor cu boruri largi, cu b)rbi și perciuni, cu ciucuri, care au invadat aeroportul Heathrow
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și aplauze printre delegați spunând c) ostaticii se simțeau cât se poate de bine În acele circumstanțe - Înconjurați fiind de material exploziv. „Când am plecat de acolo”, a zis el râzând, „ostaticii au plâns și m-au rugat s) r)mân”. Cu această Întrunirea a luat sfârșit. Ieșim pe strad) și prietenul meu David Shahar, un om lat În spate, inspir) adânc și m) sf)tuiește s) fac la fel. Aerul, Însuși aerul, este la Ierusalim un tonic al ideilor - asa
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]