4,696 matches
-
poeziei, geniul izolat se adâncește în cunoaștere (ceruri înalte, stele), dar iubita vrea să-l scoată din lumea abstracțiilor și îl ademenește în mijlocul naturii, în codru: Nu căta în depărtare/ Fericirea ta, iubite". Poetul este invitat în codru, lângă "prăpastia măreață", noaptea, sub clar de lună, "în liniște și singurătate", unde este cuprins de uimire, în fața frumuseții ființei iubite: "Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare!". Epitetul "nebună" semnifică feminitatea, cochetăria. Ultima strofă reprezintă o meditație asupra existenței umane
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Baciu, care îl consideră o "flandură". El are structura de luptător și iubește pământul care i-a fost "mai drag ca o mamă", simte ritmurile lui, îl adoră, abandonează școala, fiind un om elementar, teluric, dominat de instincte, "o victimă măreață a fatalității biologice" (N. Manolescu). Se poate vorbi de un conflict interior la Ion: pe de o parte îl atrage glasul tainic al pământului, pe de alta, glasul iubirii pentru Florica. În căutarea unui statut social, Ion o seduce pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
singur noaptea, este vizitat de o viziune sacra. Din foc apare Sfanțul Graal, simbolul gratiei divine. Și o voce îi spune copilului: Vei fi păstrătorul Graal-ului, pentru că acesta să vindece sufletele oamenilor". Dar băiatul a fost orbit de visuri mai mărețe ale unei vieți pline de putere și glorie și frumusețe. În această stare de uimire radicală, pentru o clipă nu s-a mai simțit că un copil, ci invincibil, ca Dumnezeu. A întins mâna în foc să ia Graal-ul dar
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ne dă o lecție despre viața că angajare, din care nu trebuie exclusă speranța: Da, am o speranță nebună, care, paradoxal, are legătură cu sărăcia noastră existențiala actuala și cu dorința, pe care o descopăr în multe priviri, ca ceva măreț ne poate face să avem grijă cu dragoste de pământul acesta în care trăim"14. Nu rămâne pasiv, nu renunță, făcând apologia sinuciderii, ci se întreabă asupra rațiunilor ce ne determină să luptăm, să scriem, să dialogam, propunându-ne să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tot șchiop și rău, așa cum îl știți. Mai sunt și alte pierderi pe care ar trebui să le deplângem: nu mai sunt cocinile și ulițele acelea cu care încep Misterele, căci s-a construit chiar prin mijlocul orașului o stradă măreață, care pornește de la Palatul de Justiție și ajunge la Piata Sfintei Fecioare, luminată cu gaz și plină de magazinele acelea pariziene... E inutil să-i ceri cuiva să-ți arate locul unde și-au dat primii pumni Churriador și Rodolfo
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ereticii de toate nuanțele vremii sale: manihei, marcioniți, valentinieni, arieni, anomei și alții; nici pe evrei nu i-a uitat (...) Cu predicile și cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a câștigat sufletele ascultătorilor săi, sufletele tuturor cetățenilor frumoasei și măreței Antiohii<footnote Pr. D. Fecioru, Introducere, în col. Părinți și Scriitori bisericești (PSB), vol. 21, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 11. footnote>. Faima talentului său de predicator și a valorii sale personale a străbătut până departe. Există nenumărate
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
diverse alte genuri, omiliile hrisostomice atrag în general și azi ca în vremea când au fost rostite; ele nu s-au învechit ca atâtea alte cuvântări rostite de oamenii lumii vechi, pentru că în ele clocotește o puternică credință în idealurile mărețe ale omului și mai ales ale creștinului : dreptate, bunătate, dragoste, desăvârșire<footnote Louis Meyer, Saint John Chrysostom, Maître de perfection chrétienne, Paris, 1933, p. 185. footnote>. Limbajul accesibil, inteligent manipulat, ca și grija deosebită pentru sufletele ascultătorilor evidențiază dorința lui
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
frugalitatea meselor sale, totala neiubire de arginți și modestia veșmintelor, menționează: „nu m-au atras frumoasele veșminte de mătase, nici n-am fost fermecat de mesele grase, ... mama ticăloasă a poftelor lascive; nu mi-a plăcut să locuiesc în case mărețe și strălucitoare (...) aurul și argintul este al altora, al celor cărora le place să fie înconjurați de avuții nenumărate care le aduc puțină desfătare și multă osteneală. Mie-mi place pâinea de orz și drept dulceață sarea, îmi place să
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
risipă de cheltuieli pe unul care nu mai știe ce se petrece în jurul lui! Nu-i mai bine să împodobim pe cei vii cu aceste haine scumpe și frumoase, decât să putrezească odată cu mortul bogățiile îmbrăcămintei? La ce folos cavou măreț, înmormântare costisitoare și cheltuieli fără de rost? Se cuvine ca de acești bani să se folosească, pentru nevoile vieții, cei ce rămân după el!» Așa vor grăi și spre a se răzbuna pentru asprimea cu care te-ai purtat cu ei
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
zile, se împlinesc zece mii de ani de când Fiul lui Dumnezeu pogorât pe pământ s-a transformat în Șobolan. Totul ne face să credem că specia noastră, denigrată, urâtă, persecutată vreme îndelungată, era specia aleasă. Aleasă de Dumnezeu, destinată unui viitor măreț, ea a fost singura, dintre miile de specii care mai trăiesc pe planeta noastră, care a reușit să scape din îngrozitoarea catastrofă spre care se îndreaptă lumea, de când e condusă de ființa care se consideră înzestrată cu rațiune și conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
acea poiană, ca să scape de năcazul cel mare. Cum Dumnezău le-a ajutat, ei au rămas în acea poiană. Au tăiat copacii din jur și cu lemnul lor și-au făcut case și așa s-a întemeiat un sat, în jurul mărețului paltin. Pentru început, toți îl numeau satul La Paltin, iar mai târziu i s-a spus Păltinata, așa cum îl știm și azi”. 13. “Ochiul Huitòrii” “Pe malul stâng al Trotușului se află un teren numit Huitoarea. Este străjuit în partea
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
în justificarea, dincolo de înverșunarea adversarilor săi, a caracterului novator al artei sovietice. Prin intermediul acestor organizații, sindicaliștii, universitarii, militanții organizațiilor de tineret, femeile, scriitorii, se succed în URSS în nenumărate delegații care, în majoritatea lor, se vor întoarce, dacă nu cîntînd mărețele realizări ale țării socialismului, cel puțin exprimîndu-și respectul pentru ceea ce se înfăptuise. Scandalul "Întoarcerii din URSS" al lui Andre Gide18, atunci cunoscut pentru simpatiile sale de stînga, ține mai ales de faptul că a fost unul dintre primii care a
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ereticii de toate nuanțele vremii sale: manihei, marcioniți, valentinieni, arieni, anomei și alții; nici pe evrei nu i-a uitat (...) Cu predicile și cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a câștigat sufletele ascultătorilor săi, sufletele tuturor cetățenilor frumoasei și măreței Antiohii<footnote Pr. D. Fecioru, Introducere, în col. Părinți și Scriitori bisericești (PSB), vol. 21, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 11. footnote>. Faima talentului său de predicator și a valorii sale personale a străbătut până departe. Există nenumărate
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
diverse alte genuri, omiliile hrisostomice atrag în general și azi ca în vremea când au fost rostite; ele nu s-au învechit ca atâtea alte cuvântări rostite de oamenii lumii vechi, pentru că în ele clocotește o puternică credință în idealurile mărețe ale omului și mai ales ale creștinului : dreptate, bunătate, dragoste, desăvârșire<footnote Louis Meyer, Saint John Chrysostom, Maître de perfection chrétienne, Paris, 1933, p. 185. footnote>. Limbajul accesibil, inteligent manipulat, ca și grija deosebită pentru sufletele ascultătorilor evidențiază dorința lui
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
grupate în jurul simbolului filiației considerat drept realitate. Mai tîrziu, filosofia scolastică se va inspira din aceste soluții vechi, transformîndu-le totodată, cu singurul scop de a găsi în ele justificarea dogmelor. Nu ne putem opri totuși să nu admirăm unele figuri mărețe ale Patristicii și Scolasticii și să nu ne înclinăm în fața înflăcărării lor în dezbaterea consecințelor greșelii inițiale în ceea ce privește simbolul "încarnării", înflăcărare care le-a insuflat curajul tragic de a persevera în greșeală pînă la capăt greșeală inevitabilă pentru ei și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
frugalitatea meselor sale, totală neiubire de arginti și modestia vesmintelor, menționează: „nu m-au atras frumoasele vesminte de mătase, nici n-am fost fermecat de mesele grase, ... mama ticăloasa a poftelor lascive; nu mi a plăcut să locuiesc în case mărețe și strălucitoare (...) aurul și argintul este al altora, al celor cărora le place să fie înconjurați de avuții nenumărate care le aduc puțină desfătare și multă osteneală. Mie-mi place pâinea de orz și drept dulceața sarea, îmi place să
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
străină. Dobândirea independenței de stat nu a fost rezultatul unor împrejurări întâmplătoare, sau al unei conjuncturi politice, nu a reprezentat un dar primit din afară, ci este rodul luptelor purtate timp de veacuri de înaintași, lupte care au culminat cu măreața victorie obținută în 1877 pe câmpul de bătălie împotriva Imperiului Otoman, ce a deschis o eră nouă în dezvoltarea liberă și independentă a țării noastre. Prin cucerirea independenței România devenea un stat suveran, egal în drepturi cu celelalte state independente
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Cervantes: "De sub boneta cu clopoței a bufonilor, pe care o purta pe cap Nebunia cea plină de haz, apărea privirea îngrijorată a Înțelepciunii, care căuta, plină de neliniște, mai binele dorit de toată lumea.190 Totalitatea aventurilor cavalerului, deopotrivă ridicole și mărețe, se impun ca o metaforă a umanității ce luptă să transpună visul paradisiac în realitate, balansând între comic și tragic, împlinire și dezastru, soluții și paradox. În ce ne privește, enunțul emergent care deschide perspectiva câmpului arhetipal donquijotesc aparține tot
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ereticii de toate nuanțele vremii sale: manihei, marcioniți, valentinieni, arieni, anomei și alții; nici pe evrei nu i-a uitat (...) Cu predicile și cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a câștigat sufletele ascultătorilor săi, sufletele tuturor cetățenilor frumoasei și măreței Antiohii<footnote Introducere, în P.S.B., vol. 21, p. 11. footnote> Faima talentului său de predicator și a valorii sale personale a străbătut până departe. Există nenumărate mărturii care vorbesc despre marele impact ce l-au avut predicile lui Ioan asupra
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
ținuturi, chiar dacă uneori nu e prea clar pe unde trec granițele, cine le păzește, cine și cum le poate trece (din ce cauze, în serviciul cui), ce specii sunt fixate filogenetic și care sunt aduse de vânturile "vremurilor lor"98. *** Mărețul Neaoshland, în care se aude graiul vorbit de când mă știu, e zona celei de-a doua specializări (nu am putut alege alta), cu mituri ca "Poetul național" (al cărui tei se află într-un parc, ne departe de lac), "Divinul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
se organizează și trăiește precum embrionul unei ființe nemuritoare...” Astfel putem gîndi că poate aceasta ar fi interpretarea strofei de la finalul poemei „cobori În jos luceafăr blînd/ alunecînd pe o rază”. Fata de Împărat știe că iubirea sa pentru astru măreț nu s-a stins și nu se va stinge niciodată, ea va purta În inimă și-n pîntec această dorință nemuritoare, În pură potențialitate iar nu În act stă marea iubire și fata o știe, ea Îl va „rumega” cum
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
vine ca bună mireasmă,și care include pe cînd, și pe cum. Spunea H. Miller „nu există decît o singură aventură și aceasta este lăuntrică, este aventura spiritului tău, pentru care nu prezintă importanță nici timpul, nici spațiul, nici isprăvile mărețe”. Arheul luceafărului este unul precreștin el nu se află În zodia lui Mercur, ne aflăm În protocreștinism. Acum elementele fundamentale spiritul, pneumatikon, psychikon, mentalul, hylikon, corporalul sunt reunite În altă dimensiune decît vor fi ele În era creștinismului. Aici stă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
străină. Dobândirea independenței de stat nu a fost rezultatul unor împrejurări întâmplătoare, sau al unei conjuncturi politice, nu a reprezentat un dar primit din afară, ci este rodul luptelor purtate timp de veacuri de înaintași, lupte care au culminat cu măreața victorie obținută în 1877 pe câmpul de bătălie împotriva Imperiului Otoman, ce a deschis o eră nouă în dezvoltarea liberă și independentă a țării noastre. Prin cucerirea independenței România devenea un stat suveran, egal în drepturi cu celelalte state independente
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
Character Witness/Un raport la prima mînă despre Zetland, în care personajul principal (Zetland) e urmărit, cu ochi naturalistici, în "creșterea" și "descreșterea" sa ontologică (înzestrat cu virtuți intelectuale de excepție, protagonistul refuză, citind Moby Dick parabola ratării unui ideal măreț -, să mai devină filozof și profesor universitar la Columbia, mulțumindu-se cu o existență mediocră). "Creșterea" și "descreșterea" lui Zetland constituie, în realitate, succesiunile propriilor noastre amăgiri și dezamăgiri existențiale. Asemenea marilor prozatori, Bellow sesizează aici efemeritatea și fragilitatea din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
obiectul său de studiu ascuns în temporalitatea lui distantă ca într-o impenetrabilă fortăreață. De aici "ficționalizarea" istoriei, de aici "de-epistemologizarea" ei, de aici "subiectivitatea" investigațiilor diacronice ș.a.m.d. Idealul fantomei sangvi nare a lui Țepeș este de aceea măreț. El vrea adevărul total în istoriografie, transformarea istoriei însăși pentru istoric într-o realitate continuă, imposibil de falsificat sau fragmentat. El rezolvă, printr-o mușcătură vampirică pe gîtul unui istoric excepțional, toate disperările, toate neputințele filozofilor istoriei, de la Platon pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]