18,914 matches
-
vinovat față de”, ca în fragmentul nostru. ¦ hamartolos: în manuscrisele vechi există alte variante. În loc de hamartolos: kriseos, krimatos („judecată”), kolaseos („osândă”). Luca 12,8-10 „Oricine va mărturisi șcă esteț cu Mine”: exact, „oricine va mărturisi în Mine”. Ebraism cu sensul: „va mărturisi că este cu mine, de partea mea”. La fel și pentru „cu el” de mai jos. τ „împotriva Fiului”: exact, „la adresa Fiului”, dar negativ, cuvânt de hulă. La fel pentru „împotriva Sfântului Duh”. * Fragmentele au ca tematică principală păcatul și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ioan n-a avut o soartă mai favorabilă, dintr-un motiv similar, a patra evanghelie fiind unul dintre textele preferate de gnostici. Evanghelia lui Petru, multă vreme aflată pe listele canonice, a dispărut din ele din cauza interpolărilor docetiste tardive, așa cum mărturisește Serapion, episcop al Antiohiei, la începutul secolului al III-lea. Prin urmare, într-o perioadă când încă nu exista un canon cert al Noului Testament, unele dintre scrierile numite astăzi „apocrife” nu deranjau pe nimeni, ba chiar puteau sta alături de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
măcar să le cunoaștem fragmentar. Nimeni nu ne obligă să citim teologie budistă ori medievală occidentală. Dar merită să ne întrebăm cu toată sinceritatea: nu pierdem oare ceva important ignorând asemenea texte? Un bun prieten, cercetător la Institutul Sources chrétiennes, îmi mărturisea la un moment dat că el nu citește absolut nimic în afara preocupărilor „de specialitate”: patristică, ecdotică, istoria creștinismului antic și atât. Restul e distracție inutilă pentru dânsul. M-am îngrozit, dar, în fața unei asemenea decizii radicale și ferme, orice argument
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din Cartea lui Daniel 7,9): „El va dezlega legăturile celor puternici și va măcina (sic!) dinții celor păcătoși, îi va alunga pe regi de pe tronurile și din împărățiile lor, întrucât aceștia nu-i aduc slavă și laudă și nu mărturisesc de la cine au căpătat împărăția” (XLVI, 4-5). Fiul Omului există dinaintea creaturilor, dar nu se va revela oamenilor decât la sfârșitul zilelor, ca să judece, altfel spus, să-i aleagă pe drepți de păcătoși, pe buni de răi. „Atunci munții vor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acum foarte rapid privind edițiile moderne. Prima ediție a fost publicată în Poliglota Complutensis, apărută la Alcalá începând cu 1514. Cea mai importantă rămâne însă ediția numită sixtină (după numele Papei Sixt Quintul), publicată la Roma în 1587, cu intenția mărturisită de a sluji studierii adâncite a Părinților Bisericii. Ediția sixtină consacră într-un fel codicele Vaticanus. Acesta devine manuscrisul de referință pentru toate edițiile ulterioare, până la cea mai recentă, în curs de realizare la Göttingen. Amintind doar numele lui Homes
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Gheorghe Drăgulin însuși, conform căreia sub numele de Dionisie Areopagitul s-ar ascunde, în realitate, un alt Dionisie, cunoscut de tradiția creștină ca Dionisie „cel Mic” (Exiguus), prietenul lui Cassiodor, marele traducător al Părinților greci în latină 206. Stăniloae mărturisește în răspunsul său că, sufletește, ar fi înclinat către această ipoteză - din patriotism, fiindcă Dionisie cel Mic era născut pe teritoriul actual al României -, însă „dragostea de adevăr” îl obligă să-l situeze pe Dionisie către sfârșitul secolului I d.Hr
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
toți evreii au trădat. Dacă ne simțim solidari cu evreii în a denunța crima organizată nazistă nu înseamnă automat că Iuda nu a trădat. Altfel picăm într-o logică perversă. M.G.: Ai publicat și în România o serie de apocrife. Mărturisesc că nu le-am citit pentru că nu cred că sunt pregătită. Explică-mi, pe scurt, raportul dintre canonice și apocrife. C.B.: Din nou trebuie denunțat un amalgam. Am publicat prima ediție a Evangheliilor apocrife acum zece ani. În acest volum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
expresia „arca lui Noe”; n-am auzit pe nimeni spunând „chivotul lui Noe”. Sună deplasat. Am mai auzit, dar nu foarte des, „corabia lui Noe”. Dar „corabia” este banal. Problema ridicată aici de traducere se află în altă parte și mărturisesc că am avut câteva nopți nedormite din pricina ei. De ce? Pentru că „arcă”, în greacă, este kibotos, strămoșul românescului „chivot”. Tot kibotos este folosit și de traducătorul Exodului pentru a numi „chivotul legământului”. Aceasta este o caracteristică a LXX, de a folosi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
superior mie nu au nevoie de ajutor. Sunt oameni cu multă știință teoretică, dar și practică. Tu nu știi că cel mic din orice familie este cel de care au grijă toți ai casei?” Spre satisfacția ta, am să-ți mărturisesc că doar am vrut să te provoc cu acele <acuzațiiă. Răspunsul tău nu a făcut altceva decât să-mi confirme și credința mea <ascunsăă. Ești un norocos, vecine”. „Norocul s-a strecurat, Încet-Încet, pe urmele muncii mele. Cred că așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-i, cu oarecare părere de rău în glas, că pe el nu-l interesa casa și că nici bani destui ca să i-o plătească așa cum se cuvenea nu avea. E-hei, s-au dus timpurile alea bune, domn Stelică, îi mărturisi cârciumarul cu melancolie. V-aș plăti eu cinstit pentru casă, că Virgil mi-e bun prieten și eu sunt om cu cherestea, dar de unde să mai iau atâția bani?... În săptămânile următoare, directorul școlii veni și el în câteva rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cum se poate să fi plecat copiii așa, fără să spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de apă pe un scăunel și se uită spre tatăl ei. Culae zicea că vrea să se ducă la deadul Vasile de la Gostinari, mărturisi fata pe neașteptate. Așa zicea... Mitică al lui Caloianu tresări și se făcu galben la față, iar Mitra începu din nou să plângă și să bocească. Mălci, ba, îi porunci el cu blândețe, pe bulgărește, nevestei sale. Taci, că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dramatizeze. Așa e, viața asta de soț văduv la bătrânețe nu e ușoară... Am auzit că vrei să vinzi casa de la țară, e adevărat? îl întrebă Ticu. Stelian își drese glasul oarecum stânjenit. Aș vrea eu și nu prea, îi mărturisi el. Și nici vreun cumpărător serios încă nu s-a găsit... Ei, asta se poate rezolva... Dar ce-o să faci după aia?... Vezi, asta e problema!... Nu știu... Rămâne de văzut... Eu am venit pentru Iorgu, care mi-a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Evreul continuă să zâmbească în felul său poznaș. Ei, așa, așa..., încuviință el, mângâindu-și barba, care între timp i se făcuse mai albă și mai lungă. Iorgu zâmbi și el. Nu știam că vă cunoașteți așa de bine, își mărturisi el surpriza, uitându-se mai întâi la ceasornicar, apoi la fratele său. O-ho-ho, și încă cum! spuse Mișu Leibovici cu o anumită mândrie. Noi suntem prieteni de pe vremea lui Adam-Babadam!... Nu-i așa, domnule Teodorescu?... Cilibi Moise ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
împreună cu Iorgu, care-i propusese să rămână la el, până când aveau să se lămurească lucrurile, iar Ticu pleca la el acasă, urmând să revină în ziua următoare. Îmi vine să mă las păgubaș și să nu mai plec nicăieri, îi mărturisi Iorgu fratelui său între patru ochi, după ce intrară într-un mic dormitor de la etaj. Dar mi-e milă de biata Amalia... Stelian găsi câteva vorbe de încurajare pentru fratele său și, după ce rămase singur, se grăbi să se întindă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Că îi tot așteptăm și uite că nu se-ntâmplă nimic!... Când oi muri eu?... Surprins de replica tatălui său, Virgil repetă că americanii aveau să vină, nu era nici o îndoială în privința aceasta, apoi preferă să schimbe subiectul de discuție, mărturisindu-i tatălui său că se cam săturase cu viața de la Brănești și că ar fi vrut să se transfere cu serviciul mai aproape de casă, la raionul Vidra. Stelian îi răspunse că și el se gândise la asta după moartea Elvirei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
comunist, Virgil clătină din cap mirat și neîncrezător, dar maica Agripina îl încredință că înalt prea fericitul i se arătase plin de înțelegere și de adevărată dragoste creștinească, să nu se îndoiască de asta!... Deci, după ce o lăsase să își mărturisească până la capăt oful și pătimirile, patriarhul îl chemase pe unul din sfătuitorii săi, înaltă față bisericească și-acela, cu care stătuse îndelung de vorbă, cumpănind împreună lucrurile, după cuviință și rânduială. Apoi, într-un sfârșit, lămurindu-se ei bine, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
comunist?... se arătă extrem de surprins Stelian de această mărturisire. De ce nu? replică popa liniștit. Orice e posibil în ziua de azi! Chiar și faptul că un preot poate fi membru de partid. E pentru prima dată că aud de așa ceva, mărturisi Stelian. Popa Niță Niculescu își arătă dinții într-un zâmbet forțat: Domnule Stelică, amintiți-vă de Jarpalea... El, care-a fost primar legionar aici în sat și-a fost pe urmă băgat la închisoare de comuniști, știți cu ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ne cunoaștem de undeva?... se interesă fata, când privirile li se încrucișară, și făcu un pas spre el. Victor îi zâmbi și dădu din cap în semn că nu. Apoi, după ce stătu câteva clipe pe gânduri, se hotărî să-i mărturisească: Eu sunt de la matematică... La poezie nu prea mă pricep, dar când l-am auzit pe tipul ăla zicând de Eminescu că e burghez și reacționar, mi-a venit să-l fluier și să-l huiduiesc!... Surprinsă de afirmația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în jos, atentă parcă să nu calce din greșeală pe unde nu trebuia. Victor socoti de datoria lui să întrețină mai departe conversația. Eu am un unchi, Nando, care e acum în Italia..., un om foarte drept și curajos, îi mărturisi el, având grijă să vorbească mai încet. De la el am învățat să mă port ca un om adevărat, nu ca un neisprăvit... O să vă povestesc ce-a făcut, când a venit odată la noi în vizită... A fost ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
N-am de gând să-ți fac reproșuri... Dar îmi fac eu, insistă el. Mă rog, dacă ții neapărat..., zise fata. Victor se așeză pe patul din fața ei și se aplecă spre ea. Știi că, totuși, te-am căutat?... îi mărturisi el, având grijă să vorbească mai încet. Mi-am permis chiar să merg la secretariatul facultății voastre, ca să mă interesez de tine, dându-mă drept fratele tău... Deci tu ai fost "fratele" care m-a căutat!... exclamă Felicia înveselită. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
luându-i mâna dreaptă, vru să i-o sărute. Fata, însă, își retrase repede mâna la spate și-i spuse că nu era nevoie. Victor se îndreptă din șale, dar nu plecă. Mi-a fost dor de tine, Felicia, îi mărturisi cu glas șoptit, ca să nu-l audă decât ea și simți, în acea clipă, intens, toată greutatea și gravitatea acestei declarații, care echivala cu un adevărat legământ Chiar așa, domnule Einstein?... zâmbi fata, amuzată și flatată. Vorbești serios? Serios! întări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
maica Agripina nu avuseseră cum să-și ia rămas bun, dar Virgil îi trimisese o lungă epistolă pe adresa Institutului Teologic din București, ca să-i aducă și ei la cunoștință schimbările intervenite în viața lor. Maica le răspunsese fără zăbavă, mărturisind că se bucura din tot sufletul de bucuria lor și promițând să le facă în curând o vizită la noua lor locuință din Vărăști, unde le ura să aibă parte numai de bucurii și de multă liniște sufletească. 3 În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ți place matematica? o întrebă Victor după un curs, curios să afle și părerea ei. Îmi pare rău, dar nu știu ce ar fi putut să-mi placă, fiindcă, drept să-ți spun, dragă Einstein, eu una n-am priceput nimic! îi mărturisi fata cu o franchețe dezarmantă. La matematica pe care o știu eu nu prea îmi permit nici o părere... De fapt, trebuie să-ți spun că în școală eu cu matematica m-am avut precum câinele cu pisica!... Vacs!... exclamă Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu știu dacă am să-i pot ierta vreodată!... Eu cred că pe lumea asta există lucruri care nu se pot uita și nu se pot ierta, zică unii ce-or vrea să zică!... nu se putu ea reține să mărturisească. Se făcu o lungă tăcere, întreruptă doar de foșnetul vântului printre crengile sălciilor plângătoare și de niște țipete vesele și nepăsătoare, însoțite de hohote de râs, care răzbăteau de undeva, de jos, de pe malul lacului. Apoi Felicia își reluă spovedania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
glasul gâtuit de emoție, și îmi pare foarte rău de cele întâmplate... N-aveai de unde să știi... Am vrut de mai multe ori să-ți spun adevărul, dar mi-a fost teamă... De cine?! exclamă el mirat. De tine, îi mărturisi fata. De mine?! Da, de tine, dragul meu Einstein, chiar de tine, întări Felicia. Dacă ai fi trecut și tu prin tot ce-am trecut eu, te-ai fi ferit și de umbra ta... Știi tu ce visez eu, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]