3,109 matches
-
nordică a țării, ce atinge altitudinea maximă de 1.957 m. în Vârful Farcău) se află în partea nordică a Orientalilor, învecinându-se la est cu Obcinele Bucovinei, la sud cu Munții Rodnei și Depresiunea Maramureșului, iar la nord cu Masivul Rakhiv, din țara vecină, Ucraina. Parcul natural a fost declarat arie protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în "Monitorul Oficial" al României, nr. 38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie naturală
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
complex de vestigii ale unor construcții rupestre cu funcții dominante cultice și de refugiu, a căror origine coboară uneori până în preistorie, situate în zona arcului sud-estic al Carpaților în principal în zona "Culmii Ivănețu", dar și pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu", precum și în zona adiacentă din Subcarpații de Curbură ("Dealurilor Botanului") pe un areal cu o lungime de peste 80 km. Cea mai mare densitate se întâlnește în împrejurimile comunelor Bozioru, Colți, Cozieni și Brăești, iar în număr mai mic pe
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
a fost facilitată de caracterul friabil al gresiei de Kliwa, aflată în areal. Arealul Cozieni - Pănătău aparține "dealurilor Botanului" și, dintre acestea, "dealurilor Muscelului" (dintre văile Sibiciu și Bălăneasa). iar peșterile de lângă Nehoiu se află fie pe dreapta Buzăului în "Masivul Siriu" fie pe stânga acestuia ("pintenul Ivănețu"). Între valea Buzăului și valea inferioară a râului Siret a existat o uniune de triburi getice. În epoca romană când a început pătrunderea creștinismului la stânga Dunării prin intermediul legiunilor romane, zona Buzăului a reprezentat
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
Are Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată din altar, naos, pronaos săpate în piatră și pridvorul de lemn, conținea și 7 chilii rupestre () amenajate în același masiv stâncos ("Culmea Martiriei"), pe două nivele. Bisericuța are astăzi un turn-clopotniță, iar parohia a amenajat o curte și un cimitir. Hramul său este "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul" Unele dintre peșterile cu rol domestic sunt avariate parțial din cauza seismelor care
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
de razele solare (sau de către oameni dacă flacăra se stinge). Se află pe versantul vestic a culmii Breazău, aflat pe stânga văii Slănicului la NNE de satul Terca (Comună Lopătari) Este o stâncă aflată pe versantul estic al Culmii Războiului (Masivul Ivănețu), în arealul limitrof satului Ploștina din comuna Lopătari, pe dreapta Slănicului. Plaiul și Culmea Războiului - aflate în prelungirea vârfului Ivănețu spre nord-est, oferă frumoase puncte de belvedere asupra masivelor Penteleu și Podu Calului Vârful Ivănețu - este cel mai înalt
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Este o stâncă aflată pe versantul estic al Culmii Războiului (Masivul Ivănețu), în arealul limitrof satului Ploștina din comuna Lopătari, pe dreapta Slănicului. Plaiul și Culmea Războiului - aflate în prelungirea vârfului Ivănețu spre nord-est, oferă frumoase puncte de belvedere asupra masivelor Penteleu și Podu Calului Vârful Ivănețu - este cel mai înalt vârf al masivului. Lacul Mocearu este situat în arealul administrativ al comunei Chiliile, la sud‐vest de Lopătari. Este înconjurat de pădure, fiind limitrof satului Plaiul Nucului. Accesul se realizează
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
arealul limitrof satului Ploștina din comuna Lopătari, pe dreapta Slănicului. Plaiul și Culmea Războiului - aflate în prelungirea vârfului Ivănețu spre nord-est, oferă frumoase puncte de belvedere asupra masivelor Penteleu și Podu Calului Vârful Ivănețu - este cel mai înalt vârf al masivului. Lacul Mocearu este situat în arealul administrativ al comunei Chiliile, la sud‐vest de Lopătari. Este înconjurat de pădure, fiind limitrof satului Plaiul Nucului. Accesul se realizează printr-o derivație cu statut de drum comunal, din DJ203K de pe porțiunea Lopătari
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Intrarea Maicii Domnului în Biserică din satul Ciuta - comună Măgura Culmea Ciolanu: Mănăstirea Ciolanu, Schitul Cetățuia, Tabăra de sculptură Măgura, Biserica de la Buda-Crăciunești, Municipiul Buzău și împrejurimile: Dealul cu Lilieci - Cernătești, Pădurea Spătaru, Stațiunea Sărată Monteoru, Dealul Istrița Munții Buzăului: Masivele Penteleu, Podu Calului și Siriu
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Nouă, Muncăceasca Vest, Trâmpoiele - valea Pâraieleor, Voia - Măcriș etc. Câteva descoperiri le-a făcut și în colaborare cu alți specialiști, cum ar fi mineralizația plumbo - zinciferă Măgura Țebii (1974); mineralizația cu molibden de pe valea Marianda -Moldova Nouă (1971); mai multe masive de sare din Vrancea, dintre care cel de la nord de Rotilești - valea Șușiței conține rezerve uriașe de sare pură (1972). În perioada 1962 - 1970 a demonstrat existența unor structuri subvulcanice neogene necunoscute în sectoarele dealul Boteș - valea Izbicioara, Bucium Rodu
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]
-
află și "Situl arheologic Alburnus Maior -Roșia Montană", declarat în prezent Monument istoric, înscris în Lista monumentelor istorice din județul Alba cu cod LMI: AB-I-s-A-00065, constituit din Așezarea romană de la Alburnus Maior, Zona Orlea; Exploatarea minieră romană de la Alburnus Maior, Masivul Orlea; Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni; Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni; Galeria "Cătălina Monulești" din zona protejată a centrului istoric al localității). După pensionare, Justin Andrei și-a canalizat eforturile luptei împotriva companiei Roșia Montană Gold
Justin Andrei () [Corola-website/Science/326175_a_327504]
-
inginer în secția de prospecțiuni a Institutului Geologic al României, unde a desfășurat o muncă de pionierat în geofizica românească de prospecțiune. Împreună cu Iulian P. Gavăt, a fost autorul primei lucrări românești de prospecțiune gravimetrică, executată în anul 1928 pe masivul de sare din zona Călinești, comuna Florești, județul Prahova. Prof. Ing. a participat, în 1933, la o „masă rotundă” organizată de societatea minieră „Concordia”, ce a avut loc la Roșia Montană, pentru a se analiza oportunitatea exploatării în carieră a
Toma Petre Ghițulescu () [Corola-website/Science/326171_a_327500]
-
embrion de 25-26 zile), în partea sa dorsală, proeminența mandibulară apare îndoită formând mugurele sau procesul maxilar. În acest stadiu de dezvoltare, procesul frontal este un apendice cranial al arcului mandibular și este delimitat printr-un șanț slab marcat de masivul frontal al capului. Între proeminența frontală și proeminența primului arc branhial se delimitează o cavitate numită stomodeum, sau gura primitivă a embrionului. Stomodeumul este separat de intestinul primitiv prin membrana orofaringiană. Mezenchimul arcului I este alimentat de capilare de nutriție
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
Brașov, Timiș și Bihor. Primul concurs din București, organizat în Pădurea Pusnicul în anul 1949, de Ioja Ion, Bucurescu Cristian, ambii muncitori la IOR, urmat de primul concurs de Noapte organizat de bucureșteni la 18 octombrie 1951, la Sinaia în Masivul Gârbova; Anul 1950 - primul concurs de Orientare, organizat la Timișoara (organizator Oscar Kepecs) și concursuri organizate de clujeni, cu schițe de hărți și instrucțiuni de parcurs, sub formă de text, care se dădeau în plic la începutul sau pe parcursul concursului
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]
-
a furnizat din păcate descoperiri spectaculare aparținând dacilor. Aceasta nu înseamnă însă că ar lipsi urmele dacice în zonă. Din această epocă s-a perpetuat toponimul dacic al localității: Potaissa. În epoca preromană s-a extras sare din cele 2 masive de la Potaissa (Durgău și Băile Sărate), pentru necesități de consum local. În anul 106 la încheierea celor 2 războaie dintre Traian și Decebal, Dacia a fost cucerită de către Imperiul Roman devenind Provincie romană. Anul 106 a însemnat pentru Potaissa, debutul
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
cetate, de dimensiuni mai reduse, cu rol de control al accesului spre minele de aur din Munții Apuseni. Cetatea a fost distrusă cu ocazia invaziei tătarilor din anul 1241, ulterior nemaifiind refăcută. În epoca romană exploatarea sării din cele 2 masive de la Potaissa s-a intensificat, sarea fiind transportată și în alte părți. Spre mijlocul secolului al III-lea provincia romană Dacia trece prin momente dificile, fiind atacată între anii 245-248 de carpi si in anul 267 de Goți. Se pare
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
militanți. Implantarea ei a fost puternică în nord și nord-est, în Ile-de-France, Aquitania, sud-vest și în Provence-ul de est, slabă în Bocage-ul normand, în Bretania interioară, în Vendée-ul de Vest, în Vosgi, Alsacia, Champagne, Berry, Bourbonnais și o parte din Masivul Central. În fiecare comună trebuia, conform unei instrucțiuni a Comitetului de Salvare Publică, să existe „o societate care să reîncălzească spiritul public, să protejeze poporul și să-i supravegheze pe cei care i-ar putea face rău”. Atribuțiile acestor filiale
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
și evacuarea celor accidentați în Carpații României . Documentele premergătoare celui de al doilea Război Mondial consemnează organizarea și o serie de acțiuni sporadice de salvare/recuperare determinate de circumstanțe , astfel: La începutul anilor 60 turismul montan cunoaște o puternică dezvoltare. Masivele Bucegi, Făgăraș și Piatră Craiului sunt tot mai mult căutate de turiști români și străini, făcând imperios necesară înființarea unor formații de salvare montană. Montaniarzi înflăcărați precum Toma Boerescu, Alexandru Florcioiu, Emil Fomino, dr. Ioan Giurculescu, dr. Ludovic Györffy, dr.
Salvamont () [Corola-website/Science/329823_a_331152]
-
S. Altitudinea maximă este atinsă în Dealul Lărguța, 301 m. Sunt prezente procesele de alunecare și cele de eroziune care au determinat răspândirea largă a hârtoapelor. Pădurile (stejar, carpen, arțar, etc.) constituie aproximativ 30 - 40% din suprafața per ansamblu a masivului.
Colinele Tigheciului () [Corola-website/Science/329863_a_331192]
-
oferă condiții favorabile pentru a fi cunoscut. Munții Tatra găzduiesc o mare diversitate de floră (arbori, arbuști, ierburi, licheni, mușchi, ciuperci) și fauna (mamifere, păsări, insecte, reptile, amfibieni, pești) specifică Munților Carpați, cel mai mare lanț muntos din Europa Centrală. Masivul este acoperit de codri bătrâni până la 1600 m (de fag și brad între 700 și 1250 m, de molid până la 1500-1600 m) și de pășuni hrănitoare între 1800 și 2300 m. Mai sus de 2500 m se află domeniul smocurilor
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
cu raionul Balta în nord, raionul Liubașivka în est și cu raioanele Șiriaeve și Frunzivka în sud. Este situat în podișul Podoliei, din care cauză relieful raionului este unul deluros. Spre deosebire de majoritatea teritoriului regiunii Odesa, raionul Ocna Roșie are importante masive forestiere. Clima temperat-continentală este specifică raionului cu o temperatură medie a lunii ianuarie de -4.2 °C, a lunii iulie +20.3 °C, temperatura medie anuală +8.3 °C. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației raionului Ananiev era vorbitoare de
Raionul Ananiev () [Corola-website/Science/328152_a_329481]
-
a lungul râuluiFortore, și a cucerit Bovino și Dragonara. Cucerirea regiunii Molise este ascunsă în obscuritate. Orașul principal al provinciei, Boiano, ar fi putut fi cucerit în anul anterior bătăliei de la Civitate, poate sub conducerea lui Robert Guiscard, care încercuise masivul Matese. Comitatul de Boiano a fost acordat lui Rudolf de Moulins. Nepotul acestuia, Ugo, l-a extins către răsărit, ocupând Toro și San Giovanni in Galdo, dar și către apus, unde a anexat comitatele capuane de Venafro, Pietrabbondante (1105) și
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
și are o înălțime de 540 m deasupra nivelului mării. El este numit după călugării benedictini de la Abația Sf. Petru de la poalele versantului nord al muntelui. formează peisajul istoric al orașului Salzburg cu versantul său lung constând din conglomerate ("Nagelfluh"). Masivul este un râu solidificat din piatră spartă, depusă ca într-o deltă în marea interglaciară (Mindel-Riss), care nu au fost îndepărtate ulterior de către ghețarii protejați din calcarul muntelui adiacent Festungsberg și așa au rămas. Apa ce curge prin munte produce
Mönchsberg () [Corola-website/Science/328312_a_329641]
-
fenicieni în nordul Africii Astăzi ruinele Uticăi se află în Tunisia, dar nu se regăsesc pe malul mării, ci la o distanță de țărm, deoarece datorită defrișărilor și a agriculturii de pe malurile râului Medjerda, au avut loc fenomene de eroziune masive care au condus la înaintarea gurii de vărsare mult în mare. Numele „” provine din limba feniciană "ˁattiq" (identic cu cuvântul arab عُتَيقة sau ebraic עתיק) însemnând „vechiul [oraș]”, în contrast cu denumirea de „Cartagina”, care înseamnă „orașul nou
Utica () [Corola-website/Science/327517_a_328846]
-
Crenides proveneau din Atena și din regiunile controlate de ea. Întemeierea noii colonii a reprezentat materializarea unui vis de secole al thasienilor. Ea era situată în interiorul teritoriului controlat de traci, în spatele șirului de munți de pe coastă, pe câmpia fertilă dintre masivele Pangeu și Orbelos (Lekanis). Regiunea era bogată în produse agricole, lemn necesar construcțiilor navale și mai ales zăcăminte de aur și argint. Străjuită de munți, pe de o parte și de o mlaștină, de cealaltă parte, cetatea era așezată pe
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
mare vornic) și Gavriil (hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a delimita moșia Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău. Ulterior, marele paharnic Gheorghe Coci a donat și alte moșii cumpărate în această zonă. Vasile Lupu a întărit mănăstirii toate aceste moșii printr-un act din 24 august 1646, acel privilegiu. La jumătatea secolului al XVII-lea familia Cantacuzino
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]