5,936 matches
-
putem lăsa să fim călăuziți de la sfințenia dorită spre sărăcia dăruită». UN SECOL DE RODIRE: SĂMÂNȚA LUI CHARLES DE FOUCAULD Peregrinarea pe care o experimentăm în acest timp la Bisericii, sub călăuzirea și, îndeosebi, prin exemplul papei Francisc, este rodul matur al acelei primăveri a Bisericii care a fost Conciliul al II-lea din Vatican. O primăvară pregătită demult de atâtea peregrinări personale profetice, printre care se evidențiază și aceea a fratelui Charles - cu numele monahal de fratele Marie-Albétic - care a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
șoaptăbătrînul, frecîndu-și mâinile, cu un râs prostesc. - Da, da, da! adăugă Pascalopol, părând a căuta în memorie și, cu un zâmbet grațios, care îi descoperi o dantură bine reparată, abandonă ușor mâna tânărului. Otilia opri pe Felix în fața femeii mai mature. Era o doamnă cam de aceeași vârstă cu Pascalopol, însă cu părul negru pieptănat bine într-o coafură japoneză. Fața îi era gălbicioasă, gura cu buzele subțiri, acre, nasul încovoiat și acut, obrajii brăzdați de câteva cute mari, acuzând o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
număr de mici perle, ca un miez de floare între corole, și apoi elegant strâns în câteva foi de aur. Pascalopol îl scoase cu o grabă extraordinară și-l întinse Otiliei, rugînd-o cu toată afecțiunea teatrală pe care un om matur e în stare s-o pună în glas: - Te rog să-l iei! Otilia îl așeză pe inelarul mâinii drepte și, ridicîndu-și brațul subțire în dreptul lămpii, zise exaltată: - E superb! Apoi trecu lângă bătrân, sub ochii căruia îl puse îmbră-țișîndu-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o să vă împrieteniți. Titi Tulea părea și era într-adevăr mai în vârstă decât Felix, cu câțiva ani. O ușoară mustață și bărbia despicată în două, în care câteva tuleie mai lungi schițau barbișonul lui Simion, îi dădeau un aer matur, care făcea din uniforma școlară un adevărat veșmânt militar. Era un tânăr blând și cu înfățișare modestă, care plăcu numaidecât lui Felix, gata să pună la îndoială temeinicia judecății Otiliei. Titi, foarte respectuos față de Felix, cu toată deosebirea de vârstă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de origine germană. Fata, care da pretext sărbătorii, nu era de față. Fusese culcată de mult. Mai participau câteva figuri necunoscute, un frate al lui Iorgu, un ofițer cu râs încîntat, ostentativ optimist, o soră a doamnei Iorgu, doi bărbați maturi, corect îmbrăcați, dar cu aere de flăcăi bătrâni. Unul se prezentase ca maestru caligraf, și Iorgu comunicase asistenței că arta musafirului G. Călinescu constă în a face inscripții, afișe, liste de mâncare, în felurite caractere. Situația lui Felix fu din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bună seamă că atunci când se căsătorise cu Olimpia fusese emoționat. Încercase în mândria lăuntrică de-a face un gest necugetat, romantic, în dauna intereselor lui. Nu mersese până la căsătorie, fiindcă, își zisese că, după atâta sacrificiu, se cădea să judece matur și să apere existența "fiului său și a mamei fiului său". A urmat ceea ce știm. Când vorbea de dragoste, de căsnicie, Stănică era totdeauna emoționat exterior. În fundul sufletului, simțea o inexplicabilă plictiseală, o vină imensă, nedeterminată. La drept vorbind, gestul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aplecîndu-se asupra patului și sprijinindu-se cu mâinile de umerii fetelor, examină cu atenție un cadru, până ce descoperi ceea ce căuta. - Uite, Lili, zise, ăla sunt eu! Și arătă un băiețaș cu pantaloni scurți, trecând de genunchi, cu surtuc de om matur, cu părul lins, despărțit printr-o cărare laterală, însă cu capetele inegale, parcă smulse. Părea un băiat timid, curățel. - Erai drăguț, unchiule! zise fata. - He-hei, se mândri Stănică, eu am fost ceva în viața mea! Peretele dimpotriva ferestrei era acoperit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
covor, cu capul în poalele ei. - Felix, uită-te la mine, ce-ai făcut în lipsa mea? Și fata,apucîndu-l de bărbie, îi ridică în sus capul. Felix își reînfundă obrazul în poalele ei. Era copleșit de emoție, dar devenit mai matur acum, mai capabil de a-și analiza sentimentele, se sculă și făcu recapitularea liniștit: - Otilia, ce eram să fac? Te-am așteptat. Eu am crezut că tu mă iubești, am avut încredere în tine, și de aceea când ai plecat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
meditație, Felix întoarse cheia în broască și zise hotărît: - N-are nimic decât cutia asta cu bani mărunți. Încolo, totcutii de chibrituri. - De la tutungerie, desigur, observă Stănică, aparent convins, îți spun eu că are tutungerie, pe numele altuia. Felix, devenit matur prin experiență, găsise că era și rușinos, și primejdios ca altcineva să știe cât venit are el și cum îl fura bătrânul. În curând avea să fie major și avea să scape de toate mizeriile astea. Cu astfel de venit
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
familie, să aibă copii în care să retrăiești, care să-ți ducă mai departe numele. Dumnezeu mă pedepsește, mă osândește la sterilitate sau poate îmi deschide ochii și-mi zice: "Stănică, fii brav, nu te lăsa răpus de sentimentalisme, gândește matur." O să mă gândesc până am s-o fac într-un fel. Stănică întreținea pe bătrân într-o continuă teroare, împărtășindu-i decesuri: - Moș Costache, nu știi una? Colonelul, colonelul Constantinescu, cel din sus de lângă Arionoaei, de la care ai cerut burghiul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Eseu despre romanul românesc, vol. 1, Editura Minerva, București, 1980, p. 263-264. În Melancolia lui Dürer, celebra gravură, G. Călinescu remarcă "privirea indirectă" (și "noroasă"), pe care o denunță în propria-i adolescență formativă și căreia îi opune dubiile meditației mature, dar tot prin acea privire a Melancoliei, metamorfozată. E aici un joc de ipostaze și contradicții scump nu numai poetului din G. Călinescu. Oricum, privirea indirectă, piezișă, ca atitudine lirică, e o idee profundă și plină de semnificații. Mai cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică Rațiu, ginerele Aglaiei Tulea, e arivistul intrepid, decis să se îmbogățească printr-o lovitură (smulge banii lui Costache, pricinuindu-i astfel un atac de apoplexie). Felix e tânărul îndrăgostit labil, ezitând să ia o decizie fermă, Leonida Pascalopol, bărbatul matur, generos și altruist, în stare să înțeleagă capriciile unei femei (se va căsători cu Otilia, spre a-i acorda apoi libertatea), Simion Tulea, soțul subordonat de soție, alienat din rosturile lui, Titi, fiul său, un apatic rămas prea mult sub
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unicizează strania dragoste pentru Otilia, despre care spune: "...n-am prea stat ca să disting, ce e patern și ce e viril în dragostea mea". Otilia e mai mult un simbol al feminității decât un personaj. Eterică, sensibilă, capricioasă, este totuși matură, având un mod filozofic de a-i privi pe oameni și de a observa viața, societatea. Și ea, și Felix sunt martorii răutății și ai lăcomiei umane. Romanul lui Călinescu are și accente romantice. Prozatorul descrie cu multă sensibilitate Bărăganul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ordine, să-i dai alt curs sau, în sfârșit, s-o născocești. Reformatorii au ales căile prime; ultima e soluția extremă a unei extreme singurătăți. Frica de moarte este un fruct bolnăvicios al zorilor suferinței. Pe măsură ce durerile devin grave și mature, îndepărtîndu-ne de viață - aceasta se fixează fatal în centrul perspectivei, încît nimic nu ne desparte mai mult de moarte ca vecinătatea ei. Iată de ce, pentru omul separat de imediat prin infinit, speranțe nu mai pot renaște decât la marginea prăpastiei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în limita noastră, la orizontul nostru. Când fiecare va respira la marginea lui, istoria s-a încheiat. Și asta-i adevărata istorie. Suspendarea devenirii în absolutul conștiinței. În sufletul omului nu va mai avea loc nici o credință. Vom fi prea maturi pentru idealuri. Atâta vreme cât ne mai agățăm de deznădejdi și de iluzii, sîntem iremediabil oameni. Aproape nici unul n-am reușit să stăm drepți în fața lumii și a nimicului. Sîntem oameni, infinit oameni: căci nu simțim încă nevoia de suferință? A fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lor. Două popoare mesianice nu pot trăi în pace. Neservind același sens în lume, dar luptând cu o intensitate și cu un dramatism egal pentru ideea (în fond pentru destinul) lor, conflictul se agravează cu cât acea "idee" este mai matură în substanța acelui popor. De la profeții evrei până la Dostoievski (ultimul mare vizionar mesianic), știm că fiecare neam ce-și deschide cale în istorie luptă pentru o idee a lui și pentru o formulă de salvare, pe care o crede universală
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânt oamni care iau cunoștință de ei înșiși, care ating un nivel de autoconștiință târziu, în maturitate, tot astfel sânt neamuri care se descopăr lor înseși după ce biologic au consumat o mare parte din existență. România este o țară biologic matură, ea nu-și poate permite să trăiască, pe planurile spiritului, în formele naive ale acestuia. Spiritual, românii n-au fost niciodată copii și nu vor putea fi niciodată. Întâiul nostru pas istoric trebuie să coincidă cu o afirmație de maturitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pulsația lor de viață este o dovadă continuă de bătrânețe. Politicește, China n-a fost niciodată o mare realitate; de aceea, a uitat să moară. De mii de ani, trăiește în floarea bătrâneții. Ea s-a născut într-o oboseală matură. Națiunile cu mare destin politic se epuizează repede. Este ca și cum vitalitatea lor, imprimând o dată forme noi de viață, n-ar mai avea nici un rost de ființare. Dacă evreii au supraviețuit popoarelor din Antichitate și vor supraviețui, desigur, și celor moderne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe tabla întinsă* a lumei înaintea ochilor uimiți și a inimei înfrînte. Revoluțiunea pătrunsese-n munți. La noi, cari eram mai în poalele munților, veneau honvezii ca să recruteze oameni tineri, însă aceștia o apucase de mult la Iancu. Oamenii mai maturi așteptau ca eu să mă fac pribunul (tribunul ) lor, însă eu, în starea în care eram, am fost nesimțitor și impasibil pentru aceste cauze mari. Cu toate astea satul era adeseori vizitat de cătră tribunii lui Iancu, adesea cete întregi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai plăcut, de acela de - a-ți recapitula viața scurtă or lungă, i cu durerile și bucuriile trecute, cari amândouă sunt pentru inima omenească de o iernatecă voluptate. Și, în fiecare din aceste tablouri, îți vezi capul, ici tânăr, colo matur, colo bătrân, mai mulți oameni și totuși unul și - același. Dar el nu vedea numai capul lui, ci încă unul, acela al unei copile. Doi ochi mari căprii se uitau cu timida și rușinoasa lor blândețe la el și gâtul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu schimbările care se produc în viața întreprinderilor, ținând cont și de sarcinile pe care le impune progresul social și economic. Astăzi, știința și practica managementului au cunoscut și continuă să cunoască cele mai intense preocupări în vederea elaborării unui model matur de management al proiectelor, în vederea furnizării tuturor instrumentelor necesare transformării organizațiilor în organizații orientate pe proiecte și corelarea acestui domeniu cu noua economie, economia bazată pe cunoștințe. Răspunsul l-a reprezentat Managementul Ciclului Proiectelor (MCP)<footnote În 1992, Comisia Europeană
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
distinge trei mari etape în dezvoltarea mercantilismului: mercantilismul timpuriu sau sistemul monetar (sec. XV XVI) avea în vedere creșterea cantității de bani și metal prețios a țării, indiferent de mijloace (de la taxarea negustorilor străini, până la cotropirea celor două Americi); mercantilismul matur (sec. XVII), depășind teoria cantitativă a banilor, pune accent pe doctrina productivă, potrivit căreia o țară este cu atât mai bogată cu cât produce mai mult, agricultura având cel mai important rol; mercantilismul târziu (sec. XVIII) este caracteristic Angliei și
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
Cumpărăturile pe care le facem și pe care le credeam libere de orice influență sunt mai mult sau mai puțin condiționate de categoria socială căreia îi aparținem, sau, mai degrabă, de cea căreia ne-ar plăcea să-i aparținem [...]. Oamenii maturi, ca și copiii sunt mai sensibili în general la ceea ce nu au, decât la ceea ce au. Ei nu fac comparații în raport cu părinții lor, care aveau doar o treime din ceea ce au ei în prezent, ci cu vecinii lor cu o
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
Cumpărăturile pe care le facem și pe care le credeam libere de orice influență sunt mai mult sau mai puțin condiționate de categoria socială căreia îi aparținem, sau, mai degrabă, de cea căreia ne-ar plăcea să-i aparținem [...]. Oamenii maturi, ca și copiii sunt mai sensibili în general la ceea ce nu au, decât la ceea ce au. Ei nu fac comparații în raport cu părinții lor, care aveau doar o treime din ceea ce au ei în prezent, ci cu vecinii lor cu o
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
și a făcut posibile noțiunile moderne de autonomie și mobilitate, dar și pe aceea a libertății ca independență personală și încredere în sine. Instituționalizarea proprietății private este considerată drept una dintre contribuțiile cele mai importante ale Europei. Fără un regim matur și bine reglementat al proprietății private nu ar putea să existe capitalismul de piață, iar statul-națiune nu ar fi supraviețuit. Chiar expresiile „piață modernă” și „statnațiune” sunt legate indisolubil de regimul proprietății private. Rolul pieței este să permită schimbul liber
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]