3,308 matches
-
presei, mă voi mulțumi, pentru început, cu două istorii pe care le-am trăit personal în Franța. Prima privește presa televizuală, a doua pe cea scrisă. În ianuarie 1996, ca în toate lunile ianuarie de la începutul anilor 1990 încoace, puseul mediatic legat de violența în școală este puternic. Greve repetate legate explicit de violență agită lumea școlară. Suntem în ajunul anunțării de către François Bayrou, ministrul educației, a planului său anti-violență. După ce realizasem și publicasem prima noastră anchetă despre victimizare și climatul
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la nimic! Sau să încerc să reacționez altfel? Ceea ce și încerc să fac, începându-mi intervenția cu "nu sunt niște sălbatici"... Dar nu asta e important aici, importantă e regizarea detaliului manipulator în care eu sunt un pion al farsei mediatice, lumea mă vede și crede că sunt la Bordeaux, deși sunt în camera de alături, la Paris. E atât de credibil, încât ministrul, ieșind de la dezbatere și înțelegând manipularea, va rosti aceste cuvinte de uimire: "Ia te uită, erați aici
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
trăiește ultimele zile, iar asta explică "sporirea violenței". Discursul acesta despre decădere este în aceeași măsură o reflectare a opiniei publice și o manipulare a acesteia. Este unul dintre lucrurile cele mai acceptate din lume. Dar nu doar în plan mediatic sau electoral poate fi profitabilă violența din școli. Ea poate fi, în sensul cel mai zornăitor și mai greu, o excelentă afacere. O poveste rentabilă Această istorie senzațională care este violența în școală nu este numai o afacere rentabilă în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și economică a insecurității, pentru a face apel la responsabilitatea individuală a locuitorilor din zonele "necivilizate", cărora le-ar reveni de acum exercitarea unui control social strâns" (id., p. 23), susținând o toleranță zero precoce. Cercetătorii respectivi ar urma valul mediatic, contribuind la justificarea acestor manipulări ale opiniei publice. Critica e aspră, dar nu lipsită de temei. Într-adevăr, așa cum am văzut, tema violenței școlare s-a impus în mare parte prin intermediul unor campanii mediatice exagerate în majoritatea țărilor europene. Așa
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
precoce. Cercetătorii respectivi ar urma valul mediatic, contribuind la justificarea acestor manipulări ale opiniei publice. Critica e aspră, dar nu lipsită de temei. Într-adevăr, așa cum am văzut, tema violenței școlare s-a impus în mare parte prin intermediul unor campanii mediatice exagerate în majoritatea țărilor europene. Așa au stat lucrurile în Germania, unde reunificarea accentuase tensiunile xenofobe (Krämer, 1998), și știm că în Suedia (Lindström și Campart, 1998) sau în Spania (Moreno, 1998), de exemplu, tensiunea mediatică n-a fost mai
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
parte prin intermediul unor campanii mediatice exagerate în majoritatea țărilor europene. Așa au stat lucrurile în Germania, unde reunificarea accentuase tensiunile xenofobe (Krämer, 1998), și știm că în Suedia (Lindström și Campart, 1998) sau în Spania (Moreno, 1998), de exemplu, tensiunea mediatică n-a fost mai atenuată. Cât despre programele de cercetare și acțiune, ele au fost de foarte multe ori promovate în mod direct de puterile publice. În Franța, oferta lansată împreună de Ministerul Educației Naționale și Ministerul de Interne a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
jocul presei", dar nici de a se închide într-o atitudine la urma urmei disprețuitoare față de public. Subiectul violenței în școală dă, paradoxal, o șansă cercetătorilor, dacă o fac în mod prudent, să contribuie la aducerea rațiunii într-o dezbatere mediatică plină de capcane. În privința acestui subiect, problema punerii în scenă e că media și conferințele publice îi solicită mai degrabă prea mult pe cercetători. În fine, cel de-al cincilea orizont este cel al ideilor și conceptelor care permit unirea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
raționale este cea mai capabilă să străpungă ideologiile și să ilumineze acțiunea, dar fără să așteptăm, printr-o iluzie rațională, miracole. Concluzie: pledoarie pentru o navigare rațională Violența în școală este un subiect foarte sensibil și provoacă reacții în plan mediatic. Putem să strâmbăm din nas și să ne întoarcem ochii de la acest subiect "murdar". Putem, de asemenea, să credem că oamenii care se ocupă de asta sunt fie niște hippies care, într-o lume barbară, continuă să viseze floricele și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
se ocupă de asta sunt fie niște hippies care, într-o lume barbară, continuă să viseze floricele și non-violență, fie niște cumpliți profitori reacționari care se folosesc de subiect pentru a-și asigura un loc mai bun în câmpurile științifice, mediatice sau politice. Acest lucru este uneori adevărat, ba chiar ar trebui să scriu că adesea, iar în capitolul de față am dat câteva exemple. Două piedici majore trebuie evitate. Prima este fascinația morbidă pentru sângele din curtea școlii, o perspectivă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
administrativ obligatoriu al faptelor de violență, cu ajutorul unui program informatic specializat, Signa, care va face în continuare obiectul unor expuneri importante pentru analiza noastră. Recensământul oficial al faptelor de violență din școli a fost inițiat de câteva țări în urma presiunilor mediatice, sindicale sau politice. Odată realizat acest recensământ, el nu a dat loc, în general, unei continuări regulate. Este cazul Angliei, cu rapoartele Elton (1989) și Gill și Hearnshaw (1996), deși lucrurile par acolo pe cale de evoluție. La fel s-a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mai recentă cu privire la acest subiect, a precedat cu mult colectarea datelor. Totuși, în Israel, ca în multe alte țări, câteva fapte diverse implicând prezența armelor albe în școlile israeliene 12 alertează opinia publică, iar aceste evenimente coincid "cu o acoperire mediatică internațională fără precedent a iruperii acelor school shootings din Statele Unite și Europa". Numai pornind de la aceste evenimente devine subiectul o prioritate pentru Ministerul Educației și sunt alocate fonduri publice pentru realizarea unei numărători naționale, ai cărei creatori sunt pe deplin
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
creștere a acestei violențe (ba chiar se produce o diminuare a ei), dar o mutație a raportării contemporane la violență face ca aceasta să fie suportată mai greu; • e vorba de o fantasmă a nesiguranței, de o manipulare politică și mediatică. Cum să te hotărăști între aceste trei căi dacă nu dispui de baze de date repetate în timp? Or, trebuie subliniat o dată în plus, cu excepția rapoartelor foarte incomplete și vechi pe care le-am pomenit, asemenea date nu existau în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
modului în care cineva poate fi victimă a violenței în școală și, prin asta, de un mod de a concepe lupta împotriva fenomenului, nu simplist, pe termen scurt, ci pe termen lung, prin prevenire și disuasiune zilnică. Departe de clișeele mediatice, vom încerca să ne ocupăm aici de violența cotidiană, o violență mai banală și care nu e numaidecât infracțională, ceea ce nu înseamnă că e suportabilă. Definirea violenței Imensul decalaj dovedit între statisticile administrative și celelalte moduri de contabilizare a "violenței
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ar fi subminat autoritatea dascălului. Acest curent de gândire e coerent și nu-i nici pe departe marginal. E organizat în rețea, are propria presă și relații politice. Printre acestea din urmă figurează Luc Ferry, fost ministru al învățământului, filosof mediatic, prieten și coleg cu Comte- Sponville, alături de care a semnat, de altfel, o carte (Ferry și Comte-Sponville, 1999). Cum analiza Luc Ferry violența în școală și cauzele ei când era ministru? Aflăm dintr-un discurs al său din 22 octombrie
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
fost copiii lui mai '68 și ai dezmățului său nestăvilit care se împotrivea ascetismului necesar pentru transmiterea cunoștințelor, provocând o "înfrângere a gândirii", cum o numea, într-un pamflet celebru, cel mai cunoscut reprezentant al acestui curent, un alt filosof mediatic, Alain Finkelkraut (1987). Discursul despre decadență pornește de la o presupusă insuficiență parentală, iar dominanta constă în acuzarea părinților și a lipsei de repere, cum tinde s-o impună un joc de cuvinte pseudo-savant*. Noua familie, marcată de hedonismul consumerist, ar
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la școală o dată pe săptămână și predă timp de o oră... Cursul este bazat pe un curriculum structurat și cuprinde teme precum consumul de droguri, consecințele comportamentului, rezistența la presiunea colegilor, modul de a refuza, creșterea stimei de sine, imaginile mediatice ale drogurilor, rolul pozitiv al modelelor și sistemele de sprijin. Este vorba de un program al cărui scop clar este "o viață fără droguri și lipsită de violență" [violence-free]". Acest program a avut o audiență considerabilă, încât, ne spune site
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Gottfredson, 2001; Royer, 2005), arată că formarea personalului, supervizarea externă și ajutorul directorului condiționează succesul unui program. Cel de-al treilea este importanța duratei, arătând pe deplin necesitatea de a promova în mod regulat programe pe termen lung, decât "lovituri" mediatice. O altă sinteză (Derzon și Wilson, 1999), bazată pe reducerea violenței în optzeci și trei de studii, ajunge la aceleași concluzii în ce privește durata și calitatea implantării programului, dar precizează că patru tipuri de programe s-au dovedit eficace: programele de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și programele aplicate care-i vor fi semnalate de membri. În special, Observatorul Internațional al Violenței în Mediul Școlar va veghea ca această problemă să nu fie folosită nici într-un mod senzaționalist, exagerându-i-se importanța (pentru rațiuni politice, mediatice sau carieriste), nici negată într-un mod angelic; • realizeze o sinteză despre acțiunile eficace, ineficace și promițătoare, în funcție de literatura științifică disponibilă. Site Internet: www.ijvs.org Contact: debarberic@aol.com Bibliografie ADAMS T.A. (2000). "The status of school discipline
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
studiază ipostazele corpului și ale identității în modelele actuale ale tehnoculturii, începând prin a chestiona inteligența și viața artificială și sfârșind prin a sintetiza valențele vulnerabile ale imaginarului postuman, inclusiv pe cele din direcțiile ideologice alternative. Corpul integrat spațiului virtualității mediatice este socotit o convergență existențială și social-ideologică între condiția fizică și cea computațională: cyborgică, ca o interfață între organic și cibernetic, avatarică, ca o situare la limita întâlnirii dintre uman și reprezentațional, dar și transgenică, ca o conlucrare între biologic
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
să susținăm prezența unei singure conștiințe conectate, globale și postbiologice în contextul Internetului, milităm pentru manifestarea diferenței și devenirii în cadrul corporalității și pentru acceptarea alterității ca singularitate în spațiul virtual. Identitatea în rețea a utilizatorului, în același timp singulară și mediatică, își manifestă imanența corporală și eterogenitatea, asamblându-se sub aspectul devenirii și al schimbării, dar regăsindu-și integritatea. Transversal și nomad, avatarul este (autoăcreativ și transformativ, se perindă prin site-urile web în timpul în care își conturează noi cartografii subiective
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în lumea numerică, prin medierea virtualității. Relația dintre om și tehnologiile biocomputaționale este asemenea relației dintre om și realitate: subiectul se integrează/se cufundă senzorial-corporal și mintal în mediu, simțurile corporale „deschizând” mintea individului către spațiul realității, precum și către spațiul mediatic. Trupul și conștiința sau simțul și rațiunea subiectului postuman nu pot fi sisteme separate: mintea este o proprietate a corpului care trăiește și moare odată cu acesta, în timp ce corpul și mintea sunt imersate în spațiu, în mod fenomenologic. Cufundarea totală a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Colecția MEMO • Abordarea științei politice, Michel Hastings, 120 pag., 71.000 lei • Analiza povestirii, J.M. Adam, F. Revaz, 128 pag., 60.000 lei • Comerțul internațional, Frédéric Teulon, 112 pag., 44000 lei • Comicul, Jean-Michel Defays, 130 pag., 53.000 lei • Comunicarea mediatică, Guy Lochard, Henri Boyer, 100 pag., 60.000 lei • Construcția europeană de la 1945 pînă în zilele noastre, Pascal Fontaine, 76 pag., 44.000 lei • Cronologia economiei mondiale, Frédéric Teulon, 72 pag., 44.000 lei • Elemente de logică, Marie-Dominique Popelard, Denis
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și mondial în municipiul de reședință; * înființarea și sprijinirea cluburilor sportive și a Liceelor cu Program Sportiv; * recompensarea adecvată a sportivilor de performanță, pentru menținerea lor în comunitatea locală; * inițierea de investiții în infrastructura sportivă și logistică; * promovarea de campanii mediatice locale/regionale în vederea stimulării practicării exercițiilor fizice. Pe de altă parte, colaborarea eficientă dintre organele centrale abilitate ar putea conduce, la nivel național, către rezolvarea unor necesități stringente, cum ar fi: * asigurarea unui cadru legislativ adecvat pentru buna desfășurare a
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
și finanțatori „discreți” cu neostoită voință de putere etc. -, publiciștii și publicațiile de prestigiu și calitate, dându-ne uneori speranțe în capacitatea „celei de-a patra puteri” de a contribui la nașterea unui nou spirit public prin cristalizarea unui discurs mediatic nou, audibil prin larma generală a unei societăți locvace, isterizată de lipsa călușului. Formula mai veche a lui Mircea Iorgulescu, „marea trăncăneală”, și-a găsit astfel după 1989 corespondentul perfect în realitatea socială. Până la apariția televiziunilor private, care au liberalizat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Doar emisiunile dedicate „Dosariadei” din vara 2006 - etapă necesară, deși întârziată cu jumătate de generație, a despărțirii de trecut - au regăsit aceleași cote de audiență, aceeași amplitudine, angajând la fel de masiv și pasionat societatea, grație numeroaselor dezvăluiri și controverse.) După ce elita mediatică fusese dominată de directorul de ziar omniscient, cu ticuri de nouveau riche, legături periculoase în „comunitatea de informații” și loc rezervat în avionul prezidențial, o figură-cheie a tranziției de la „inginerul sufletului omenesc” la „liderul de opinie” (având meritul incontestabil de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]