3,309 matches
-
dar, în același timp, pare a-și dori o asemenea lume imperfectă care-i stimulează și-i satisface propensiunea revoluționară, creându-i circumstanțele pentru a arde sau a incendia, focul având și aici funcție punitivă și purificatoare. De aceea, între mesagerii infernului și cei ai raiului, poetul desfășoară o partitură de-a lungul căreia emoția se exprimă natural, venind dinspre tot ce constituie cotidianul, care îl înalță și îl lovește, concomitent, însă pilonii pe care se sprijină - dragostea, credința, arta - îi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
proces continuu, care vizează Universul în integralitatea sa, fiind, totodată, în plan stilistic, metafora centrală, transparentă, care îmbină osmotic sacrul cu profanul, fiindcă referentul, ca ax în jurul căruia se dezvoltă demersul liric, este, concomitent, divinul, sursa a toate, și un mesager al lui printre muritori - creatorul de artă -, drept care, grădina, în oricare dintre ipostazele aferente, captează toată atenția și toate efectele forței creatoare. Tinzând spre neoclasicism, dar și cu ecouri neoromantice, poemele lui Emilian Marcu oferă imaginea unui spațiu epurat de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gonind pe lună etc., iar anotimpuri încărcate de roade sau de promisiuni învăluie peisajele. Fiindcă trecutul este leagănul gândurilor poetului, nici copilăria nu putea fi eludată, fiind parte a acestei lumi pierdute, însă de neuitat, care-și trimite în prezent mesageri, fragmente de imagini auditive, olfactive, dar, mai ales, vizuale: coacerea porumbului în fânețe, carele împovărate cu roadele câmpului care se întorc în sat, toamne arămii, mori măcinând timpul, atmosferă uneori bucolică (la care face apel chiar și pentru a defini
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
către lume. Autoarea își ascultă atentă trupul, îi pândește reacțiile, îi trăiește cu intensitate satisfacțiile. Din asemenea atitudini de dăruire tâșneste o exaltare lirică a fiziologicului. Sunt cântate mângâierile mării, sărutul nisipului, îmbrățișarea copacilor, plânsul ploii și fluturii ce devin mesageri ai iubirii. Manuela trăiește voluptăți secrete autocontemplându-și gesturile ascunse altor priviri: scoaterea ciorapilor de culoare neagră, alegerea bijuteriilor, pieptănăturii sau parfumului, îmbrățișarea așternutului sau a apei băii. Descriem martori indiscreți ai dialogurilor între femei, Alina și Manuela discută despre dragoste
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
seară. Se părea că eu urma să fiu oaspetele unui fel de unități familiale - și, mai rău de-atât, se discutase mult înainte despre vizita mea. Aveam senzația că Joan îmi făcuse o publicitate uriașă și, ridicând în slăvi acel mesager exotic al Londrei literare, încercase să le stârnească studenților un entuziasm pe care ei nu păreau, în mod ciudat, să-l împărtășească. Lucrurile astea au început să devină clare când toți patru ne-am așezat să cinăm împreună în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rosti tăios Findlay; multe din ele pentru tine și toate cu un mare risc personal. Dacă unele descoperiri ale mele te-au tulburat, atunci poate că ai de învățat ceva din conduita ta în treaba asta. Nu da vina pe mesager. M-am așezat lângă el și voiam să-mi cer scuze când s-a deschis ușa celulei. Un gardian și-a băgat capul pe ușă și a spus: — Mai aveți un minut. Și a spus-o într-o manieră - civilizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
opreliști nu vor mai exista. În mișcarea mîinii cu care mă Înlănțui, nasturele, singurul de la gît, se deschise, lăsînd vederii lucirea albă a pielii către sîni. Te iubesc!, Îmi spuse și-n clipa aceea amurgul de vară luci ca un mesager al altei lumi. Afară, În fundal, soarele cădea În asfințit, ea mă Îmbrățișa, ne rostgolirăm și noaptea căzu peste noi imperială, din străfundul a mii de ani. - Keti!, strigai disperat, implorînd-o, dar ea dispăru În lumea din care venise. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lui Hermes să ne apere. Paharnicul îi adresă cocoșatului un zâmbet înghețat: — Sigur, Galba a fost ales de soldații lui cu puțin timp înainte ca Nero să se sinucidă... Dar când Nero a murit, mi-l amintesc ca acum pe mesagerul care ne-a adus în Hispania vestea că Galba a fost ales și de senatori, și de pretorieni, la Roma! Galba este împărat în toată puterea cuvântului! — Galba al tău - bucătarul-șef îi aruncă paharnicului o privire plină de ranchiună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în mâinile lui Vitellius. Dar dacă fratele tău... — În castrul lui Antonius nu a ajuns încă vestea că Vitellius a fost ales împărat. Noi i-o vom aduce... Îți dai seama că am mers cu o viteză pe care nici un mesager n-ar putea-o egala? Când Antonius va afla că ai fost gladiatorul lui Vitellius... O să te înroleze, ai să vezi. Îți vei primi solda, vei avea mâncare, vei lupta, iar dacă vei fi rănit vei primi îngrijiri... Vei putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
legatul făcu o strâmbătură de dispreț. Legea ne impune să-l judecăm, adăugă pe un ton prea puțin convins. — Garantez eu pentru el, ca și fratele meu Valerius, care a străbătut împreună cu omul ăsta multe mile, mai repede decât orice mesager, ca să ne aducă o veste gravă. La calendele lui ianuarie, legiunile din Germania Inferior, în loc să-i jure credință lui Galba, l-au ales imperator pe Vitellius. Consternat, Mucrus lăsă să cadă mâna pe care o dusese la barbă. — Imperator? Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
greșit niciodată. A prezis moartea lui Caligula și pe cea a lui Nero. — Ce le vom spune ambasadorilor lui Vitellius? Vor veni cu siguranță și aici, în Pannonia - Antonius privi neliniștit chipul obosit al lui Valerius. Să trimitem repede un mesager la Galba. Să trimitem mesageri și la Vespasianus, în Judaea. Să formăm o alianță împotriva lui Vitellius. Ești de acord? — Propui o insurecție? Pe tine nu te sperie războiul civil, dar eu am moștenit amintirea celui dintre Caesar și Pompeius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Caligula și pe cea a lui Nero. — Ce le vom spune ambasadorilor lui Vitellius? Vor veni cu siguranță și aici, în Pannonia - Antonius privi neliniștit chipul obosit al lui Valerius. Să trimitem repede un mesager la Galba. Să trimitem mesageri și la Vespasianus, în Judaea. Să formăm o alianță împotriva lui Vitellius. Ești de acord? — Propui o insurecție? Pe tine nu te sperie războiul civil, dar eu am moștenit amintirea celui dintre Caesar și Pompeius - Valerius clătină din cap. Frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
martor mai bun pentru botezul tribunului nostru. 15 Când soarele ajunsese la jumătatea drumului său în ziua aceea geroasă și senină, Velunda s-a arătat în pădure, printre frasini, în apropierea unui izvor. Așa îi povestiră lui Vitellius cei doi mesageri trimiși dincolo de Rhenus ca s-o aducă pe vrăjitoare. Spuseră că refuzase să-i urmeze. Adăugară cu hotărâre, dar plini de respect, că vrăjitoarea - după cum știau cu toții - nu ieșea niciodată din pădure, care era templul și sălașul ei, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
două scrisori ascunse într-un buzunar interior al traistei. Una era din partea legatului Valerius, iar cealaltă, din partea lui Antonius. În dimineața plecării sale, pe când își lua rămas-bun de la fratele său și de la Titus, la castrul de pe malul Danubius-ului venise un mesager cu o veste ce zguduise întreaga tabără: împăratul Galba fusese ucis la Roma. Acum, cu cele două scrisori în traistă și cu gândul departe de ceea ce se întâmpla la Roma și în Imperiu, Valerius își imagina clipa sosirii sale. Ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
le-am adus din castrul Legiunii Galbiana. Galba a fost ucis. — Bătrân prost! izbucni Julius. N-a fost în stare să se ferească de trădători! Cum ai aflat? — Înainte să plec din castrul lui Antonius din Pannonia, a venit un mesager de la Roma care a adus vestea morții lui Galba - arătă spre cele două scrisori pe care Julius le deschidea. După cum ai să vezi, una dintre ele este din partea legatului Valerius, iar cealaltă, din partea fratelui meu. Îți cer să te aliezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vas cu mâncare de grâu. Ia spune, Hector, medicul a fost judecat? Vitellius își scoase mantia. Nu. Tribul meu consideră că e nevinovat. Însă medicul le-a transmis batavilor vești importante de la Roma, despre care tu nu ai știință. Oare mesagerii mei sunt mai înceți decât ucigașul ăla? — Mai întâi răsplata mea. Vitellius aruncă pe masă un săculeț burdușit. Hector se uită înăuntru, apoi vârî săculețul sub haina de blană. — Galba a fost ucis. Hangiul, care mesteca într-o oală, întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lama care-i tăia capul. Bău repede câteva înghițituri de vin, apoi întrebă: — Ucis? Dar cum s-a întâmplat? — Înainte să vină în ținutul nostru, medicul a fost în castrul Legiunii Galbiana, în Pannonia. Era acolo când a venit un mesager de la Roma... — Ucis, surâse Vitellius. Asta-i cea mai bună veste pe care mi-o puteai aduce! Cu mâinile tremurând de nerăbdare, Vitellius căută în vas bucățile cele mai mari din stufatul de căprior pe care hangiul i-l pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ales... Cum așa? Își scoase din gură bucata de carne pe care o mesteca și o lăsă să cadă pe tavă, înmărmurit. — Aseară, medicul ne-a spus despre uciderea lui Galba, răspunse Hector. A aflat vestea în Pannonia, când un mesager le-a povestit legatului legiunii și tribunilor ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea fiecare cuvânt. Hector povesti că, la calendele lui ianuarie, când Galba depunea din nou jurământul pentru consulat, în timpul sacrificiului adus zeilor coroana îi căzuse de pe cap, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un împărat și că împăratul este el. Vrea să cadă la învoială cu tine. Nu-și dorește un război civil. Vom vedea! mârâi Vitellius. Cu siguranță, eu n-o să-i opresc pe Flavius Valens și pe Caecina Alienus. O să trimit mesageri să-i avertizeze de cele întâmplate la Roma. O să le poruncesc să treacă peste Alpes și să intre în Italia. — Medicul i-a dat lui Julius Civilis două scrisori, una de la legatul Valerius Mucrus și una de la tribunul Antonius Primus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Știa că nu avea s-o facă. Nu acum. Nu putea să-l omoare acum. El nu era un ucigaș. Era un războinic și avea să se poarte ca atare. Urma să se întoarcă în tabără și să trimită un mesager la Otho. Avea să-l informeze că războiul civil era iminent. Războiul îi va îngădui să-l elimine pe omul acela respingător din fața lui. Nu avea să procedeze ca Julius Civilis, care, potrivit tradiției germane, își lăsa părul și barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să prefac rușinea înfrângerii într-o victorie. Îl voi ruga pe zeul meu să-mi ofere șansa unui alt Bedriacum. Iar acum, povestește-mi despre Vitellius. — Vitellius e tot în Gallia. Încă nu a aflat despre victoria oamenilor lui. Nici un mesager nu ar fi putut ajunge atât de repede la el. Titus împături încet harta. — Eu am ascultat ordinul pe care mi l-a dat Errius înainte să plece în Pannonia și am venit să te anunț în legătură cu înfrângerea noastră. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întâmplă în lume? întrebă ironic. Proculus zâmbi. Se ridică și luă de pe o măsuță o carafă cu vin și două cupe. Le umplu și-i întinse una lui Antonius. — Curieri numizi? Las asemenea lucruri rafinate pe seama romanilor. Există și alți mesageri. Te referi la spiritele aflate în slujba ta? Știu că, prin magie, poți face și asta. Proculus surâse din nou. — Antonius, nu te mânia pe mine, zise cu glas scăzut. Antonius lăsă capul în jos. — Iartă-mă, maestre. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sau politice, Vitellius își luă titlul de pontifex maximus, organiză alegeri pentru zece ani și se numi pe sine consul pe viață. Gestul lui, ce trăda disprețul față de vechile tradiții romane, fu interpretat ca un semn funest. În acele zile, mesagerii îl înștiințară pe Vitellius că legiunile din provinciile africane - Aegyptus, Syria, Judaea - îl aleseseră împărat pe Vespasianus la calendele lui iulie. Provinciile din Illiria - Pannonia înainte de toate - se aliaseră cu Vespasianus, recunoscându-l ca împărat, iar acum pregăteau o insurecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lux și crede că are sub control tot Imperiul... Nu vrea să audă ce se întâmplă în provincii. Lucilius își scărpină nasul ascuțit. — Mie mi se pare că împăratul nostru are adepți peste tot... — Doar nu crezi tot ce spun mesagerii! șuieră primul ajutor de bucătar. Știi câți îl ajută pe Vespasianus în Orient? Chiar și regina Berenice din Judaea, care e îndrăgostită de Titus, fiul lui Vespasianus... Îl vor ajuta și cei din Pontus și din Armenia. Vespasianus face recrutări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
credincioși. Asta n-ar trebui să mă bucure? Cât despre Cornelius Fuscus, o să aibă grijă Valens de el. — Răzvrătiții luptă la Bedriacum sub comanda lui Antonius Primus. I-am spus lui Allius Cerpicus să vină să te informeze imediat ce sosesc mesagerii noștri din miazănoapte. Ce se va întâmpla dacă Antonius Primus învinge? — Nimic. Nu se va întâmpla nimic. N-are rost să ne temem de Antonius Primus și de cei câțiva răzvrătiți. Nu trebuie să ne temem nici de Vespasianus, ilustrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]