39,889 matches
-
mod ciudat, îl găseam tulburător; albit, ca oasele în soare. Canapelele erau îmbrăcate în pânză albă apretată, mocheta era cu un ton mai închisă, o nuanță neutră. Chiar și lumina care pătrundea prin fereastră era albă, sclipind pe balamalele de metal ale dulapurilor de parcă ar fi fost sute de lame de cuțit. Nu e de mirare cum cu ani în urmă, captivă în lumea mea de emoții sinistru colorate, locul ăsta a fost foarte important pentru mine. Era varianta modernă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dar a ajutat. Adormisem sau mai bine zis leșinasem, în patul lui Tom, dar din fericire reușisem să îmi scot mai întâi cizmele și jacheta. Era foarte important, mai ales în ceea ce privește jacheta; era decorată abundent cu fermoare și chestii din metal și nu-mi place să port urme de fermoar pe obraz pentru că am stat cu capul pe mână toată noaptea. Te face să arăți ca un punker care nu și-a permis un tatuaj decent. Am fost surprinsă să descopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
gând, m-am sprijinit de un dulap și m-am uitat meditativ în gol. Din nefericire, mi-a sărit în ochi, chiar în mijlocul studioului, Chestia, sculptura la care lucram. înaltă de aproape doi metri, consta dintr-o sferă imensă de metal strălucitor în jurul căreia era legat inexpresiv un cablu gros de oțel. Am ars cablul din loc în loc, am scos afară firele și am lucrat cu fire de lână până când bucăți din el ajunseseră să strălucească de parcă erau de argint. Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
noapte fără stele. Cerul de deasupra avea o culoare nedeterminată, cu nori groși și grei de apă. Speram să fiu înapoi acasă înainte să înceapă furtuna. Scara de incendiu era undeva de partea cealaltă, semnalizată doar de două gratii de metal ce se ridicau la o palmă de nivelul acoperișului. Am coborât cât am putut de repede încercând să nu fac tămbălău. Pantofii nu scoteau nici un zgomot, dar metalul ruginit și vechi trosnea și gemea destul de tare ca să-mi dea emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
incendiu era undeva de partea cealaltă, semnalizată doar de două gratii de metal ce se ridicau la o palmă de nivelul acoperișului. Am coborât cât am putut de repede încercând să nu fac tămbălău. Pantofii nu scoteau nici un zgomot, dar metalul ruginit și vechi trosnea și gemea destul de tare ca să-mi dea emoții. Nu credeam că Față-de-Ou nu aude din mașină, dar nu mică mi-a fost bucuria când am ajuns jos și am văzut dubița care mă aștepta, credincioasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe un ton disperat. Aa, nu-ți face probleme. Va trebui să iau totul la mână. Se uita undeva dincolo de mine, în partea cealaltă a camerei, la niște coloane, fiecare în jur de doi metri înălțime, făcute din foi de metal gravate cu diferite forme. în vârful fiecăreia era scobită câte o gură. — La asta lucra în ultima vreme, a spus gânditor. Venea adesea sus în casă pentru un pahar de vin, după ce își termina lucrul, și îmi povestea cum mersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să mă doară arătătorul. Am făcut schimb cu mâna stângă. Mi-am îndreptat privirile spre peticul de iarbă verde din fața casei numărul paisprezece. Era complet gol, în afară de tufișul de rododendron din mijloc. Prea simplu. Avea nevoie de o sculptură din metal îndrăzneață și asimetrică în locul rododendronului. După ce îl terorizez pe Walter Quincy aș putea să cobor și să le propun o sculptură vecinilor. Păcat că nu aveam nici o poză cu mine. Dacă nu vrei să vorbești cu mine, Walter, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
palma, dar din fericire aveam mâinile subțiri. înăuntru, suspendată de gaură, motiv pentru care nu o văzusem din prima, am simțit cu buricele degetelor o structură din plastic, ca un coș. Am băgat mai adânc mâna în gaură, tresărind din cauza metalului care începuse să-mi taie fruntea. Apoi degetele mele au atins ceva ce nu era metal, ci hârtie, și am știut că găsisem scrisorile lui Catherine Hammond. Aceste două coloane nu erau, așa cum am presupus prima dată, primele dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
văzusem din prima, am simțit cu buricele degetelor o structură din plastic, ca un coș. Am băgat mai adânc mâna în gaură, tresărind din cauza metalului care începuse să-mi taie fruntea. Apoi degetele mele au atins ceva ce nu era metal, ci hârtie, și am știut că găsisem scrisorile lui Catherine Hammond. Aceste două coloane nu erau, așa cum am presupus prima dată, primele dintr-o serie zodiacală, ci se completau între ele. Lee le-a făcut la o scară asemănătoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am uitat lung după ea. Apoi mi-am adus aminte că am niște tablouri furate de care trebuie să scap. Nu-i timp de odihnă pentru vrăjitoare. 25tc "25" Am ascuns tablourile în spatele dubiței, sub un morman de bucăți de metal, cârpe murdare vechi și alte scule. Mâine mă voi duce la un oficiu poștal departe de unde locuiesc și voi trimite lucrurile astea nenorocite înapoi. în seara asta, cu toate astea la mine, mă simțeam ca un traficant de lucruri furate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era de fapt. Nu ar fi atârnat prea greu de tavan; de fapt voiam să pun ceva să atârne acolo de vreun an... Mi-am imaginat-o în aer, fără să mai stea monumental de grea, ca o sferă de metal, mare și frumoasă, ca un meteorit suspendat pe vecie în aer, și inima mea a început să bată cu entuziasm. Nu mai aveam răbdare, voiam să-mi pun în aplicare ideea. M-am întors pe călcâie și m-am îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu durere. Mirosul de sânge devenise și mai puternic, mirosul vieții. Până la urmă profesorul Amorel a smuls acel punct pulsând de viață nouă din mine. Operația era terminată. Un moment de groază, umilință și durere. Auzeam voci amenințătoare, clinchete de metale și vuietul mării. Ca și cum forțe iraționale strigau după recunoștință, arătându-și prezența prin sunet. Doream să mă așez imediat în pat, m-am ridicat, dar am leșinat. Profesorul nu mă putea ridica, întreba îngrozit: - Ce să fac cu domnișoara? - Pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dâre roșiatice a cerului în depărtare. Sufrageria era plină de fum. Un cintezoi începuse să cânte pe balconul nostru și un curent de aer proaspăt venise în apropierea mesei, atingând lumânările care începuseră să fluture. Mirosea a foc și a metal încins. Eram obosită și vinul băut îmi dădea o senzație de irealitate, când l-am văzut pe Sucki. Zburase pe neașteptate, ca o săgeată, direct pe balcon, așezându-se pe maginea lui subțire de fier forjat. Exact așa cum făcuse când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
smulge un zâmbet. Apa este aproape. Mult prea aproape. Și deodată ne înghite, plesnindu-ne și plesnind groaznic. Nicicând n-am crezut că mă voi lovi de ceva atât de dur și de rău cum este pelicula asta groasă de metal lichid. Nicicând n-am crezut că eu voi muri. Viața, așa cum o știam, dispare, lăsând loc unei disperări cumplite, însoțită de o zbatere diformă, haotică și total lipsită de sens. Privesc ochii prințului, care, da, și el a înțeles, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
forme erau expresia libertății totale. Un sex de tablă arab. Un con heterociclic, hesperidian, cu înflorituri, basoreliefuri și cârlige încovrigate laterale, aidoma ácelor pentru pescuit, pândind și amenințând viața cu ascuțimea nemaivăzută a tăișului său, vexând-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens era destinul fără scăpare al umanității. Un demon, săturat de legile existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor concepte antinomice doar în aparență, prin a căror deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
urcat-o pe Zinocika, am trecut de partea cealaltă cât am putut de încet, deși eram foarte nerăbdător. M-am urcat pe banca înaltă și îngustă, am închis cupa saniei cu un șnur de catifea petrecut pe după un deget de metal și, strângând-o pe Zinocika, m-am trse vitejește cozorocul peste ochi și am strigat plin de mândrie: - Mână! S-a auzit un țocăit ca o sărutare, calul a pornit-o lin, sania a alunecat pe nesimțite, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
e posibil ca, lungit pe acest pervaz și întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de o alee asfaltată și nici să văd poarta de lemn mereu închisă, care are într-o latură a ei o ușiță din metal ruginit și parcă grea de oboseală. Pe ușiță se intră pășind peste un prag înalt, de care locatarii se poticnesc fără greș și pe care-l privesc cu ură. E iarnă. Între ferestrele lipite cu niște benzi de culoarea untului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de aur, abandonată cu multă vreme în urmă. Taică-său îi povestise în copilărie despre lucrurile astea, iar prin părțile lor circulau legende cum că, de mult, înainte de război, mai mulți prospectori umblaseră pe acolo scormonind măruntaiele muntelui în căutarea metalului prețios. Apoi, după ce comuniștii veniseră la putere, toate acestea fuseseră închise și statul preluase exploatarea aurului. După felul cum arăta, cu siguranță că despre așa ceva era vorba. Cineva deschisese mina și chiar, judecând după șinele de cale ferată și scocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că despre așa ceva era vorba. Cineva deschisese mina și chiar, judecând după șinele de cale ferată și scocul de spălare a minereului dar și după grămada de sfărâmături rămasă, se ocupase serios de această activitate. Habar n-avea dacă găsise metalul galben ori nu, dar în mod sigur încercase să șteargă urmele, închizând intrarea. Poate că își făcuse socoteala că se va întoarce mai târziu să continue exploatarea, ori îl alungase cineva. Cine știe, se părea că nu mai fusese nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de lemn, simți cum inima începe să-i bată cu putere. Câteva punctișoare galbene se vedeau strălucind în lumina după amiezei târzii, adunate în spatele leațurilor bătute pe fundul scocului. Scoase repede o batistă din buzunar în care ascunse grăuncioarele de metal prețios. O bucurie fără seamăn îi cuprinsese inima și cu greu se abținu să nu danseze de fericire. Însemna că nu muncise degeaba, dar mai ales că mina nu era seacă. Cuprins de frenezie se apucă să spele mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tavanul galeriei, sperând să găsească restul filonului. Nici un rezultat, nu era nimic acolo. Asta însemna că bucata pe care o băgase deja în buzunar, provenea de undeva din fața lui, din zona unde se prăbușise galeria. Așa se întâmpla de obicei, metalul galben se găsea în filoane, firișoare subțiri de aur, ce umpleau crăpăturile din roci. Mai întâi le găseai pe acestea, semn că te apropii de comoară, după care, dacă aveai noroc dădeai și de filonul principal, uneori acesta având grosimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urme de arsură și funingine. Înțelese pe loc cum stătea treaba, cineva aruncase în aer galeria, ca să ajungă mai aproape de filonul aurifer. De la explozia respectivă proveneau resturile de pietriș și bolovanii pe care îi scosese el afară, iar zăcământul de metal prețios se afla mai în față, în adânc. Comoara pe care o căuta era acolo, iar el trebuia să continue săpăturile dacă voia să pună mâna pe ea. Începu să râdă, cum de fusese atât de naiv? Crezuse că muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înjunghiat. Cum și de ce, probabil că vă vor informa colegii dumneavoastră. Deja i-am anunțat că v-ați revenit. Din păcate, lama cuțitului s-a rupt și a rămas în rană. A fost o intervenție dificilă să scoatem bucata de metal, pentru că se afla foarte aproape de inimă, chiar deasupra cârjei aortei. După locul unde a lovit, cel ce v-a atacat chiar a avut intenția să vă omoare. Noroc că a rămas fără armă, pentru că dacă acest lucru nu se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lămurim ce s-a petrecut aici, trebuie să luăm în calcul toate variantele! Pop dădu a lehamite din mână. Îi era ciudă pentru că se repezise ca un începător la portieră și atinsese cu mâna liberă suprafața cromată a mânerului de metal. Puștiul, pentru că în sinea sa așa îi spunea tânărului său coleg, avea perfectă dreptate. Se întoarse spre directorul societății și începu să-l descoase ca să stabilească ce se întâmplase cu șoferul și mașina începând de ieri seară și până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se aflau în stăpânirea unui uriaș. Numai lui îi era îngăduit să strângă aurul care se găsea din belșug în munți. Atât de mult aur era pe aici, încât i se dusese vestea până departe, cum că găseai grăunți din metalul prețios împrăștiați până și în praful drumurilor. Negru, pentru că acesta era numele uriașului despre care ți-am vorbit, era putred de bogat. Oamenii care locuiau aici, erau ținuți în robie și munceau din greu să adune aurul pentru Negru, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]